Radu Rosetti

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Nu confundați cu Radu R. Rosetti.
Radu Rosetti
Radu Rosetti - Foto02.jpg
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Decedat (72 de ani) Modificați la Wikidata
Cetățenie Flag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupație istoric
om politic
genealogist[*]
scriitor Modificați la Wikidata
Prezență online

Radu Rosetti (n. 14 septembrie 1853, Iași - d. 12 februarie 1926) a fost un scriitor, politician, istoric și genealogist român.

Repere biografice[modificare | modificare sursă]

Părinții săi au fost Logofătul Răducanu Rosetti și domnița Aglae Ghica, fiica domnitorului Moldovei, Grigore Alexandru Ghica. Copilăria și tinerețea și le-a petrecut la Căiuți și Pralea (lângă Onești), la moșia părinților săi. Studiile și le-a făcut în Elveția și Franța, a obținut bacalaureatul în științe în 1873. Întors în țară după moartea tatălui său, Radu Rosetti va prelua moșia de la Căiuți. În 1888 este nevoit să înstrăineze moșia și se mută la Târgu Ocna, în fosta casă a lui Costache Negri, apoi la Bacău. S-a căsătorit la 9 iulie 1876 cu Smaranda (Emma) Bogdan. Împreună au avut 4 copii: Radu (istoric, general), Henri (licențiat în drept), Eugeniu (ziarist, călător pasionat) și Magdalena (căsătorită Beldiman). A avut o carieră politică scurtă, fiind prefect de Roman (1889) și Brăila (1892), deputat în mai multe legislaturi, director general al închisorilor (1895), director al departamentului „Lucrări speciale și istorice” în Ministerul de Externe, membru în delegația pentru stabilirea frontierelor cu Ungaria. Bun povestitor, fin, ironic și cu umor a publicat studii de istorie, genealogie, istorie socială, comentarii politice și pagini de literatură în volume și în prestigioase publicații ale vremii. „Cu paloșul”, romanul său de debut, s-a bucurat de un mare succes de public, fiind premiat în 1906 de către Academia Română

Lucrări literare[modificare | modificare sursă]

  • „Cu paloșul: poveste vitejească”, Ed. primă, București, 1905
  • „Povești moldovenești”, Iași: Editura Viața Românească, 1920
  • „Alte povești moldovenești”, Iași: Editura Viața Românească, 1921
  • „Amintiri”, Ediție princeps, vol. 1-3, Iași: Editura Viața Românească; București: Editura Cultura românescă, 1925-1927; Reeditare Editura Humanitas, 2011, 292 pagini, ISBN 978-973-50-2925-8; 2013, 672 pagini, Colecția Humanitas Clasic, ISBN 9789735039677

Articole și publicații[modificare | modificare sursă]

  • „La Roumanie et les Juifs”, I. V. Socecu, Bucharest: Verax, 1903
  • Cauzele răsboiului(sic!)” București, Institutul de Arte Grafice "Carol Göbl", 1904
  • „Pământul, sătenii și stăpânii în Moldova”, Tomul I : Dela origini pănă la 1834 București : Editura Librăriei Socec , 1907
  • „Pentru ce s-au răsculat țăranii”, București: Editura Librăriei Socec, 1907
  • „Acte și legiuiri privitoare la chestia țărănescă: Seria II: Din domnia regelui Carol”, Ploiești: Progresul, 1907
  • Acte și legiuiri privitoare la chestia țărănescă: Seria II: Din domnia regelui Carol: vol.2”: Legile pentru vânzarea bunurilor statului 1907
  • Acte și legiuiri privitoare la chestia țărănescă: Seria II: Din domnia regelui Carol: vol.4”: Legile pentru vânzarea bunurilor statului, București: Socec & Co, 1908
  • „Arhiva senatorilor de la Chișinău și ocupația rusească de la 1806-1812”, București, Institutul de Arte Grafice "Carol Göbl", 1909, 4 volume
  • „Păcatele sulgeriului”, Ed. întâi, București, 1912
  • „Acțiunea politicii rusești în Țările Române: povestită de organele oficiale franceze”, 1914

Studii cuprinse în Analele Academiei Române[modificare | modificare sursă]

  • „Despre Unguri și episcopiile catolice din Moldova” , 1905
  • „Cronica Vascanilor” (judetul Suceava), 1906
  • „Despre censura în Moldova”, 1907:
    • vol. 1: „Înființarea censurii de Guvernul provizoriu rus și funcționarea ei sub acel regim: 1828 -1834”
    • vol. 2: „Censura sub Mihaiu Sturza : 1834 -1849”** vol. 3: „Censura cărților evreești în Moldova sub domniile regulamentare”, București, Institutul de Arte Grafice "Carol Göbl", 1907
    • vol. 4: „Censura sub Grigorie Ghyca și desființarea ei”
  • „Cum se căutau moșiile in Moldova la începutul veacului XIX : Condica de răfueală a Hatmanului Răducanu Roset cu vechilii lui pe anii 1798-1812”, 1909
  • „Un proces de sacrilegiu la 1836 în Moldova”, 1909
  • „Amanunte asupra Moldovei dela 1808 la 1812”, 1909
  • „Amanunte asupra Terii-Românesti dela 1808 la 1812”, 1909
  • „Conflictul dintre Guvernul Moldovei și Mănăstirea Neamțului”, 1910

Referințe critice[modificare | modificare sursă]

  • George, Alexandru: „Comparații semnificative” în Luceafărul nr. 32 din 4 septembrie 1996, p. 11
  • Vârgolici, Teodor: „Amintirile lui Radu Rosetti” în Adevărul literar și artistic nr. 356 din 16 februarie 1997, p. 4
  • Savitescu, Ionel: „Radu Rosetti – Amintiri” în Ateneu nr. 5 din mai 1997, p. 5
  • Călinescu, George: „Istoria literaturii române de la origini și până în prezent”, Ed. a 2-a revăzută și adăugită, București: Minerva, 1982, Radu Rosetti la p. 677-678
  • „Enciclopedia istoriografiei românești” (coord. Ștefan Ștefănescu) – București: Editura științifică și enciclopedică, 1978
  • Micu, Dumitru: „Literatura română la începutul secolului al XX-lea, 1900-1916” – București: Editura pentru literatură, 1964
  • Stoicescu, N.: „Dicționar al marilor dregători din Țara Românescă și Moldova sec. XIV-XVII” - București: Editura enciclopedică română, 1971
  • Vârgolici, Teodor: „Scriitorii clasici și armata română” - București: Editura militară, 1986
  • „Povești moldovenești”, „alcătuiesc un adevărat decameron, cu subiecte de predilecție erotice, fără creație de oameni, nu mai puțin capabile însă de a trezi curiozitatea prin ineditul întâmplărilor. Radu Rosetti posedă în cel mai înalt grad invenția nuvelistică, chiar dacă e la mijloc numai o alegere a unor anecdote auzite” (George Călinescu)
  • „Amintiri”, cele mai cunoscute, scrise la rugămintea și de dragul fiicei lui, în care „adoptând poziția unui martor, a unui analist care consemnează sine ira et studio faptele, așa cum le-a văzut sau cum i s-au transmis (multe dintre ele vor fi, dealtfel, folosite în lucrările sale istorice), scriitorul își păstrează nu numai obiectivitatea, ci și umorul.[…] Radu Rosetti este, probabil, unul dintre ultimii exponenți ai unei culturi vechi și subtile, a cărei formă de manifestare era principal orală; virtuțile și scăderile ei inerente o caracterizează, aducând cititorului de azi mărturia unei epoci și a unei arte apuse” (Mircea Anghelescu)

Note[modificare | modificare sursă]

În 1995 se caută un nume pentru Biblioteca Municipală din Onești. Din galeria personalităților care au avut legătură cu spiritualitatea oneșteană, a fost ales numele lui Radu Rosetti, „boier moldovean, tihnit, cu acea tihnă pe care un străin n-o poate înțelege decât trăind într-un târg din Moldova, având obiceiuri zilnice, pe care le îndeplinea cu religiozitate, ca pe un ritual, neatent la lucrurile din jur, cu gândul dus aiurea, altminteri disciplinat în muncă, impunând și copiilor o ordine de care el însuși nu se simțea capabil, bun povestitor, fin, ironic și cu umor ( alte calități pe care numai un spirit moldovenesc le poate înmănunchia ). Radu Rosetti era așa. Și așa era pentru că aceste daruri constituiau zestrea lui genetică, la care se adăugaseră educația, instrucția și experiența de viață” (Maria Magdalena Szekely).

Prin Hotărârea 179/ 22 dec. 1995 a Consiliului Județean Bacău se atribuie Bibliotecii Municipale din Onești denumirea „Radu Rosetti”, completându-se astfel demersul conducerii Bibliotecii și al administrației locale. Recunoașterea Rosetteștilor ca fii ai Oneștilor și ai împrejurimilor a condus la extinderea cercetărilor referitoare la trecutul cultural al zonei. Descendenții familiei Rosetti au răspuns tuturor invitațiilor venite din partea bibliotecii, participând la simpozioane și colocvii și făcând neprețuite donații de documente. Cei care locuiesc în țară sunt, ori de câte ori este posibil, la Onești : doamna Elisaveta Varlam (fiica generalului Radu R. Rosetti), domnul Ion Varlam, diplomat al Școlii Franceze de Științe Politice (strănepot al lui Radu Rosetti) și domnul Radu Beldiman (nepot al lui Radu Rosetti), iar cei domiciliați în străinătate (Ștefan J. Fay) trimit documente, lucrări personale și mărturii despre Onești. Împreună cu volumele semnate Radu Rosetti, Radu R. Rosetti, Ștefan J. Fay existente deja în bibliotecă, aceste donații au alcătuit Colecția Rosetti.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • „Biblioteca Municipală «Radu Rosetti» - centru cultural-formativ al comunității: ghid”, Onești: Editura Magic Print, 2001. 36p
  • „Istoria literaturii române de la origini și până în prezent” de George Călinescu, Ed. a 2-a revăzută și adăugită, București: Minerva, 1982, p. 677-678
  • „70 de ani de lectură publică oneșteană: 1928-1998” Niculina Cozma, Tasica Popovici, Bacău: Editura Plumb, 1998
  • „Amintiri” de Radu Rosetti, vol. 1, București: Editura Fundației Culturale Române, 1996
  • „Colecția specială Radu Rosetti a Bibliotecii Municipale «Radu Rosetti» Onești”, lucrare de atestare a competențelor în biblioteconomie.

Bibliografie suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Săndulescu, Al. (2008), Întoarcere în timp: memorialiști români, Ediția a II-a, revăzută și adăugită, București: Editura Muzeul Național al Literaturii Române, pp. 93-100 

Legături externe[modificare | modificare sursă]