Moișe Sluțchi

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Moișe Sluțchi
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Bila Țerkva, gubernia Kiev⁠(d), Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Decedat (83 de ani) Modificați la Wikidata
Chișinău, România Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Russia.svg Imperiul Rus
Flag of Romania.svg Regatul României Modificați la Wikidata
Ocupațiemedic Modificați la Wikidata
Activitate
Premii orden Sveatogo Stanislava[*][[orden Sveatogo Stanislava (Russian military and civilian decoration)|​]]
Ordinul „Sfânta Ana”
Ordinul Coroana României
Ordinul Sfântul Vladimir
Alma mater mediținski fakultet Imperatorskogo Harkovskogo universiteta[*][[mediținski fakultet Imperatorskogo Harkovskogo universiteta |​]]

Moișe Sluțchi (în rusă Моисей Борисович Слуцкий; n. , Bila Țerkva, gubernia Kiev⁠(d), Imperiul Rus – d. , Chișinău, România) a fost un medic evreu, doctor în medicină, memorialist, precum și deputat în Sfatul Țării.

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut pe 1 ianuarie 1851 în Bila Țerkva, în gubernia Kiev (azi în Ucraina). Rămas de mic orfan de tată, a fost crescut de bunicul său în Berdîciv. A studiat la heder. După moartea bunicului său, s-a mutat cu mama și cu sora sa în Bălți, apoi la Chișinău, unde a absolvit gimnaziul în 1869. A studiat apoi la Facultatea de Medicină din cadrul Universității din Harkov.

În 1875 a absolvit facultatea, iar în 1877 s-a angajat ca medic la spitalul evreiesc din Chișinău. În 1889 a devenit medic-șef, iar în 1899 a devenit directorul spitalului, funcție pe care a păstrat-o următorii 35 de ani. În 1892 a fost deschisă clădirea principală a orașului (proiectată de Țalel Ginger), iar, în toamna lui 1898, sub conducerea lui Sluțchi, au fost construite alte trei clădiri în cadrul spitalului, acesta ajungând cel mai mare din gubernia Basarabia.[1][2] În timpul pogromului din Chișinău, evreii răniți au fost aduși la spital și tratați, iar cei care au rămas fără case au primit aici adăpost.[3]

În urma Fevoluției din Februarie și a proclamării Republicii Democratice Moldovenești, Sluțchi a ajuns deputat în Sfatul Țării. După Unirea Basarabiei cu România, a fost primul președinte al comunității evreiești din Chișinău. A fost decorat cu Ordinul Coroana României.

Pe lângă numeroasele publicații din domeniul medical, Șluțchi a publicat mai multe materiale jurnalistice în cadrul ziarului de limba idiș Unzer Zeit, precum și 2 cărți de memorii: „De trei sferturi de secol. Amintirile mele din copilărie, tinerețe și o jumătate de secol de activitate medicală și socială” (1927) și „În zile de jale. Pogromul de la Chișinău din 1903” (1930).[4][5]

A decedat pe 24 octombrie 1934 la Chișinău, la vârsta de 83 de ani.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Университет «Высшая антропологическая школа» - PDF Скачать Бесплатно, docplayer.com 
  2. ^ Историческая справка: самая старая больница Кишинёва (în rusă), Locals,  
  3. ^ Николай II без ретуши (în rusă), Litres,  
  4. ^ В скорбные дни. Кишиневский погром 1903 года (în rusă), ISBN 9785446915514 
  5. ^ https://www.jcm.md/ru/all-news/vyshli-v-svet-memuary-doktora-moiseya-slutskogo

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Alexandru Chiriac. Membrii Sfatului Țării. 1917–1918. Dicționar, Editura Fundației Culturale Române, București, 2001.
  • Gheorghe E. Cojocaru, Sfatul țării: itinerar, Civitas, Chișinău, 1998, ISBN 9975-936-20-2
  • Mihai Tașcă, Sfatul Țării și actualele autorități locale, Timpul de dimineață, nr. 114 (849), 27 iunie 2008

Legături externe[modificare | modificare sursă]