Constantin C. Giurescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Nu confundați cu Constantin Giurescu.
Constantin C. Giurescu
Date personale
Născut[1][2] Modificați la Wikidata
Focșani, Vrancea, România Modificați la Wikidata
Decedat (76 de ani)[1][2] Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
PărințiConstantin Giurescu Modificați la Wikidata
CopiiDinu C. Giurescu Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiemedievist
istoric
cadru didactic universitar[*]
politician Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română[3] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea din București  Modificați la Wikidata
OrganizațieUniversitatea din București  Modificați la Wikidata
Partid politicPartidul Național Liberal-Brătianu[*]  Modificați la Wikidata
Membru titular al Academiei Române
Profesorul C.C. Giurescu, ministrul F.R.N., în 1939
Profesorul C.C. Giurescu, ministrul FRN, prezidând ședința festivă a CAPIR (Confederația Asociațiunilor de Profesioniști Intelectuali din România) din noiembrie 1939.
Decorarea prof. C.C. Giurescu de către Emil Bodnăraș (8 dec. 1971)
Decorarea prof. C.C. Giurescu de către Emil Bodnăraș (8 dec. 1971)

Constantin C. Giurescu (n. 13/26 octombrie 1901, Focșani – d. 13 noiembrie 1977) a fost un istoric român, membru al Academiei Române și profesor la Universitatea din București. A fost un reprezentant important al curentului „Școala nouă de istorie”, care s-a remarcat prin opoziția față de generația anterioară, reprezentată de N. Iorga.

Date biografice[modificare | modificare sursă]

Era fiul lui Constantin Giurescu și tatăl istoricului Dinu C. Giurescu. A fost căsătorit cu Maria Simona, n. Mehedinți.

Constantin C. Giurescu și-a făcut studiile secundare și superioare la București, ajungând profesor universitar în 1926. În 1931 a fondat Revista istorică română. A fost alături de Gheorghe Brătianu și Petre P. Panaitescu un reprezentant important al curentului „Școala nouă de istorie”, care s-a remarcat prin opoziția făcută generației anterioare, reprezentată de N. Iorga. La capătul anilor '30 a fost aderent al Dictaturii regale, deținând mai multe funcții importante în stat. A fondat și a condus Institutul de istorie națională din 1941 până în 1948. În 1948 a fost înlăturat din universitate, iar între 1950 și 1955 a fost deținut politic, în Închisoarea Sighet. Reabilitat ulterior, a fost reprimit la facultate (1963) și în Academia Română (1974).

Perioada detenției[modificare | modificare sursă]

Constantin C. Giurescu a fost arestat în Noaptea demnitarilor, în timp ce se afla la locuința sa din București. La acel moment era cercetător științific al Institutului de Istorie al Academiei Republicii Populare Române. După o vizită la Interne, a fost dus alături de alți foști demnitari, miniștri, secretari, subsecretari de stat și foști membri de partide la închisoarea de la Sighet pe data de 7 mai 1950.[5], [6]

În perioada detenției s-a îmbolnăvit de două ori, în primăvara anului 1951 a făcut o formă gravă de icter care a ținut aproximativ trei luni. În toamna anului 1954 s-a îmbolnăvit din nou de icter și a fost mutat singur în celulă.[7]

După 5 ani și două luni petrecuți în penitenciarul de la Sighet, Constantin C. Giurescu a fost dus în satul de deportați Măzăreni, într-o casă de chirpici, unde a început să-și redacteze însemnările despre perioada petrecută în închisoare. Manuscrisul a fost ascuns de către Nicolae Ionescu Caracaleanu (care îi fusese director de cabinet ministerial) în grădina casei părintești apoi, la cererea lui Dinu C. Giurescu, a fost păstrat de către Paul Michelson.[8] În 1994 a fost publicată cartea „Cinci ani și două luni în penitenciarul din Sighet”, scrisă pe baza acestor însemnări.

Contribuție istoriografică[modificare | modificare sursă]

Constantin C. Giurescu este autorul primelor studii importante și bine documentate asupra problematicii Sfatului domnesc și a dregătoriilor boierești, în două cărți, Contribuțiuni la studiul marilor dregători în secolele XIV și XV (1927) și Noi contribuțiuni la studiul marilor dregători în secolele XIV și XV (1926), depășind astfel contribuțiile aduse anterior de Dimitrie Onciul, Alexandru D. Xenopol și N. Iorga în domeniu.[9]

Opera[modificare | modificare sursă]

  • Legiuirea lui Caragea, un anteproiect necunoscut, București 1923
  • Les manuscrits roumains de la bibliothèque nationale, Paris 1925
  • Considerații asupra istoriografiei românești în ultimii 20 ani, Văleni 1926
  • Contribuțiuni la studiul marilor dregători în sec. XIV și XV, 1926
  • Un manuscript miscelaneu, 1926
  • Uciderea vizirului Mohammed Tobani Buiuc, 1926
  • Nicolae Milescu Spătarul, 1927
  • Organizarea financiară a Țării Românești, 1927
  • Une relation inedite sur la campagne de Pierre le Grand en Moldavie, 1927
  • Din istoria nouă a Dobrogei, 1928
  • Despre Vlahia Asăneștilor, 1931
  • Statut de l'Institut balcanique de recherches historiques, 1932
  • Istoria Românilor I-IV
  • Letopisețul Țării Moldovei până la Aron Vodă (1359 - 1595), Întocmit de Grigore Ureche Vornicul și Simion Dascălul. Ediție comentată de Constantin C. Giurescu, Craiova: Editura Scrisul Românesc,  
  • Die europäische Rolle des rumänischen Volkes, București: Editura Dacia,  
  • Siebenbürgen: geschichtlicher Überblick, București: Institut für Rumänische Geschichte,  
  • Principatele române la începutul secolului al XIX-lea, București: Editura Științifică,  
  • Viața și opera lui Cuza Vodă, București: Editura Științifică,  
  • Cândea, Virgil; Giurescu, Constantin C.; Malița, Mircea (), Pagini din trecutul diplomației românești, București: Editura Politică 
  • Istoria Bucureștilor din cele mai vechi timpuri pînă în zilele noastre, București: Editura pentru Literatură,  
  • Transilvania în istoria poporului român, București: Editura Științifică,  
  • Istoricul podgoriei Odobeștilor: din cele mai vechi timpuri pînă la 1918, București: Editura Academiei Republicii Socialiste România,  
  • Giurescu, Constantin C.; Giurescu, Dinu (), Istoria Românilor din cele mai vechi timpuri și pînă astăzi, București: Editura Albatros 
  • Contribuții la studiul originilor și dezvoltării burgheziei române pînă la 1848, București: Editura Științifică,  
  • Amintiri, București: Editura Sport-Turism,  
  • Probleme controversate în istoriografia română, București: Editura Albatros,  
  • Jurnal de călătorie, București: Editura Sport-Turism,  
  • Târguri sau orașe și cetăți moldovene: din secolul al X-lea până la mijlocul secolului al XVI-lea, București: Editura Enciclopedică,  

Distincții[modificare | modificare sursă]

  • Premiul „Bălcescu” al Academiei (1966)
  • Premiul Ministerului Învățământului (1969)
  • Om de știință emerit (1971)
  • Ordinul Meritul Științific cl. I (1 decembrie 1971) „pentru merite deosebite în activitatea științifică, didactică, publicistică și obștească, cu prilejul împlinirii vîrstei de 70 de ani”[10]
  • Ordinul „23 August” cl. I (26 octombrie 1976) „pentru merite deosebite în activitatea didactică, științifică și culturală, cu prilejul împlinirii vîrstei de 75 de ani”[11]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Constantin C. Giurescu, SNAC, accesat în  
  2. ^ a b Constantin C. Giurescu, Autoritatea BnF 
  3. ^ CONOR[*][[CONOR (authority control file for author and corporate names in Slovene system COBISS)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  4. ^ a b c Giurescu 1994, p. 149.
  5. ^ Giurescu 1994, p. 58.
  6. ^ Destinul istoricului Constantin C. Giurescu în epoca totalitarismului comunist, fericiticeiprigoniti.net 
  7. ^ Giurescu 1994, p. 15.
  8. ^ Giurescu 1994, p. 8.
  9. ^ Stoicescu, Nicolae (), Sfatul domnesc și marii dregători din Țara Românească și Moldova (sec. XIV–XV), București: Editura Academiei Republicii Socialiste România, pp. 8–9 
  10. ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 439 din 1 decembrie 1971 privind conferirea ordinului „Meritul Științific” clasa I profesorului universitar Constantin C. Giurescu Arhivat în , la Wayback Machine., publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, nr. 150, 8 decembrie 1971 (B. Of. 150/1971), accesat la 17 august 2010
  11. ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 317 din 26 octombrie 1976 privind conferirea ordinului „23 August”, clasa I, academicianului Constantin C. Giurescu, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, nr. 41, 16 mai 1977 (B. Of. 41/1977).

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Giurescu, Constantin C. (), Cinci ani și două luni în penitenciarul din Sighet (7 mai 1950 – 5 iulie 1955), București: Editura Fundației Culturale Române 
  • P[enelea], G[eorgeta] (), „Giurescu, Constantin C.”, În Ștefănescu, Ștefan (coordonator științific), Enciclopedia istoriografiei românești, București: Editura științifică și enciclopedică, pp. 156–157 
  • Boia, Lucian (), Capcanele istoriei: elita intelectuală românească între 1930 și 1950, Ediția a II-a revăzută și adăugită, București: Editura Humanitas 
  • Giurescu, Marina (), A World Torn Asunder: The Life and Triumph of Constantin C. Giurescu, Prefață de Paul E. Michelson, Bettie Youngs Books Publishing, ISBN 978-1-936332-76-2 
  • Nastasa-Kovacs, Lucian (2016), Memorialistica distorsionată și „etica” oportunistului: Constantin C. Giurescu, în vol. Alma Mater în derivă. Aspecte alternative ale vieții universitare interbelice, coord. de Irina Nastasă-Matei și Zoltán Rostás, București/Cluj, Edit. Eikon/Școala Ardeleană
  • Fischer-Galați, Stephen; Florescu, Radu R.; Ursul, George R., ed. (), Romania between East and West. Historical Essays în Memory of Constantin C. Giurescu, Seria East European Monographs, New York: Columbia University Press 

Legături externe[modificare | modificare sursă]