Nicolae Suruceanu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Nicolae Suruceanu
Date personale
Născut 1858
Suruceni
Decedat 1968/1969
București
Naționalitate  România
Cetățenie Flag of Romania (1965-1989).svg România Modificați la Wikidata
Ocupație ofițer inferior

Nicolae Suruceanu (n. 1890, Suruceni, jud. Lăpușna - d. 1968/1969, București) a fost un deputat din Sfatul Țării, organismul care a exercitat puterea legislativă în Republica Democratică Moldovenească, în perioada 21 noiembrie 1917 - 27 noiembrie 1918.[1]

Biografie[modificare | modificare sursă]

Nicolae Suruceanu s-a născut în 1890 în localitatea Suruceni din județul Lăpușna. A absolivit școala militară, devenind ofițer inferior. Ulterior, a studiat și dreptul.[1]

În anul 1940 s-a refugiat în România (probabil la Iași), a revenit la Chișinău în 1941, urmând să se refugieze din nou pe teritoriul românesc în anul 1944, la București. A murit în anul 1968 sau 1969 la București, fiind înmormântat la cimitirul mănăstirii Cernica.[1]

Activitate politică[modificare | modificare sursă]

La începutul lunii aprilie 1917, s-a ținut o ședință a delegaților moldoveni de la toate unitățile militare din garnizoana Odesa, împreună cu marinarii și studenții moldoveni din localitate. În urma acestei ședințe s-a ales un comitet executiv al P.N.M., secția Odesa, sub președenția căpitanului Emilian Catelli. Comitetul era compus din 18 membri, printre care și Nicolae Suruceanu.[1]

La 19 mai, Comitetul Ostășesc din Odesa deleagă mai mulți ofițeri printre care și pe N. Suruceanu, cu responsabilitatea de a-i organiza pe ostașii moldoveni în campanii separate sub comanda unui ofițer moldovean.[1]

La 5 iulie 1917, Suruceanu primește următorul certificat: „Praporșcicului Suruceanu i se permite, pentru formarea de secțiuni mobile, să facă alegere de soldați din reg. 41 de rezervă, dintre cei născuți în Basarabia, răniți cel puțin de două ori...”[1]

La 20 octombrie este propus deputat pentru Sfatul Țării din partea C.C. Executiv al militarilor moldoveni din Chișinău.[1]

În noaptea dinspre 7 spre 8 ianuarie 1918 a făcut parte din grupul secret al lui I. Pelvian, care a plecat la Iași pentru a grăbi ajutorul român, iar la 12 ianuarie a fost în grupul condus de Ion Inculeț, care a plecat la Călărași pentru a întâmpina armata română.[1]

În cadrul Sfatului Țării a fost deputat în perioada 21 noiembrie 1917 - 27 noiembrie 1918 și membru în consiliile: constituțională, administrativă, de declarații și statute.[1]

Pe 27 martie 1918 a votat pentru unirea Basarabiei cu România.[1]

Recunoașteri[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d e f g h i j Chiriac, Alexandru. Mic dicționar al membrilor Sfatului Țării din Chișinău,. p. 99-100. 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  1. Chiriac Alexandru, Mic dicționar al membrilor Sfatului Țării din Chișinău, în „Patrimoniu. Revistă de cultură istorică”, Chișinău, nr. 4/1991, pp. 99-100;
  2. Ciobanu Ștefan, Unirea Basarabiei. Studiu și documente cu privire la mișcarea națională din Basarabia în anii 1917-1918, București, Cartea Românească, 1929, pp. 133, 191;

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Figuri contemporane din Basarabia, vol. III, Editura ARPID, Chișinău, 1939;
  • Ciobanu, Ștefan, Unirea Basarabiei. Studiu și documente cu privire la mișcarea națională din Basarabia în anii 1917-1918, București, Cartea Românească, 1929;
  • Cojocaru, Gheorghe E., Sfatul Țării - itinerar, Editura Civitas, Chișinău, 1998;
  • Colesnic, Iurie, Sfatul Țării - enciclopedie, Editura Museum, Chișinău, 1998;

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Sfatul Țării

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Sfatul Țării

Unirea Basarabiei cu România