Sari la conținut

Societatea pentru Salvarea Basarabiei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Societatea pentru Salvarea Basarabiei
TipPolitic
Înființare1918
Scop/MisiuneDesprinderea Basarabiei de România și anexarea ei la Ucraina, ori la Rusia, în cazul restabilirii fostului imperiu țarist
Țara Republica Populară Ucraineană  Modificați la Wikidata
LocațieOdesa
Limbi oficialelimba rusă
limba ucraineană
lideriAleksandr Krupensky, Alexandr Schmidt, Carol Schmidt, Vladimir Țiganko,[1] Mark Slonim[necesită citare]

Societatea pentru Salvarea Basarabiei sau Comitetul de la Odesa pentru salvarea Basarabiei”[2] a fost o organizație din Odesa cu caracter politic înființată în anul 1918 cu concursul factorilor de decizie de la Kiev, care a avut drept scop desprinderea Basarabiei de România și anexarea ei la Ucraina, ori la Rusia, în cazul restabilirii fostului imperiu țarist.[3]

Respectiva organizație a fost înființată de unii membrii ai minorităților basarabene – altădată prosperi sub regimul țarist, care avusese interesul de a le oferi totul și, un timp Societatea a fost sprijinită financiar de către generalul Denikin.[4] Au existat și alte grupuri similare, dizolvate după încheierea Conferinței de Pace de la Paris și după instalare fermă în Rusia a regimului bolșevic. Unii dintre dintre membrii respectivelor grupări, ulterior s-au asociat Societății Basarabenilor din URSS.[4]

Scopuri și acțiuni

[modificare | modificare sursă]

Alături de Comitetul Militar de Salvare a Basarabiei aflat tot în Odesa, această organizație avea printre scopuri pe acelea de a face în Basarabia propagandă antiromânească și de a înființa acolo puncte de agitație, care la momentul propice ar fi putut porni o răscoală în spatele frontului român. De asemenea, tot printre obiective s-a aflat și acela de a favoriza recrutarea de tineri și mai ales de ofițeri, pentru ca aceștia să treacă în Ucraina cu scopul de a se înscrie în detașamente ce ar fi urmat ulterior să atace teritoriul basarabean.[3]

Un memoriu al acestei societăți, alcătuit la ordinul lui Vladimir Ilici Lenin, a fost prezentat Conferinței de Pace de la Paris cu intenția de a demonstra că Sfatul Țării nu a fost un parlament real și că fosta gubernie fusese de fapt ocupată de către Armata României. Respectivul memoriu a inclus întreaga argumentație bolșevică ce a pus la îndoială unirea Basarabiei cu România.[5]

  1. ^ Moraru, Anton; Karol Schmidt – primarul insolent al Chișinăului; Literatura și arta, 14 noiembrie 2013; p. 3 (via ru Слобозияну, Михаил [Slobozianu, Mihail]; Карл Шмидт против Антона Морару [Karl Schmidt versus Anton Moraru]; proza.ru, 2018; Свидетельство о публикации №218030800793; accesat la 1 septembrie 2025
  2. ^ Bessarabiana. Teritoriul..., Țurcanu, 2012, p. 5
  3. ^ a b Gribincea, Mihai; Basarabia în primii ani de ocupație sovietică (1944-1950); Ed. DACIA; Cluj-Napoca; 1995; p. 28; accesat la 7 decembrie 2017
  4. ^ a b Bessarabiana. Teritoriul..., Țurcanu, 2012, p. 101
  5. ^ Țurcanu, Ion; Istoria istoriilor mele; Ed. Cartier; București; 2013; ISBN 978-9975-79-821-1; p. 91; accesat la 7 decembrie 2017
Lectură suplimentară

 Acest articol despre un subiect legat de istoria României este deocamdată un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea sa.