Societatea pentru Salvarea Basarabiei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Societatea pentru Salvarea Basarabiei
Înființare1918
TipPolitic
Scop/MisiuneDesprinderea Basarabiei de România și anexarea ei la Ucraina, ori la Rusia, în cazul restabilirii fostului imperiu țarist
LocațieOdesa
Limbi oficialelimba rusă
limba ucraineană
lideriAleksandr Krupensky, Alexandr Schmidt[necesită citare]

Societatea pentru Salvarea Basarabiei sau Comitetul de la Odesa pentru salvarea Basarabiei”[1] a fost o organizație din Odesa cu caracter politic înființată în anul 1918 cu concursul factorilor de decizie de la Kiev, care a avut drept scop desprinderea Basarabiei de România și anexarea ei la Ucraina, ori la Rusia, în cazul restabilirii fostului imperiu țarist.[2]

Cadru[modificare | modificare sursă]

Respectiva organizație a fost înființată de unii membrii ai minorităților basarabene – altădată prosperi sub regimul țarist, care avusese interesul de a le oferi totul și, un timp Societatea a fost sprijinită financiar de către generalul Denikin.[3] Au existat și alte grupuri similare, dizolvate după încheierea Conferinței de Pace de la Paris și după instalare fermă în Rusia a regimului bolșevic. Unii dintre dintre membrii respectivelor grupări, ulterior s-au asociat Societății Basarabenilor din URSS.[3]

Scopuri și acțiuni[modificare | modificare sursă]

Alături de Comitetul Militar de Salvare a Basarabiei aflat tot în Odesa, această organizație avea printre scopuri pe acelea de a face în Basarabia propagandă antiromânească și de a înființa acolo puncte de agitație, care la momentul propice ar fi putut porni o răscoală în spatele frontului român. De asemenea, tot printre obiective s-a aflat și acela de a favoriza recrutarea de tineri și mai ales de ofițeri, pentru ca aceștia să treacă în Ucraina cu scopul de a se înscrie în detașamente ce ar fi urmat ulterior să atace teritoriul basarabean.[2]

Un memoriu al acestei societăți, alcătuit la ordinul lui Vladimir Ilici Lenin, a fost prezentat Conferinței de Pace de la Paris cu intenția de a demonstra că Sfatul Țării nu a fost un parlament real și că fosta gubernie fusese de fapt ocupată de către Armata României. Respectivul memoriu a inclus întreaga argumentație bolșevică ce a pus la îndoială unirea Basarabiei cu România.[4]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Bessarabiana. Teritoriul..., Țurcanu, 2012, p. 5
  2. ^ a b Gribincea, Mihai; Basarabia în primii ani de ocupație sovietică (1944-1950); Ed. DACIA; Cluj-Napoca; 1995; p. 28; accesat la 7 decembrie 2017
  3. ^ a b Bessarabiana. Teritoriul..., Țurcanu, 2012, p. 101
  4. ^ Țurcanu, Ion; Istoria istoriilor mele; Ed. Cartier; București; 2013; ISBN 978-9975-79-821-1; p. 91; accesat la 7 decembrie 2017

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Lectură suplimentară

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Flag of Romania.svgHourglass drawing.svg Acest articol despre un subiect legat de istoria României este deocamdată un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea sa.