Pantelimon Erhan
| Pantelimon Erhan | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 1884 Tănătari, ținutul Bender, gubernia Basarabia, Imperiul Rus |
| Decedat | 1971 (87 de ani) București, România |
| Naționalitate |  România |
| Cetățenie | România |
| Religie | Ortodoxă |
| Ocupație | Politician |
| Limbi vorbite | limba română  |
| Prim-director al Republicii Democratice Moldovenești | |
| În funcție 24 noiembrie 1917 – 15 ianuarie 1918 | |
| Președinte | Ion Inculeț |
| Precedat de | primul |
| Succedat de | Daniel Ciugureanu |
| Partid politic | Partidul Socialist Revoluționar |
| Alma mater | Seminarul Teologic din Chișinău |
| Cunoscut pentru | Promotor al unirii Basarabiei cu România |
Modifică date / text  | |
Pantelimon Erhan (în rusă Пантелеймон Васильевич Ерхан; n. 1884, Tănătari – d. 1971, București) a fost un politician român basarabean, liderul primului guvern al Republicii Democratice Moldovenești autonome în componența Rusiei.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Este absolvent al Seminarului Teologic din Chișinău și Facultății de Litere din Sankt Petersburg, devine profesor la Liceul Principilor din capitala Imperiului Țarist și asisten universitar, după Revoluția Rusă din 1917 devine director de liceu.[1] Se întoarce, la îndemnul președintelui Guvernului Provizoriu Al. Kerenski, în Basarabia, impreună cu Ion C. Inculeț și un grup de activiști revoluționari ce trebuiau să facă agitație în favoarea revoluției ruse din februarie 1917.[1]
Membru al Partidului Socialist-Revoluționar. În Sfatul Țării a fost ales de Sovietul Gubernial al Țăranilor și a aderat la Fracțiunea Țărănească.[1]
În urma răsturnării Guvernului Provizoriu de către Bolșevici și a agresiunii trupelor RUMCEROD, la cerințele Congresului Militar Moldovenesc, congres ce a creat Sfatul Țării și reprezenta 300,000 de soldați moldoveni,[2] Sfatul Țării ia decizia, prin Guvernul său, de a cere ajutor militar dela reprezentanții Antantei.[1]
Deși a votat pentru unirea Basarabiei cu România a fost acuzat de Blocul Moldovenesc, acuzații în urma cărora și-a dat demisia, de atitudine pro-rusă și anti-unionistă.[3][4]
După Unire a fost director general al Învățământului în Basarabia, senator în Parlamentul României, director la Liceul „B.P. Hasdeu” din Chișinău, pentru ca din 1940 să se refugieze la București.[1]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b c d e „DĂM START UNIRII: În culisele Istoriei. Liderul primului guvern al Basarabiei”. Accesat în .
- ^ Mihai Tașcă. „Votul din 27 martie 1918 al Sfatului Țării și schimbarea la față a Basarabiei interbelice”. Accesat în .
- ^ „27 martie 1918, Unirea Basarabiei cu Țara, prima verigă în înfăptuirea României Mari (2)”. Accesat în .
- ^ „Unirea Basarabiei cu Regatul român.Studiu relativ la implicarea militarilor”. Accesat în .
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Gheorghe E. Cojocaru, Sfatul țării: itinerar, Civitas, Chișinău, 1998, ISBN 9975-936-20-2
- Mihai Tașcă, Sfatul Țării și actualele autorități locale, "Timpul de dimineață", no. 114 (849), 27 iunie 2008 (page 16)
Legături externe[modificare | modificare sursă]
| ||||||||||||||||||||
| ||||||||||
