Sari la conținut

Dumitru Topciu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Dumitru Topciu
Date personale
Nume la naștereDimitrie Gheorghe Topciu Modificați la Wikidata
Născut Modificați la Wikidata
Tomai, Găgăuzia, Republica Moldova Modificați la Wikidata
Decedat1958 (69 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Bellu Modificați la Wikidata
Cetățenie Imperiul Rus (–)
 Republica Democratică Moldovenească ()
 Regatul României ()
 Republica Populară Română (–) Modificați la Wikidata
Ocupațieavocat
bancher[*]
politician
agronom Modificați la Wikidata
Deputat al României Modificați la Wikidata
În funcție
 – martie 1938
CircumscripțiaTighina
În funcție
iunie 1931 – august 1932
În funcție
iunie 1926 – august 1927
member of Sfatul Țării Modificați la Wikidata
În funcție
noiembrie 1917 – 
Legiuitor în Vremennîi sovet Rossiiskoi respubliki[*][[Vremennîi sovet Rossiiskoi respubliki (legislative assembly of the Russian Republic)|​]] Modificați la Wikidata
În funcție
 – 

Partid politicFRN ()
PNC ()
Partidul Național Agrar ()
PN-D ()
Partidul Poporului ()
Partidul Națiunii Modificați la Wikidata

Dumitru/Dimitrie Gheorghe Topciu (în găgăuză Dmitriy Topçu, în bulgară Димитър Топчу, transliterat: Dimitar Topchu, în rusă Дмитрий Георгиевич Топчу; n. , Tomai, Găgăuzia, Republica Moldova – d. 1958, București, România) a fost un om politic român de etnie găgăuză.

Născut în gubernia Basarabia într-un sat de găgăuzi, Topciu și-a început cariera ca avocat și susținător al bunăstării țăranilor basarabeni, indiferent de etnia lor. Atunci când a avut loc Revoluția din Februarie, Topciu a devenit membru al Consiliului Provizoiu al Republicii Ruse (un fel de parlament), militând pentru interesele găgăuzilor și bulgarilor în cadrul noii Rusii. După revoluția din Octombrie, Topciu s-a întors în Basarabia, unde a devenit membru al Sfatului Țării. Topciu a fost absent de la votul pentru unirea Basarabiei cu România, declarând ulterior că a absentat deoarece a ajutat trupele române lupta contra bolșevicilor în Basarabia, din calitatea sa de lider provizoriu al Județului Bender.

După ce a a scăpat de acuzațiile de contrabandă, Topciu a intrat în Partidul Poporului. În politica românească interbelică, el a militat pentru asimilarea găgăuzilor în societatea românească, mizând mai degrabă pe religia lor ortodoxă decât pe originea etnică turcică (pe care o considera un pericol ce putea duce la islamizarea găgăuzilor. A susținut naționalismul românesc, ajungând să fie ridiculizat în presă, dar și de Constantin Argetoianu, în memoriile sale. A devenit cunoscut pe plan național pentru opoziția sa față de consumul de alcool, promovând chiar interzicerea acestuia. A devenit deputat în parlamentul României în 1926, din partea Partidului Poporului, apoi în 1931, din partea Partidului Naționalist-Democrat. În această perioadă, Topciu a migrat de la agrarianism la fascism, intrând în 1932 în Partidul Național Agrar, al lui Octavian Goga. În 1933 a devenit din nou deputat, ales pe listele PNA, funcție în care va rămâne până la lovitura de stat de la 10 februarie 1938. L-a urmat pe Goga și în Partidul Național Creștin și a avut un rol important în răspândirea extremismului de dreapta în rândul găgăuzilor.[1]

În urma instaurării dictaturii regale a lui Carol al II-lea, Topciu s-a înscris în Frontul Renașterii Naționale. În urma ocupației sovietice a Basarabiei, Dumitru Topciu s-a refugiat în România, unde a contribuit la ajutarea refugiaților basarabeni din România. A avut un rol cheie în reorganizarea Frontului în Partidul Națiunii și a fost numit subsecretar de stat în Ministerul Agriculturii în Guvernul Ion Gigurtu. În al doilea război mondial, Topciu l-a susținut pe Ion Antonescu, dar și alianța cu Puterile Axei, promovând un antisemitism religios. După comunizarea României, Topciu a fost hărțuit de noile autorități, dar a evitat arestarea. A murit în obscuritate în București, în 1958, fiind înmormântat în cimitirul Bellu. A avut 2 copii: Dumitru Jr. - avocat și Eugenia - medic.

  1. ^ Găgăuzii - susținători ai Mișcării Legionare în perioada interbelică, moldNova,