Evoluția teritorială a Rusiei
Evoluția teritorială a Rusiei a consemnat modificări prin mijloacele cuceririlor teritoriale și unirilor politice și ideologice din cursul a peste cinci secole, din 1533 până în prezent.
Țaratul și Imperiul Rus[modificare | modificare sursă]
Numele Rusia a fost folosit în legătură cu Marele Cnezat (Ducat) al Moscovei de pe la sfârșitul secolului al XV-lea și a utilizare acestuia a devenit comună odată cu crearea Țaratului Rusiei din 1547. Un alt punct istoric de reper important a fost încheierea în 1480 a dominației Hoardei de Aur asupra Cnezatului Moscovei, după retragerea tătarilor odată cu retragerea de pe Ugra. Ivan al III-lea, (care a domnit între 1462–1505), și Vasili al III-lea (care a domnit între 1505–1533), reușiseră să extindă mult frontierele Cnezatului Moscovei (1283–1547) prin anexarea Republica Novgorodului (1478), Cnezatul Tverului (1485), Republica Pskovului (1510), Apanajul Volokolamskului (1513) și cnezatele Riazan (1521) și Novhorod-Siverskîi (1522).[1]
După lunga perioadă de instabilitate din 1598– 613, au venit la putere Romanovii (1613) și procesul de extindere și colonizare a continuat. În vreme ce Europa Occidentală a colonizat Lumea Nouă, Țaratul Rusiei și-a extins granițele terestre spre răsărit, nord și sud.
Aceasta a continuat pentru mai multe secole. Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, Imperiul Rus se întindea de la Marea Neagră la Oceanul Pacific. Pentru o perioadă de timp Imperiul Rus a inclus și teritoriile din America de Nord. (1732–1867) și o colonie efemeră neoficială în Africa (1889) pe teritoriul Djiboutiului contemporan.[2]
Expansiunea în Asia[modificare | modificare sursă]
Prima etapă a extinderii în Asia a avut loc din 1582 până în 1650 și a vizat teritoriile din nord-est, de la Urali până la Pacific. Mai multe expediții geografice au cartografiat cea mai mare parte a Siberiei. A doua etapă din 1785 - 1830 a vizat teritoriile din sud, dintre Marea Neagră și Marea Caspică. Cele mai importante teritorii ocupate au fost cele ale Armeniei și Georgiei. În această perioadă au fost obținute teritorii de la Imperiul Otoman și cel Persan. Până în 1829, Rusia și-a asigurat controlul asupra întregului Caucaz, lucru consfințit și prin semnarea Tratatului de la Adrianopol. A treia etapă din 1850 - 1860, a fost îndreptată spre Orient, fiind anexate regiunile de la valea fluviului Amur până în Manciuria. Cea de-a patra etapă din 1865 – 1885 a dus la încorporarea Turkestanului și a căilor nordice de acces spre India, ceea ce i-a îngrijorat pe britanici și i-a împins în Marele Joc – confruntarea politică și diplomatică pentru controlul asupra Afganistanului și a teritoriilor învecinate din Asia Centrală și Sudică.[3][4]
Listă a modificărilor teritoriale[modificare | modificare sursă]
.svg)
Uniunea Sovietică[modificare | modificare sursă]
După Revoluția din Octombrie din 1917, Polonia și Finlanda și-au proclamat independența față de Rusia, independență pe care nu au mai pierdut-o până în ziua de azi. Rusia s-a transformat în Republica Sovietică Federativă Socialistă Rusă (1917-1991) și, după destrămarea URSS în 1991a fost proclamată Federația Rusă. Zona asupra căreia guvernul rus și-a exercitat autoritatea a variat mult în timpul războiului civil din 1917-1922. Până în cele din urmă, cea mai mare parte a fostului teritoriu euro-asiatic al Imperiului Rus a fost recuperat în cadrul republicilor constituente ale URSS (1922-1991).
După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, Uniunea Sovietică:
- Karelia de la Finlanda
- Prusia Răsăriteană (acum Regiunea Kaliningrad) de la Germania
- Insulele Kurile și sudul Insulei Sahalin de la Japonia
- Tuva (independentă în 1921-1944; mai înainte guvernată de Mongolia și de Imperiul Manchu)
- Belarusul de Vest și Ucraina de Vest de la a Doua Republică Poloneză
- Basarabia de la Regatul României
Teritorii ale fostului Imperiu Rus care au devenit independente permanent sau doar pentru o perioadă de timp limitată.
- Republica Populară Crimeea, 1917–1918
- Republica Aras, 1918–1919
- Autonomia Alașă, 1917–1920
- Regatul Lituaniei (1918), 1918
- Republica Populară Ucraineană, Hatmanatul Ucrainean , 1917–1921
- Ducatul Curlandei și Semigaliei (1918), 1918
- Republica Armeană (1918-1920), 1918–1920
- Republica Democratică Azerbaidjan, 1918–1920
- Regatul Finlandei (1918), 1918–1919
- Balagad, 1919–1926
- Emiratele Caucaziene de Nord, 1919–1920
- Republica Letonia, 1919–1940
- Republica Lituaniei Centrale, 1920–1922
- Dictatura Centrocaspică, 1918
- Republica Democrată Georgia, 1918–1921
- Statul Idel-Ural, 1917–1918
- Republica Democratică Moldovenească, 1917–1918
- Republica Montană a Caucazului Nordic, 1917–1920
- Ingria de Nord, 1919–1920
- Republica Oirat-Kalmîk, 1920
- Republica Federală Democrată Transcaucaziană, 1918
Federația Rusă[modificare | modificare sursă]
Destrămarea Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste a dus la crearea unor state postsovietice independente, Rusia Sovietică transformându-se în Ferația Rusă. După proclamarea independenței, Federația Rusă are mai multe dispute teritoriale atât cu statele postsovietice cât și cu alți vecini ai săi.
Republica Cecenă Icikeria a fost un guvern secesionist nerecunoscut al Ceceniei în perioada 1991–2000, care a luptat în două războaie împotriva forțelor guvernului central rus până când a fost exilat în anul 2000.
În 2014, Crimeea a fost anexată de cățre Federația Rusă. Anexarea nu a fost recunoscută de către membrii comunității internaționale.
Vedeți și:[modificare | modificare sursă]
- Geografia Rusiei
- Istoria Rusiei
- Istoria Ucrainei
- Rusificare
- State postsovietice
- Moscova, a treia Romă
- Conflictul din Transnistria
- Conflicte postsovietice
- Problema Kareliană
- Imperiul Sovietic
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Allen F. Chew, An Atlas of Russian History: Eleven Centuries of Changing Borders (2nd ed. 1967). pp 14–43.
- ^ John Channon, The Penguin historical atlas of Russia (1995) pp 8–12, 44–75.
- ^ Brian Catchpole, A map history of Russia (1983) pp 6–31.
- ^ Allen F. Chew, An Atlas of Russian History: Eleven Centuries of Changing Borders (2nd ed. 1967)
Bibliografie suplimentară[modificare | modificare sursă]
- Bassin, Mark. "Russia between Europe and Asia: the ideological construction of geographical space." Slavic review 50.1 (1991): 1–17. Online
- Bassin, Mark. "Expansion and colonialism on the eastern frontier: views of Siberia and the Far East in pre-Petrine Russia." Journal of Historical Geography 14.1 (1988): 3–21.
- Forsyth, James. "A History of the Peoples of Siberia: Russia's North Asian Colony 1581–1990" (1994)
- Foust, Clifford M. "Russian expansion to the east through the eighteenth century." Journal of Economic History 21.4 (1961): 469–482. Online
- LeDonne, John P. The Russian empire and the world, 1700–1917: The geopolitics of expansion and containment (Oxford University Press, 1997).
- McNeill, William H. Europe's Steppe Frontier: 1500–1800 (Chicago, 1975).
- Subtelny, Orest (). Ukraine: A History. Toronto: University of Toronto Press. ISBN 978-0-8020-5808-9.
- Plamen Mitev, ed. Empires and peninsulas: Southeastern Europe between Karlowitz and the Peace of Adrianople, 1699-1829 (LIT Verlag Münster, 2010).
- Treadgold, Donald W. "Russian expansion in the light of Turner's study of the American frontier." Agricultural History 26.4 (1952): 147–152. Online
- Velychenko, Stephen, The Issue of Russian Colonialism in Ukrainian Thought.Dependency Identity and Development, AB IMPERIO 1 (2002) 323-66
Hărți[modificare | modificare sursă]
- Blinnikov, Mikhail S. A geography of Russia and its neighbors (Guilford Press, 2011)
- Catchpole, Brian. A map history of Russia (1983)
- Chew, Allen F. An Atlas of Russian History: Eleven Centuries of Changing Borders (2nd ed. 1967)
- Gilbert, Martin. Routledge Atlas of Russian History (4th ed. 2007) excerpt and text search
- Parker, William Henry. An historical geography of Russia (University of London Press, 1968)
- Shaw, Denis J.B. Russia in the modern world: A new geography (Blackwell, 1998)