Statul Idel-Ural

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Steagul Statului Idel-Ural din 1918

Statul Idel-Ural (în limba tătară: İdel-Ural Ștatı/Идел-Урал Штаты, Statul Idel/Volga -Ural) a fost o republică musulmană efemeră cu capitala la Kazan, care i-a unit pe tătari, bașchiri și ciuvași în perioada tulbure a războiului civil rus. Considerată de istorici ca o tentativă de recreare a Hanatului Kazanului, republica a fost proclamată pe 12 decembrie 1917 de Congresul Musulmanilor din Rusia și Siberia.

La început, a cuprins numai teritoriile locuite de tătarii și bașkirii din fostele gubernii Kazan și Ufa, dar după câteva luni li s-au alăturat teritoriile locuite de populații nemusulmane sau neturcice: komii și udmurții, vorbitori de limbi fino-ugrice și au ca religii creștinismul-ortodox sau șamanismul. [1] După ce a fost desființată de intervenția Armatei Roșii în aprilie 1918, republica a fost reînființată de legiunea cehă în luna iulie, pentru a fi definitiv dizolvată la sfârșitul aceluiași an.

Președintele Statului Idel-Ural, Sadrí Maqsudí Arsal, a reușit să fugă în Finlanda în 1918. El a fost bine primit de ministrul de externe finlandez, care și-a amintit de lupta plină de curaj a finlandezilor în Duma Rusă pentru autodeterminarea națională și pentru drepturi constituționale. Președintele în exil s-a mai întâlnit cu oficiali din Estonia, după care a vizitat Suedia, Germania și Franța în 1919, în căutarea sprijinului occidental.

În zilele noastre, amintirea statului efemer Idel-Ural este utilizat de naționaliștii tătari ca bază ideologică pentru crearea unui stat independent al popoarelor turcice din Federația Rusă.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Colectiv (24 decembrie 2005 – 6 ianuarie 2006). „The dying fish swims in water”. The Economist: pp. 73-74. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]