Pamir

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pentru alte sensuri, vedeți Pamir (dezambiguizare).
Asia centrală cu Drumul Mătăsii
Harta masivului muntos Pamir

Munții Pamir (turc. "pășune rece de stepă) sunt un lanț muntos înalt din Asia Centrală.

Geografie[modificare | modificare sursă]

Pamirul supranumit și "acoperișul lumii" se întinde pe o suprafață de 120.000 km², din care 1.200 km² sunt acoperiți cu ghețari. Partea nordică a munților de încrețire aparține de Republica Kirghiză, partea estică Chinei, partea sudică Afganistanului iar restul de Tadjikistan. Pamirul face puntea de legătură dintre munții mai importanți din Asia: Tien Shan în nord, munții Karakorum în sud, Kunlun Shan cu Jarkend în sud-est și cu Hindukush în sud-vest. În est Pamirul se continuă cu podișul Tibet care la fel este denumit adesea "acoperișul lumii".

Înălțimea medie a munților Pamir este de ca. 3.600 până la 4.400 m. Din Pamir izvorește râul cu același nume, cu afluentul principal la izvor Pjandsh. Lacul cel mai maret din Pamir fiind Lacul Kara-Kul de pe teritoriul Tadjikistanului.

În regiune sunt adesea cutremure prin acțiunea lor a luat naștere în anul 1911 lacul Sares.

  • Clima este aridă cu diferențe mari de temperatură.
  • Locuitorii se ocupă în special cu creșterea animalelor acestea fiind iacul și oile.

Munții[modificare | modificare sursă]

Panorama Munților din masivul Pamir
Panorama Munților din masivul Pamir

Munții mai importanți din Pamir sunt[1]:

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Tajikistan: 15 Years of Independence, statistică anuală, Dushanbe, 2006, p. 8, (în rusă).

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Curzon, George Nathaniel. 1896. The Pamirs and the Source of the Oxus. Royal Geographical Society, Londra. Reprint: Elibron Classics Series, Adamant Media Corporation. 2005. ISBN 1-4021-5983-8 (pbk; ISBN 1-4021-3090-2 (hbk).
  • Gordon, T. E. 1876. The Roof of the World: Being the Narrative of a Journey over the high plateau of Tibet to the Russian Frontier and the Oxus sources on Pamir. Edinburgh. Edmonston and Douglas. Reprint de Ch’eng Wen Publishing Company. Taipei. 1971.
  • Toynbee, Arnold J. 1961. Between Oxus and Jumna. Londra. Oxford University Press.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]