Hanatul Kazanului
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
|
|||||||||||||||||||||||||||
Hanatul Kazanului (în limbile tătară: Qazan xanlığı/Казан ханлыгы; rusă: Казанское ханство) a fost un stat medieval tătar care a ocupat teritoriulu fostei Bulgarii de pe Volga între 1438 şi 1552. Hanatul ocupa teritoriile următoarelor subiecte federale ale Rusiei din zilele noastre: Tatarstan, Mari El, Ciuvaşia, Mordovia şi părţi din Udmurtia şi Başkiria. Capitala hanatului a fost oraşul Kazan.
Cuprins |
[modifică] Georgrafia şi populaţia hanatului
Teritoriul hanatului cuprindea pământurile populate de proto-bulgari din aşa numita Bulgarie de pe Volga. Principalele râuri şi în acelaşi timp importante căi comerciale erau Volga, Kama şi Viatka. Majoritatea populaţie era reprezentată în principal de tătarii din Kazan (bulgari musulmani care adoptaseră lilmba tătară). Unii dintre locuitorii hanatului se considerau "poporeni din Kazan" sau "musulmani din Kazan", fără o altă conotaţie etnică. Religia de stat a hanatului era islamul.
Nobilimea feugală era formată din etnici bulgari, dar curtea hanului şi gărzile lui de corp erau tătari de stepă: kipciaci şi, mai târziu, nogai. În conformitate cu tradiţia ghinghizită, triburile locale turcice erau denumite tătăreşti de nobilime stepelor, iar mai târziu de aristocraţia rusă. Unii dintre membrii marii nobilimi descindea din nobilimea Hoardei de Aur, aceştia fiind membrii a patru familii importante: Arghin, Barin, Qipchaq şi Shirin.
Printre supuşii hanului se numărau: ciuvaşii, marii, mordovii, tătarii-mişari, urdmurţii şi başkirii. Tătarii-mişari sosiseră în zonă în timpul Hoardei de Aur şi asimilaseră până în cele din urmă mordvinii finici şi alte triburi indigene. Teritoriile lor erau guvernate de tătarii stepelor. Unele dintre formaţiunile statale ale tătarilor-muşari nu au fost niciodată stăpânite de Hanatul Kazanului, ci s-au aflat sub influenţa sau stăpânirea Hanatului Kasim sau a Marelui Canezat al Moscovei.
Cea mai mare parte a teritoriului hanatului era acoperit de păduri, iar în partea de sud se aflau stepe. Populaţia stepelor era formată în principal din triburi nomade, cunoscute ca tătarii de stepă sau nogaii, care nu recunoşteau tot timpul autoritatea hanului, de multe ori participând la raiduri de jaf în zonel locuite de tătarii şi ciuvaşii sedentari. Pentru a opri jafurile, nogaii au fost dislocaţi şi au fost înlocuiţi cu calmîci. Mai târziu, în zonă s-au aşezat tătari, ruşi şi ciuvaşi, ei participând la ample lucrări de construire a unor fortificaţii pentru apărarea graniţelor de sud. După constituirea hanatului, trupele căzăceşti tătare au apărat teritoriul Kazanului de atacurile nogailor.
Sursele medievale ruseşti afirmă că în hanat erau vorbite cel puţin cinci limbi. Cea mai importantă era limba tătară, iar limba tătară veche era limba oficială a cancelarie hanatului. Se mai vorbeau deasemenea limbile ciuvaşă, protobulgară, mari, mordvină şi probabil şi cea başkiră.
[modifică] Economia
Artizanii şi meşteşugarii oraşlor produceau vase din lut, obiecte din lemn şi metal, piele, armuri, unelte agricole şi podoabe. Cele mai importante oraşe erau Qazan, Arça, Cükätaw, Qaşan, Çallı, Alat şi Cöri. Negustorii hanatului făceau comerţ cu popoarele din Asia Centrală, Caucaz şi Rusia. În secolul al XVI-lea, Rusia a devenit principalul partener comercial al Kazanulu. Proprietatea asupra pământului se baza pe sistemul moşiilor ereditare şi pe cel al söyurğalului.
[modifică] Societatea
Statul era condus de han. Acţiunile erau bazate pe deciziile şi pe sfaturile Divanului. Gradele nobiliare erau cele de bäk (beg), ämir (emir) şi morza (mîrza). Clerul musulman juca un rol important în viaţa hanatului. Clerul era format din säyet (seidri), şäyex (şeici), qazí (cadii) şiimami. Învăţaţii musulmani ulema jucau un important rol judecătoresc şi se îngrijeau de buna funcţionare a şcolilor - madrasa.
Marea majoritate a populaţiei era qara xalıq (oameni negri) – musulmani liberi, care trăiau pe pământurile statului.[1]. Pământurile aristocraţiei feudale erau locuite şi muncite de çura (iobagi). Prizonierii de război erau vânduţi de obicei ca qol' (sclavi) în Imperiul Otoman şi în Asia Centrală şi doar de rareori în hanat. Populaţia nemusulmană era obligată să plătească un bir special.
[modifică] Administraţia şi armata
Hanatul era împărţit în cinci daruğa (direcţii): Alat, Arça, Gäreç, Cöri şi Nuğay. Anumiţi nobili rebeli au încercat să obţină independen unor teritorii mai mici ale ganatului, dar încercările lor au fost rapid şi eficient înăbuşite.
Armata şi echipamentul militar al hanatului erau formate din oameni şi materialele de pe moşiile aristocraţilor sau de pe pământurile statului. Efectivele armatei variau foarte mult, de la 20.000 la 60.000 de oameni. În rândurile armatei hanatului au luptat şi mercenari nogai, tătari crimeeni şi ruşi.
[modifică] Cultura
Cultura Hantululi Kazanului îşi avea rădăcinile în cultura Bulgariei de pe Volga, fiind influenţată în mare măsură de cultura Hoardei de Aur.
Cea mai mare parte a populaţiei orăşeneşti era ştiutoare de carte. În moschei şi [[madrase existau bilbioteci vaste. Kazanul a înflorit ca centru ştiinţific şi tehnologic.
Influenţa islamului era extrem de puternică, literatura laică s-a dezvoltat necenzurată. Poeţii timpului erau foarte populari printre oamenii hanatului.
Oraşul Bolghar şi-a păstrat poziţia de loc sacru, dar funcţiile de centru economic şi politic au fost preluate de oraşul Kazan de pe la mijlocul secolului al XV-lea.
[modifică] Istorie
Fostele teritorie al Bulgariei de pe Volga (Kazan Ulus) au reuşit să-şi recapete un anumit grad de independenţa în timpul procesului de dezitegrare a Hoardei de Aur de la începutul secolului al XV-lea. Regiunea avea un statut de autoguvernare şi a păstrat în fruntea statului monargi din dinastia bolgară. În ciuda statutului de semiindependenţă a acestui stat în devenire, fondatorul hanatului este considerat Olug Moxammat. El şi-a asumat titlul de han în 1437 sau în 1438, uzurpând tronul Kazanului, se pare cu ajutorul nobilimii locale. Se presupune că finalizarea procesului de transfer a puterii de la conducătorii locali bolgari la dinastia lui Moxammat a fost finalizată de fiul hanului Maxmud în 1445.
De-a lungul istoriei sale, hanataul a fost scena unor lupte interne şi a unor agitaţii antidinastice. Hanii au fost înlocuiţi de 19 ori în 115 ani. Au fost în total 15 hani, unii dintre ei urcându-se de mai multe ori pe tron. De cele mai multe ori, hanii erau aleşi dintre descendenţii lui Genghis Han de către nobilimea autogtonă, iar uneori chiar de cetăţenii de rând.
[modifică] Istoria timpurie
În timpul domniilor lui Olug Moxammat şi a fiului acestuia Maxmud, forţele Kazanului au efectuat raiduri în Cnezatul Moscovei de mai multe ori. ţarul Vasili al II-lea, angajat în război cu vărul său pentru păstrarea tronului, a fost înfrânt în bătălia de lângă Suzdal şi a fost forţat să plătească răscumpărare hanului.
În iulie 1487, Marel Cneaz Ivan al III-lea a acupat Kazanul şi a pus pe tronul hanatului un conducător-marionetă, Möxämmädämin. După acest eveniment, Hantul Kazanului a devenit un protectorat rusesc, iar negustorilor ruşi li s-a permis să facă afaceri în mod liber pe teritoriul hanatului. Sprijinitorii unirii cu Imperiul Otoman şi cu Hanatul Crimeii au încercat să exploateze nemulţumirile populare pentru a provoca răscoale precum cele din 1496, 1500 şi1505, dar revoltele nu şi-au atins ţintelele.
În 1521, Kazan s-a eliberat de dominaţia Moscovei, şi a semnat un tratat de asistenţă mutuală cu Hanatul Astrahanului, Hanatul Crimeii şi Hoarda Nogai. Forţele combinate ale hanului Muhamed Ghirai şi ale aliaţilor lui crimeeni au atacat Cneazatul Moscovei şi au capturat peste 150.000 de sclavi. În prima jumate a secolului al XVI-lea, cronicile ruseşti consemnează peste 40 de atacuri ale hanilor Kazanului, în special în regiunile Nijni Novgord, Murom, Viatka, Valadimir, Kostroma şi Galici.
[modifică] Ultimul deceniu
Reîntărirea Hanatului Crimeii nu a fost pe placul elementelor pro-moscovite din Hanatul Kazanului, iar unii dintre nobilii de aici au provocat o revoltă în 1545. Ca urmare, Safa Ghirai a fost răsturat de pe tron, iar spijinitorul Moscovei Şahğäli a devenit noul han. După un an, Moscova a organizat mai multe campanii în hanat pentru a-şi impune în mod definitiv dominaţia, dar toate încercările s-au dovedit eşecuri.
Cu ajutorul nogailor, Safa Ghirai şi-a recucerit tronul. El a executat 75 de nobili, în timp ce restul opozanţilor săi au fugit în Rusia.
În acest timp, rudele lui Safa Ghirai, inclusiv Devlet I Ghirai erau în Crimeea. Venirea lor pe tronul Kazanului nu era dirită de numeroşi nobili locali. Cum relaţiile cu Rusia se înrăutăţeau necontenit, un grup de nobili numulţumiţi au cerut unui simpatizant al ţarului Ivan cel Groaznic, Şahğäli, să revină pe tronul hanatului în 1551.
În acest timp, teritoriile de la est de Volga fuseseră cedate Rusiei. Şahğäli a mai ocupat tronul Kazanului până în februarie 1552, când elementele antimoscovite l-au exilat, şi au chemat în ajutor un prinţ din Hanatul Astrahanului - Yadegar Moxammad – şi pe nogai.
[modifică] Sfârşitul
Forţele lui Ivan cel Groaznic au atacat hanatul în 1552 şi au asediat Kazanul. După înfrângerea trupelor tătare, ruşii au incendiat mai multe castele şi fortificaţii din hanat. După două luni de asediu şi după distrugerea zidurilor de apărare ale Kremlinului pe 3 octombrie, ruşii au cucerit oraşul. Numai o parte a apărătorilor au reuşit să scape din oraşul înfrânt, cei mai mulţi fiind ucişi după cucerirea oraşului. Yadegar Moxammad a fost luat prizonier, iar civilii din oraş au fost atacaţi şi ucişi. Cronicile vremii afirmă că au fost ucişi cam 110.000 de oameni – civili şi militari – dar cifrele acestea trebuie privite cu scepticism, pentru că oraşul nu avea mai mult de 40.000 de locuitori.
După cucerirea Kazanului, unele teritorii, precum Udmurtia sau Başkiria s-au unit cu Rusia fără conflicte. Administraţia hanatului a fost distrusă, dar nobilii promoscoviţi şi-au păstrat pământurile, în vreme ce opozanţii cooperării cu Rusia au fost executaţi. Tătarii au fost mai apoi deportaţi din preajma râurilor, drumurilor şi Kazanului. Pământurile astfel eliberate au fost colonizate cu ruşi, şi câteodată cu tătari credincioşi Moscovei. Dintre tătarii rămaşi în zonă, foarte mulţi au fost convertiţi la creştinism.
[modifică] Rezistenţa antirusă
Până în 1556, o parte a populaţiei tătare a continuat să lupte împotriva ocupaţiei ruse. Fără un sprijin serios din partea mai vechilor aliaţi nogai, care, mai mult, jefuiau agricultorii tătari, rebelii au fost rapid înfrânţi, iar liderii lor au fost prinşi şi executaţi.
După unele estimări, [2]populaţia hanatului a scăzut cu mai multe mii în timpul războaielor. Noua administraţie ţaristă a declanşat o amplă campanie de rusificare şi convertire la creştinism a tătarilor şi a altor etnii din zonă[3]. Teritoriile nou cucerite au primit numele de Ţaratul Kazanului, pentru ca, în 1708, acesta să fie schimbat în Gubernia Kazan.
[modifică] Vedeţi şi:
[modifică] Bibliografie
- tt "Qazan Xanlığı (Hanatul Kazanului)", Enciclopedia tătară (2002), Kazan, Academia de ştiinţe a Republicii Tatarstan
- en Originile tătarilor de pe Volga
- en Scurtă istorie a Hanatului Kazanului
- en Hanatul Kazanuluii pe ÖzTürkler
- en Steagurile tătarilor
[modifică] Note
- ^ Numele "negru" nu avea în culturile turcice o conotaţie rasială, referindu-se la oamenii de rând ca o clasă socială bine definită. Vediţi şi: hazari
- ^ "Războiul Kazanului", Enciclopedia tătară (2002), Kazan, Academia de ştiinţe a Republicii Tatarstan
- ^ "Hanatul Kazanului", Enciclopedia tătară (2002), Kazan, Academia de ştiinţe a Republicii Tatarstan
