Hanatul Kazanului

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
قازان خانليغى
Qazan Xanlığı
Казан Ханлыгы
Hanatul Kazanului
 

30px

1438 – 1552 Herb Moskovia-1 (Alex K).svg
Localizare a Hanatului Kazanului
Hanatul Kazanului în anii 1540
Capitală Kazan
Limbă/limbi tătară, ciuvașă, mari
Formă de guvernare Monarhie
Han
 - primul Olug Moxammat
 - ultmul Yadegar Moxammad
Epoca istorică Evul Mediu
 - Fondare 1438
 - Dezmembrare 2 octombrie 1552

Hanatul Kazanului (în limbile tătară: Qazan xanlığı/Казан ханлыгы; rusă: Казанское ханство) a fost un stat medieval tătar care a ocupat teritoriulu fostei Bulgarii de pe Volga între 1438 și 1552. Hanatul ocupa teritoriile următoarelor subiecte federale ale Rusiei din zilele noastre: Tatarstan, Mari El, Ciuvașia, Mordovia și părți din Udmurtia și Bașkiria. Capitala hanatului a fost orașul Kazan.

Georgrafia și populația hanatului[modificare | modificare sursă]

Teritoriul hanatului cuprindea pământurile populate de proto-bulgari din așa numita Bulgarie de pe Volga. Principalele râuri și în același timp importante căi comerciale erau Volga, Kama și Viatka. Majoritatea populație era reprezentată în principal de tătarii din Kazan (bulgari musulmani care adoptaseră lilmba tătară). Unii dintre locuitorii hanatului se considerau "poporeni din Kazan" sau "musulmani din Kazan", fără o altă conotație etnică. Religia de stat a hanatului era islamul.

Nobilimea feugală era formată din etnici bulgari, dar curtea hanului și gărzile lui de corp erau tătari de stepă: kipciaci și, mai târziu, nogai. În conformitate cu tradiția ghinghizită, triburile locale turcice erau denumite tătărești de nobilime stepelor, iar mai târziu de aristocrația rusă. Unii dintre membrii marii nobilimi descindea din nobilimea Hoardei de Aur, aceștia fiind membrii a patru familii importante: Arghin, Barin, Qipchaq și Shirin.

Printre supușii hanului se numărau: ciuvașii, marii, mordovii, tătarii-mișari, urdmurții și bașkirii. Tătarii-mișari sosiseră în zonă în timpul Hoardei de Aur și asimilaseră până în cele din urmă mordvinii finici și alte triburi indigene. Teritoriile lor erau guvernate de tătarii stepelor. Unele dintre formațiunile statale ale tătarilor-mușari nu au fost niciodată stăpânite de Hanatul Kazanului, ci s-au aflat sub influența sau stăpânirea Hanatului Kasim sau a Marelui Canezat al Moscovei.

Cea mai mare parte a teritoriului hanatului era acoperit de păduri, iar în partea de sud se aflau stepe. Populația stepelor era formată în principal din triburi nomade, cunoscute ca tătarii de stepă sau nogaii, care nu recunoșteau tot timpul autoritatea hanului, de multe ori participând la raiduri de jaf în zonel locuite de tătarii și ciuvașii sedentari. Pentru a opri jafurile, nogaii au fost dislocați și au fost înlocuiți cu calmîci. Mai târziu, în zonă s-au așezat tătari, ruși și ciuvași, ei participând la ample lucrări de construire a unor fortificații pentru apărarea granițelor de sud. După constituirea hanatului, trupele căzăcești tătare au apărat teritoriul Kazanului de atacurile nogailor.

Sursele medievale rusești afirmă că în hanat erau vorbite cel puțin cinci limbi. Cea mai importantă era limba tătară, iar limba tătară veche era limba oficială a cancelarie hanatului. Se mai vorbeau deasemenea limbile ciuvașă, protobulgară, mari, mordvină și probabil și cea bașkiră.

Economia[modificare | modificare sursă]

Artizanii și meșteșugarii orașlor produceau vase din lut, obiecte din lemn și metal, piele, armuri, unelte agricole și podoabe. Cele mai importante orașe erau Qazan, Arça, Cükätaw, Qașan, Çallı, Alat și Cöri. Negustorii hanatului făceau comerț cu popoarele din Asia Centrală, Caucaz și Rusia. În secolul al XVI-lea, Rusia a devenit principalul partener comercial al Kazanulu. Proprietatea asupra pământului se baza pe sistemul moșiilor ereditare și pe cel al söyurğalului.

Societatea[modificare | modificare sursă]

Soldaţi tătari

Statul era condus de han. Acțiunile erau bazate pe deciziile și pe sfaturile Divanului. Gradele nobiliare erau cele de bäk (beg), ämir (emir) și morza (mîrza). Clerul musulman juca un rol important în viața hanatului. Clerul era format din säyet (seidri), șäyex (șeici), qazí (cadii) șiimami. Învățații musulmani ulema jucau un important rol judecătoresc și se îngrijeau de buna funcționare a școlilor - madrasa.

Marea majoritate a populației era qara xalıq (oameni negri) – musulmani liberi, care trăiau pe pământurile statului.[1]. Pământurile aristocrației feudale erau locuite și muncite de çura (iobagi). Prizonierii de război erau vânduți de obicei ca qol' (sclavi) în Imperiul Otoman și în Asia Centrală și doar de rareori în hanat. Populația nemusulmană era obligată să plătească un bir special.

Administrația și armata[modificare | modificare sursă]

Hanatul era împărțit în cinci daruğa (direcții): Alat, Arça, Gäreç, Cöri și Nuğay. Anumiți nobili rebeli au încercat să obțină independen unor teritorii mai mici ale ganatului, dar încercările lor au fost rapid și eficient înăbușite.

Armata și echipamentul militar al hanatului erau formate din oameni și materialele de pe moșiile aristocraților sau de pe pământurile statului. Efectivele armatei variau foarte mult, de la 20.000 la 60.000 de oameni. În rândurile armatei hanatului au luptat și mercenari nogai, tătari crimeeni și ruși.

Cultura[modificare | modificare sursă]

Istoria Rusiei
Stema Rusiei
Acest articol este parte a unei serii
Slavii estici timpurii
Rusia Kieveană
Bulgaria de pe Volga
Hazarii
Cnezatul Vladimir-Suzdal
Republica Novgorodului
Invazia mongolă
Hoarda de Aur
Hanatul Kazanului
Hanatul Astrahanului
Hanatul Siberiei
Hanatul Crimeii
Cnezatul Moscovei
Imperiul Rus
1682-1796
1796-1855
1855-1892
1892-1917
Revoluția din 1905
Revoluția din 1917
Războiul civil
Uniunea Sovietică
1927-1953
1953-1985
1985-1991
Federația Rusă

Portal Rusia
 v  d  m 
Istoria Tatarstanului
Bulgaria Mare
Hazarii
Bulgaria de pe Volga
Kipciakii
Invazia mongolă
Hoarda de Aur
Hanatul Kazanului
Principatul Moscovei
Gubernia Kazan
Statul Idel-Ural
RSSA Tătară
Republica Tatarstan
editează acest cadru
Turnul Söyembikä din Kazan, monument al arhitecturii medievale.

Cultura Hantululi Kazanului își avea rădăcinile în cultura Bulgariei de pe Volga, fiind influențată în mare măsură de cultura Hoardei de Aur.

Cea mai mare parte a populației orășenești era știutoare de carte. În moschei și madrase existau bilbioteci vaste. Kazanul a înflorit ca centru științific și tehnologic.

Influența islamului era extrem de puternică, literatura laică s-a dezvoltat necenzurată. Poeții timpului erau foarte populari printre oamenii hanatului.

Orașul Bolghar și-a păstrat poziția de loc sacru, dar funcțiile de centru economic și politic au fost preluate de orașul Kazan de pe la mijlocul secolului al XV-lea.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Fostele teritorie al Bulgariei de pe Volga (Kazan Ulus) au reușit să-și recapete un anumit grad de independența în timpul procesului de dezitegrare a Hoardei de Aur de la începutul secolului al XV-lea. Regiunea avea un statut de autoguvernare și a păstrat în fruntea statului monargi din dinastia bolgară. În ciuda statutului de semiindependență a acestui stat în devenire, fondatorul hanatului este considerat Olug Moxammat. El și-a asumat titlul de han în 1437 sau în 1438, uzurpând tronul Kazanului, se pare cu ajutorul nobilimii locale. Se presupune că finalizarea procesului de transfer a puterii de la conducătorii locali bolgari la dinastia lui Moxammat a fost finalizată de fiul hanului Maxmud în 1445.

De-a lungul istoriei sale, hanataul a fost scena unor lupte interne și a unor agitații antidinastice. Hanii au fost înlocuiți de 19 ori în 115 ani. Au fost în total 15 hani, unii dintre ei urcându-se de mai multe ori pe tron. De cele mai multe ori, hanii erau aleși dintre descendenții lui Genghis Han de către nobilimea autogtonă, iar uneori chiar de cetățenii de rând.

Istoria timpurie[modificare | modificare sursă]

În timpul domniilor lui Olug Moxammat și a fiului acestuia Maxmud, forțele Kazanului au efectuat raiduri în Cnezatul Moscovei de mai multe ori. țarul Vasili al II-lea, angajat în război cu vărul său pentru păstrarea tronului, a fost înfrânt în bătălia de lângă Suzdal și a fost forțat să plătească răscumpărare hanului.

În iulie 1487, Marel Cneaz Ivan al III-lea a acupat Kazanul și a pus pe tronul hanatului un conducător-marionetă, Möxämmädämin. După acest eveniment, Hantul Kazanului a devenit un protectorat rusesc, iar negustorilor ruși li s-a permis să facă afaceri în mod liber pe teritoriul hanatului. Sprijinitorii unirii cu Imperiul Otoman și cu Hanatul Crimeii au încercat să exploateze nemulțumirile populare pentru a provoca răscoale precum cele din 1496, 1500 și1505, dar revoltele nu și-au atins țintelele.

În 1521, Kazan s-a eliberat de dominația Moscovei, și a semnat un tratat de asistență mutuală cu Hanatul Astrahanului, Hanatul Crimeii și Hoarda Nogai. Forțele combinate ale hanului Muhamed Ghirai și ale aliaților lui crimeeni au atacat Cneazatul Moscovei și au capturat peste 150.000 de sclavi. În prima jumate a secolului al XVI-lea, cronicile rusești consemnează peste 40 de atacuri ale hanilor Kazanului, în special în regiunile Nijni Novgord, Murom, Viatka, Valadimir, Kostroma și Galici.

Ultimul deceniu[modificare | modificare sursă]

Reîntărirea Hanatului Crimeii nu a fost pe placul elementelor pro-moscovite din Hanatul Kazanului, iar unii dintre nobilii de aici au provocat o revoltă în 1545. Ca urmare, Safa Ghirai a fost răsturat de pe tron, iar spijinitorul Moscovei Șahğäli a devenit noul han. După un an, Moscova a organizat mai multe campanii în hanat pentru a-și impune în mod definitiv dominația, dar toate încercările s-au dovedit eșecuri.

Cu ajutorul nogailor, Safa Ghirai și-a recucerit tronul. El a executat 75 de nobili, în timp ce restul opozanților săi au fugit în Rusia.

În acest timp, rudele lui Safa Ghirai, inclusiv Devlet I Ghirai erau în Crimeea. Venirea lor pe tronul Kazanului nu era dirită de numeroși nobili locali. Cum relațiile cu Rusia se înrăutățeau necontenit, un grup de nobili numulțumiți au cerut unui simpatizant al țarului Ivan cel Groaznic, Șahğäli, să revină pe tronul hanatului în 1551.

În acest timp, teritoriile de la est de Volga fuseseră cedate Rusiei. Șahğäli a mai ocupat tronul Kazanului până în februarie 1552, când elementele antimoscovite l-au exilat, și au chemat în ajutor un prinț din Hanatul Astrahanului - Yadegar Moxammad – și pe nogai.

Sfârșitul[modificare | modificare sursă]

Ultima bătălie la moscheea Qolșərif

Forțele lui Ivan cel Groaznic au atacat hanatul în 1552 și au asediat Kazanul. După înfrângerea trupelor tătare, rușii au incendiat mai multe castele și fortificații din hanat. După două luni de asediu și după distrugerea zidurilor de apărare ale Kremlinului pe 3 octombrie, rușii au cucerit orașul. Numai o parte a apărătorilor au reușit să scape din orașul înfrânt, cei mai mulți fiind uciși după cucerirea orașului. Yadegar Moxammad a fost luat prizonier, iar civilii din oraș au fost atacați și uciși. Cronicile vremii afirmă că au fost uciși cam 110.000 de oameni – civili și militari – dar cifrele acestea trebuie privite cu scepticism, pentru că orașul nu avea mai mult de 40.000 de locuitori.

După cucerirea Kazanului, unele teritorii, precum Udmurtia sau Bașkiria s-au unit cu Rusia fără conflicte. Administrația hanatului a fost distrusă, dar nobilii promoscoviți și-au păstrat pământurile, în vreme ce opozanții cooperării cu Rusia au fost executați. Tătarii au fost mai apoi deportați din preajma râurilor, drumurilor și Kazanului. Pământurile astfel eliberate au fost colonizate cu ruși, și câteodată cu tătari credincioși Moscovei. Dintre tătarii rămași în zonă, foarte mulți au fost convertiți la creștinism.

Rezistența antirusă[modificare | modificare sursă]

Până în 1556, o parte a populației tătare a continuat să lupte împotriva ocupației ruse. Fără un sprijin serios din partea mai vechilor aliați nogai, care, mai mult, jefuiau agricultorii tătari, rebelii au fost rapid înfrânți, iar liderii lor au fost prinși și executați.

După unele estimări, [2]populația hanatului a scăzut cu mai multe mii în timpul războaielor. Noua administrație țaristă a declanșat o amplă campanie de rusificare și convertire la creștinism a tătarilor și a altor etnii din zonă[3]. Teritoriile nou cucerite au primit numele de Țaratul Kazanului, pentru ca, în 1708, acesta să fie schimbat în Gubernia Kazan.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Numele "negru" nu avea în culturile turcice o conotație rasială, referindu-se la oamenii de rând ca o clasă socială bine definită. Vediți și: hazari
  2. ^ "Războiul Kazanului", Enciclopedia tătară (2002), Kazan, Academia de științe a Republicii Tatarstan
  3. ^ "Hanatul Kazanului", Enciclopedia tătară (2002), Kazan, Academia de științe a Republicii Tatarstan