Ion C. Massimu (n. 1825, Gropeni, Brăila - d. 2 iunie 1877, București) a fost un lingvist român, reprezentant al curentului latinist, membru fondator al Societății Academice Române. A întocmit, împreună cu Ion Heliade-Rădulescu și Alexandru Roman, proiectul ortografiei bazat pe principiul etimologic, adoptat în 1869 de Societatea Academică Română. Din însărcinarea Academiei a elaborat, împreună cu August Treboniu Laurian, Dicționarul limbii române, în 2 volume (1873, 1877). A fost și autorul unor manuale de gramatică: Elemente de gramatică elenică (1850), Gramatica macedo-românească (1862), Nou abecedar românesc (1868).
Membru fondator al Academiei Române
