Constantin Stamati
| Constantin (Costache) Stamati | |
Constantin (Costache) Stamati |
|
| Naștere | 1786 Huși sau Iași |
|---|---|
| Deces | 12 septembrie 1869 Ocnița, județul Hotin |
| Profesie | scriitor |
| Naționalitate | română |
| modifică |
|
Constantin (Costache) Stamati (n. 1786, Huși sau Iași — d. 12 septembrie 1869, Ocnița, județul Hotin, azi Republica Moldova) a fost un scriitor român din Basarabia. Unul din membrii fondatori ai Societății Academice Române (Academia Română), reprezentând Basarabia. A colaborat la Albina românească și Dacia literară.
A fost membru al Societății de Medici și Naturaliști din Basarabia, precum și al Societății Imperiale de Istorie și Antichități din Odesa. Era un bun cunoscător de franceză, rusă și greacă și a deținut mai multe funcții publice în Basarabia.
Spre sfîrșitul vieții se retrage la conacul său din satul Ocnița, unde în 1869 se stinge din viață.
Opera [modificare]
În opera sa a încercat să renască trecutul glorios al poporului român pentru "luminarea neamului său". A fost un autor iluminist, care a rămas în literatura română prin creațiile sale Suceava și Alexandru cel Bun în sec. XV, Marele Ștefan și bravul său hatman Arbore, Neneaca, cuconașul ei și dascălul, Geniul vechi al romanilor si românii de astăzi, Despre Basarabia și cetățile ei vechi ș.a.
Autor de compuneri originale și de imitații din autori europeni, a evocat în „Musa românească” (1868) mitologia și istoria națională, dovedind o imaginație fabuloasă și predilecție pentru viziunea macabră și umorul grotesc. A scris „Povestea povestelor” (1843), basm în versuri albe, sinteză a spiritului folcloric cu fantasticul oriental. A mai scris fabule și comedia de factură clasică „Cum era educația nobililor români în secolul trecut, când domneau fanarioții în țară”, precum și dialogul satiric „Holteiul și boiernașul”, etc.
Bibliografie [modificare]
- Academia Republicii Populare Române, Dicționar Enciclopedic Român, Editura Politică, București, 1962-1964
|
|||||||