Vasile Erdeli
| Vasile Erdeli | |
| Afiliere religioasă | Episcop român unit cu Roma |
| Funcția episcopală | |
| Sediul | Oradea |
| Titlul | Episcop de Oradea Mare |
| Formulă de adresare | Preasfinția Voastră |
| Perioada | 1843 - 1862 |
| Predecesor | Samuil Vulcan |
| Succesor | Iosif Pop Silaghi |
| Cariera religioasă | |
| Hirotonire preot | 20 noiembrie 1820 |
| Hirotonire episcopală | 11 iunie 1843 |
| Episcop consacrator | Ioan Lemeni |
| Alte funcții | Canonic al Capitlului Catedralei din Oradea |
| Date personale | |
| Data nașterii | 1 august 1794 |
| Locul nașterii | Macău, Cenad (Ungaria) |
| Data morții | 17 martie 1862 |
| Locul morții | Oradea |
| modifică |
|
Vasile Erdeli, cunoscut și cu numele de Vasile Erdeli-Ardeleanu, s-a născut la 1 august 1794, la Macău (în maghiară Makó), în comitatul Cenadului, azi în Ungaria, și a decedat la 17 martie 1862, la Oradea. A fost episcop român unit al Diecezei de Oradea Mare, între anii 1843 – 1862.
Cuprins |
Originea și studiile [modificare]
Cel care va deveni episcopul greco-catolic Vasile Erdeli-Ardeleanu s-a născut în orașul Macău, din comitatul Cenadului, azi în Ungaria, într-o familie de oieri români, plecați din Budureasa.
Știm că și-a făcut studiile secundare la Timișoara și apoi la Oradea, ca elev al Seminarului Tinerimii Române Unite, pe care le-a încheiat în anul 1815. În perioada 1815 – 1816, a studiat un an la Academia de Drepturi de la Oradea, iar apoi, în perioada 1816 – 1817, anul I de teologie, la Seminarul latin tot de la Oradea. Anul al doilea de teologie l-a făcut la Budapesta, iar, începând cu toamna anului 1818, și-a continuat studiile teologice, anii al III-lea și al IV-lea, la Viena, pe care le-a încheiat în anul 1820. De la Viena s-a întors acasă.
Preot [modificare]
La 20 noiembrie 1820, Vasile Erdeli-Ardeleanu a fost hirotonit preot celib și, în perioada 1821 – 1829, a îndeplinit funcția de administrator parohial, iar apoi pe cea de preot la Beiuș. S-a mutat, în anul 1829, la Olosig, Oradea, unde a fost numit preot. La data de 9 iunie 1835, Vasile Erdeli-Ardeleanu a primit funcția de canonic al Capitlului Catedralei din Oradea, iar apoi a devenit și rector al Seminarului greco-catolic din Oradea (1836 – 1848). În continuare, Vasile Erdeli-Ardeleanu a urcat treapta de canonic custode, precum și pe cea de asesor al tablelor judiciare din comitatele Cenad și Ciongrad.
Episcop [modificare]
La 11 iunie 1843, Vasile Erdeli-Ardeleanu a fost numit iar apoi sfințit episcop de Oradea, al Bisericii Române Unite cu Roma de către episcopul Ioan Lemeni de la Blaj. Chiar și înainte de a fi hirotonit episcop, începând din anul 1832, până în anul 1848, Vasile Erdeli-Ardeleanu a făcut multe vizitații canonice în Banat și a reușit să mărească numărul parohiilor de la 2 la 22. La Carei, Satu Mare, a înființat un vicariat. În dioceza pe care o conducea, a clădit și reparat 50 de biserici.
A recomandat preoților și credincioșilor să se aboneze la „Gazeta de Transilvania” care apărea la Brașov. A introdus limba română ca limbă de predare, începând cu 4 martie 1849, în locul limbii latine, la gimnaziul de băieți din Beiuș, ridicat în rang de liceu cu 8 clase. L-a numit pe canonicul Iosif Pop Sălăjanul inspector școlar diecezan. A ridicat școlile normale de la Oradea și de la Beiuș la 4 clase. Vasile Erdeli-Ardeleanu, ca și Emanoil Gojdu, în timpul revoluțiilor de la 1848 – 1849 din Transilvania și din Ungaria, a promovat înfrățirea româno-maghiară, dar, îndată după capitularea de la Șiria, Arad a revoluționarilor maghiari kossuthiști, l-a sprijinit, în mod public, pe Francisc Iosif I, împăratul Imperiului Habsburgic. În toiul luptelor dintre trupele de intervenție țariste cu revoluționarii maghiari conduși de Lajos Kossuth, l-a găzduit, în mod călduros, pe generalul țarist Erivan Paskievici, la Beiuș. În anul 1849, i-a fost prezentat de acesta împăratului, care l-a decorat și făcut baron, ca și pe Andrei Șaguna, de altfel, și pentru aceleași motive. În ianuarie 1850, într-o petiție adresată împăratului, l-a rugat pe acesta să transforme Principatul Ardealului în „Țara Românilor”, iar împăratul să primească titlul de „Mare Principe al Românilor”.
Vasile Erdeli-Ardeleanu a reușit, cu sprijinul guvernatorului Ungariei, arhiducele Albrecht, înființarea unei catedre de limbă și literatură română la Universitatea din Budapesta, începând cu anul universitar 1862 – 1863. La această catedră a fost numit profesorul Alexandru Roman (1826 - 1897), membru fondator al Academiei Române de la București și publicist, care predase limba română, începând cu anul 1850, la Liceul Premonstrantes din Oradea.
În timpul păstorirei sale, Episcopia greco-catolică de Oradea, a trecut de sub jurisdicția Arhiepiscopiei de Strigoniu sub cea a Mitropoliei Române Unite de Alba Iulia și Făgăraș.
Sfârșitul [modificare]
Episcopul Vasile Erdeli-Ardeleanu a murit la vârsta de 68 de ani, la Oradea, la data de 17 martie 1862. A fost înmormântat în Catedrala Sfântul Nicolae din Oradea.
Surse bibligrafice [modificare]
- Ioan M. Bota, Istoria Bisericii universale și a Bisericii românești de la origini până în zilele noastre, Casa de Editură „Viața Creștină”, Cluj-Napoca, 1994 (p. 216, 287).
Legături externe [modificare]
|
|||||||||||