Honoré de Balzac
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Honoré de Balzac (n. 20 mai 1799 Tours – d.18 august 1850 la Paris) a fost scriitor francez, printre cei mai de seamă romancieri. Provenind dintr-o familie burgheză, el şi-a adăugat mai târziu “de” în nume.
[modifică] Biografie
Neglijat în copilărie, el a fost trimis la şcoala de gramatică din Tours şi apoi la şcoala din Vendôme, unde a fost un elev mediocru, dar un foarte bun cititor. În 1816 s-a apucat să studieze dreptul la Sorbona, dar după primirea diplomei în 1819 a renunţat la drept în favoarea literaturii. Pe jumătate mort de foame în Paris, Balzac s-a apucat să scrie romane senzaţionale şi să le publice sub pseudonim. De-a lungul vieţii sale a dedicat o mare parte din timpul său activitaţii scriitoriceşti, dormind câteva ore seara pentru a se apuca să scrie începând cu miezul nopţii pana la prânz sau după-amiaza zilei următoare.
Deşi era un om lipsit de şarm şi stângaci, a avut câteva relaţii serioase de-a lungul vieţii. Cu câteva luni înainte să moară, s-a căsători cu contesa poloneză Evelina Hanska, cu care corespondase timp de 18 ani.
[modifică] Opera
Primul succes al lui Balzac “Les Chouans” 1829, iniţial publicat sub numele de “Le Dernier Chouan”) a fost urmat de “La Peau de chagrin” (1831). În următorii 20 de ani el a scris o vastă colecţie de romane şi scurte poveşti cunoscută sub numele “La Comédie humaine”. Aceasta, cea mai de seamă lucrare a sa, este o reproducere a societăţii franceze a timpului său, ilustrând în detaliu peste 2000 de personaje specifice fiecărei clase sociale şi profesii. Cele mai importante romane din ”Comedia umana” sunt:
- Louis Lambert (1832)
- Eugénie Grandet (1833)
- La Recherche de l’absolu (1834)
- Le Père Goriot (1835)
- Les Illusions perdues (1837)
- César Birotteau (1837)
- La Cousine Bette (1847)
- Le Cousin Pons (1847).
Calităţile lui Balzac care îi depăşesc defecte precum lipsa stilului literar, critica, tendinţa spre melodramă, sunt: originalitatea,marea putere de observaţie şi imaginaţia sa. Scurtele sale poveştioare includ părtile cele mai bune din limbaj, dar încercările de a scrie dramă au eşuat.
