Clivaj
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Clivajul este numită tendenţa la minerale sau cristale de a se sparge, despica paralel cu reţeaua structurii cristaline. Clivajul este de fapt o formă aparte de spărtură. Suprafaţa clivajului este netedă în general cu o reflectare bună a razelor luminoase. Clivajul se poate prezenta diferit, având diferite grade de clivaj:
[modifică] Clasificarea clivajului
| Gradul clivajului | Aspectul clivajului | Exemple |
|---|---|---|
| deosebit de perfect | ||
| foarte perfect | foiţe subţiri | Mică, Gips |
| perfect | la spargere apare totdeauna o suprafaţă de clivaj | Calcit, Galenă, Diamant (paralel cu faţa octaedrului) |
| bun | pe bucăţile sparte se pot observa feţe regulate de clivaj şi de spărtură neregulată |
Feldspat, Amfiboli |
| clar | pe suprafeţe de spărtură neregulată apar şi unele feţe de clivaj |
Kassiterit, Apatit |
| neclar | pe lângă feţele de spărură neregulată apar numai sporadic feţe netede de clivaj |
Magnetit, Corindon |
| lipsa clivajului (vezi spărtura) |
Diamant (vertical pe suprafaţa octaedrică) |