Papa Benedict al XV-lea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Papa Benedict al XV-lea, născut Giacomo della Chiesa, (21 noiembrie 1854, Genova – 22 ianuarie 1922, Vatican)

[modifică] Biografie

Giacomo della Chiesa s-a născut la Genova la 21 noiembrie 1854. A studiat dreptul la Geneva şi teologia la Roma, la Universitatea gregoriană. A fost hirotonit în 1873 şi a devenit doctor în teologie sacră în 1879. Giacomo a intrat în serviciul diplomatic papal şi curând a atras atenţia marelui diplomat Rampolla. Când Rampolla a ajuns secretar de stat, Giacomo i s-a alăturat ca asistent remarcabil. În 1901 a fost numit sub-secretar de stat. Papa Pius al X-lea l-a confirmat în această funcţie până în 1907, când l-a numit pe Giacomo arhiepiscop de Bologna. Aici Della Chiesa se dovedeşte a fi un valoros şi excelent lider spiritual. În 1914 Pius al X-lea îl numeşte cardinal.

Benedict al XV-lea a avut de înfruntat o misiune grea. Ca părinte al tuturor catolicilor a trebuit să păstreze o neutralitate strictă. A reuşit acest lucru atât de bine încât în timp ce aliaţii înverşunaţi îl numeau pro-german, germanii înverşunaţi îl considerau de partea aliaţilor. Benedict, însă, a pledat mereu pentru pace, dar în 1917 a considerat că a sosit timpul să facă un efort oficial de mediere între puteri. Papa a făcut tot ce i-a stat în putinţă pentru a reduce nenorocirile unui conflict înspăimântător. Datorită lui Benedict, prin intermediul ţărilor neutre s-au realizat schimburi de prizonieri răniţi, iar mai târziu, după mari eforturi, Benedict a reuşit să-i trimită pe prizonierii răniţi şi bolnavi în ţările neutre bogate. Papa a încercat să-i ajute şi pe civilii aflaţi în suferinţă. Mijlocirea sa le-a permis deportaţilor belgieni să se întoarcă acasă. A cerut milă pentru sărmanii armeni, şi a oferit bani pentru cei suferinzi din întreaga Europă chinuită.

Benedict şi-a continuat faptele bune şi după armistiţiu. I-a rugat pe aliaţi să întrerupă blocada criminală a Germaniei care a adus atât de multă suferinţă femeilor şi copiilor. La dispoziţia papei, s-a adunat o colectă în toate bisericile catolice din întreaga lume pentru a-i ajuta pe copii flămânzi.

Benedict l-a îndemnat pe Wilson să se folosească de marea sa influenţă pentru o pace dreaptă, însă papa şi-a exprimat dezamăgirea pentru rezultatele Conferinţei de Pace de la Paris. Deşi a fost exclus din Liga Naţiunilor, din umbră, a lăudat ideea înfiinţării ei, iar în momentele de manifestare a urii naţionaliste, el a pledat pentru recunoaşterea solidarităţii umane.

În 1917 Benedict promulgă marele Cod de Drept Canonic, dar a declarat că meritele aparţin ilustrului său predecesor, sfântul Pius al X-lea.

O gripă i-a adus sfârşitul acestui om al păcii la 22 ianuarie 1922. Unul din ultimele sale cuvinte a fost: "Ne oferim viaţa lui Dumnezeu pentru pace în lume". Papa Benedict al XV-lea a fost pe bună dreptate "bunul samaritean al omenirii".

[modifică] Legături externe

• it en es fr la Scrieri

Predecesor: Papa Pius al X-lea

BENEDICTVS PP. XV 1914 - 1922

Succesor: Papa Pius al XI-lea