Aleşd

Aleşd (în maghiară: Élesd) este un oraş în judeţul Bihor, Transilvania, România, la circa 38 km est de municipiul Oradea. Are o populaţie de 10.415 locuitori (2002).

Cuprins

1 Geografie
2 Istorie
3 Populaţie
4 Economie
5 Turism
6 Oraşe înfrăţite
7 Note
8 Legături externe
9 Bibliografie

[modifică] Geografie

Se situează în depresiunea Vad-Borod, pe Crişul Repede, la o altitudine medie de 224 m, la poalele Munţilor Plopiş la nord-est şi la poalele Munţilor Pădurea Craiului la sud de oraş. Distanţa faţă de municipiul Oradea este de 38 km.

[modifică] Istorie

Trecutul istoric este strâns legat de cetatea Piatra Şoimului, situată pe o stâncă la mică distanţă de oraş. Cetatea a fost construită în a doua jumătate a secolului XIII şi a fost atestată documentar în 1306. Prima atestare documentară a Aleşdului este din jurul anilor 1291-1294, când apare într-un registru de dijme episcopale sub numele de Villa Elusd. El a fost înfiinţat prin colonizare de către stăpânii cetăţii, pe domeniul acesteia.^[1] În 1332 este consemnată cu numele Sacerdos de Villa Elesd iar în 1622 cu toponimul Elesd.

În perioada 1658-1660 cetatea Piatra Şoimului s-a aflat în posesia domnului Ţării Româneşti Constantin Şerban Basarab.^[2] În 1711, cetatea a fost aruncată în aer de trupele imperiale austriece.

În 1904 aici a avut loc o puternică mişcare ţărănească, cu participarea a peste 4-5.000 de ţărani români şi maghiari, împotriva măsurilor guvernului de la Budapesta, reprimată sângeros de autorităţi.

Aleşdul a fost declarat oraş în 1968.

[modifică] Populaţie

Evoluţia populaţiei la recensăminte:

La recensământul din 2002, în Aleşd au fost înegistraţi 10.415 locuitori, a căror distribuţie etnică este:

Români: 6.788 (65,17 %)
Maghiari: 1.987 (19,07 %)
Romi (Ţigani): 953 (9.15 %)
Slovaci: 645 (6.19 %)
alte etnii: 0,42%

Din punct de vedere confesional, 51,17% dintre locuitori sunt ortodocşi (5.330 persoane), 18,7% romano catolici (1.948 persoane), 12,3% reformaţi (1.282), 8,51 baptişti (887), 7,68% penticostali (800), 1,03% greco-catolici (108 persoane) şi sub 1% adepţi ai altor religii.

[modifică] Economie

Industria cea mai dezvoltată în zonă este cea a materialelor de construcţii, în special ciment, var şi produse refractare. Industria a suferit un puternic şoc după 1989. În 1998 a fost declarată zonă defavorizată. Acest statut a permis atragerea de noi investiţii în industria uşoară, respectiv crearea locurilor de muncă pierdute după criza din industria materialelor extractive. Între 1998-2002 au fost create peste 1.500 de locuri de muncă.^[3]

[modifică] Turism

Zona beneficiază de un important potenţial turistic şi sportiv evidenţiat prin:

Existenţa unor resurse naturale ca: izvorul de ape minerale din localitatea Pădurea Neagra şi apă termală (în Aleşd)
Infrastructura pentru turism şi agrement: un hotel şi un motel, 4 restaurante; un ştrand cu apă termală; un lac de acumulare pe care se pot practica pescuitul şi sporturile nautice
Existenţa unor obiective de interes turistic: Biserica Ortodoxă Tinaud- din sec XVII, Biserica Ortodoxă din lemn Pestiş- din sec.XVIII, Cetatea Piatra Şoimului-Pestiş- din sec XIII, Castelul Poiana Florilor- din sec.XIX etc.
Sărbători populare cîmpeneşti şi evenimente socio-culturale din zonă: Tîrgul de vară Aleşdana
Potenţial sportiv exprimat prin: un stadion cu 2000 locuri, 2 săli de sport, 2 baze sportive, un teren de fotbal şi un bazin de înot.
Posibilitatea desfăşurării de activităţi de vînătoare şi pescuit sportiv: în pădurile din zonă trăiesc o mare diversitate de animale sălbatice, iar în lacul de acumulare se poate practica pescuitul sportiv şi vînatul la păsări de baltă.

[modifică] Oraşe înfrăţite

Kaba, Ungaria

[modifică] Note

^ Vlăsceanu, p.258
^ Ghinea, p.41
^ http://www.cjbihor.ro/pdf/bihor.pdf

[modifică] Legături externe

La Wikitravel găsiţi un ghid turistic despre Aleşd.

Wikimedia Commons conţine materiale multimedia legate de Aleşd

Portal Bihorean

[modifică] Bibliografie

Dan Ghinea, Enciclopedia geografică a României, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2000
Gheorghe Vlăsceanu, Oraşele României, Editura Odeon, Bucureşti 1998, ISBN 973-9008-69-0