Om: Diferență între versiuni

Modifică legăturile
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Navighează interactiv prin istoric
← Diferența anterioarăDiferența următoare →
Conținut șters Conținut adăugat
VizualWikitext
Fără descriere a modificării
Fără descriere a modificării
Linia 112: Linia 112:
===Anatomie și fiziologie===
===Anatomie și fiziologie===
{{Further|[[Homo sapiens]]}}
{{Further|[[Homo sapiens]]}}
[[File:Anterior view of human female and male, with labels 2.png|thumb|300px|Caracteristici anatomice de bază ale oamenilor de sex feminin și masculin. ]]
[[File:Anterior view of human female and male, with labels 2.png|thumb|280px|Caracteristici anatomice de bază ale oamenilor de sex feminin și masculin. ]]


Cele mai multe aspecte ale fiziologiei umane sunt strâns omoloage cu aspectele corespunzătoare ale fiziologiei animalelor. Corpul uman este format din picioare, trunchi, brațe, gât și cap. Un corp uman adult este format din aproximativ 100 trilioane (10<sup>14</sup>) de [[celulă|celule]]. Sistemele corporale cel mai frecvent definte sunt: [[Sistem nervos|nervos]], [[Sistem cardiovascular|cardiovascular]], [[Sistem circulator|circulator]], [[Aparatul digestiv|digestiv]], [[Sistem endocrin|endocrin]], [[Sistemul imunitar|imunitar]], [[Sistem tegumentar|tegumentar]], [[Sistem limfatic|limfatic]], [[aparatul locomotor]], [[Aparatul genital uman|reproductiv]], [[Aparatul respirator|respirator]] și [[Aparatul urinar|urinar]].<ref name=Greg_Roza>[https://books.google.com/books?id=vhO8Ia2ik7oC p. 21] {{webarchive|url=https://web.archive.org/web/20151110200741/https://books.google.com/books?id=vhO8Ia2ik7oC |date=10 November 2015 }} Inside the human body: using scientific and exponential notation. Author: Greg Roza. Edition: Illustrated. Publisher: The Rosen Publishing Group, 2007. {{ISBN|978-1-4042-3362-1}}, {{ISBN|978-1-4042-3362-1}}. Length: 32 pages</ref><ref>{{cite web |title=Human Anatomy |url=http://www.innerbody.com/htm/body.html |publisher=Inner Body |access-date=6 January 2013 |url-status=live |archive-url=https://web.archive.org/web/20130105065620/http://www.innerbody.com/htm/body.html |archive-date=5 January 2013 }}</ref>
Cele mai multe aspecte ale fiziologiei umane sunt strâns omoloage cu aspectele corespunzătoare ale fiziologiei animalelor. Corpul uman este format din picioare, trunchi, brațe, gât și cap. Un corp uman adult este format din aproximativ 100 trilioane (10<sup>14</sup>) de [[celulă|celule]]. Sistemele corporale cel mai frecvent definte sunt: [[Sistem nervos|nervos]], [[Sistem cardiovascular|cardiovascular]], [[Sistem circulator|circulator]], [[Aparatul digestiv|digestiv]], [[Sistem endocrin|endocrin]], [[Sistemul imunitar|imunitar]], [[Sistem tegumentar|tegumentar]], [[Sistem limfatic|limfatic]], [[aparatul locomotor]], [[Aparatul genital uman|reproductiv]], [[Aparatul respirator|respirator]] și [[Aparatul urinar|urinar]].<ref name=Greg_Roza>[https://books.google.com/books?id=vhO8Ia2ik7oC p. 21] {{webarchive|url=https://web.archive.org/web/20151110200741/https://books.google.com/books?id=vhO8Ia2ik7oC |date=10 November 2015 }} Inside the human body: using scientific and exponential notation. Author: Greg Roza. Edition: Illustrated. Publisher: The Rosen Publishing Group, 2007. {{ISBN|978-1-4042-3362-1}}, {{ISBN|978-1-4042-3362-1}}. Length: 32 pages</ref><ref>{{cite web |title=Human Anatomy |url=http://www.innerbody.com/htm/body.html |publisher=Inner Body |access-date=6 January 2013 |url-status=live |archive-url=https://web.archive.org/web/20130105065620/http://www.innerbody.com/htm/body.html |archive-date=5 January 2013 }}</ref>
Linia 244: Linia 244:


În timpul somnului, oamenii visează, experimentând imagini și sunete. Visarea este stimulată de [[puntea lui Varolio]] și apare mai ales în timpul [[Mișcare rapidă a ochilor|fazei REM a somnului]].<ref>{{cite web|last=Ann|first=Lee|date=January 27, 2005|title=HowStuffWorks "Dreams: Stages of Sleep"|url=http://science.howstuffworks.com/environmental/life/human-biology/dream2.htm|url-status=dead|archive-url=https://web.archive.org/web/20120515212353/http://science.howstuffworks.com/environmental/life/human-biology/dream2.htm|archive-date=May 15, 2012|access-date=August 11, 2012|publisher=Science.howstuffworks.com}}</ref> Durata unui vis poate varia, de la câteva secunde până la 30 de minute.<ref name="Hobson" /> Oamenii au trei până la cinci vise pe noapte, iar unii pot avea până la șapte;<ref>Empson, J. (2002). ''Sleep and dreaming'' (3rd ed.)., New York: Palgrave/St. Martin's Press</ref> cu toate acestea, majoritatea viselor sunt uitate imediat sau rapid.<ref>Cherry, Kendra. (2015). "[http://psychology.about.com/od/statesofconsciousness/tp/facts-about-dreams.htm 10 Facts About Dreams: What Researchers Have Discovered About Dreams] {{webarchive|url=https://web.archive.org/web/20160221091846/http://psychology.about.com/od/statesofconsciousness/tp/facts-about-dreams.htm|date=2016-02-21}}." ''About Education: Psychology''. About.com.</ref> Este mai probabil să-și amintească visul dacă sunt treziți în timpul fazei REM. Evenimentele din vise sunt, în general, în afara controlului visătorului, cu excepția visării lucide, unde visătorul este [[conștient de sine]].<ref>{{cite web|last1=Lite|first1=Jordan|date=July 29, 2010|title=How Can You Control Your Dreams?|url=http://www.scientificamerican.com/article/how-to-control-dreams/|url-status=live|archive-url=https://web.archive.org/web/20150202070145/http://www.scientificamerican.com/article/how-to-control-dreams/|archive-date=February 2, 2015|website=Scientific America}}</ref> Visele pot face uneori să apară un gând [[creativitate|creativ]] sau să ofere un sentiment de [[Inspirație artistică|inspirație]].<ref>Domhoff, W. (2002). The scientific study of dreams. APA Press</ref>
În timpul somnului, oamenii visează, experimentând imagini și sunete. Visarea este stimulată de [[puntea lui Varolio]] și apare mai ales în timpul [[Mișcare rapidă a ochilor|fazei REM a somnului]].<ref>{{cite web|last=Ann|first=Lee|date=January 27, 2005|title=HowStuffWorks "Dreams: Stages of Sleep"|url=http://science.howstuffworks.com/environmental/life/human-biology/dream2.htm|url-status=dead|archive-url=https://web.archive.org/web/20120515212353/http://science.howstuffworks.com/environmental/life/human-biology/dream2.htm|archive-date=May 15, 2012|access-date=August 11, 2012|publisher=Science.howstuffworks.com}}</ref> Durata unui vis poate varia, de la câteva secunde până la 30 de minute.<ref name="Hobson" /> Oamenii au trei până la cinci vise pe noapte, iar unii pot avea până la șapte;<ref>Empson, J. (2002). ''Sleep and dreaming'' (3rd ed.)., New York: Palgrave/St. Martin's Press</ref> cu toate acestea, majoritatea viselor sunt uitate imediat sau rapid.<ref>Cherry, Kendra. (2015). "[http://psychology.about.com/od/statesofconsciousness/tp/facts-about-dreams.htm 10 Facts About Dreams: What Researchers Have Discovered About Dreams] {{webarchive|url=https://web.archive.org/web/20160221091846/http://psychology.about.com/od/statesofconsciousness/tp/facts-about-dreams.htm|date=2016-02-21}}." ''About Education: Psychology''. About.com.</ref> Este mai probabil să-și amintească visul dacă sunt treziți în timpul fazei REM. Evenimentele din vise sunt, în general, în afara controlului visătorului, cu excepția visării lucide, unde visătorul este [[conștient de sine]].<ref>{{cite web|last1=Lite|first1=Jordan|date=July 29, 2010|title=How Can You Control Your Dreams?|url=http://www.scientificamerican.com/article/how-to-control-dreams/|url-status=live|archive-url=https://web.archive.org/web/20150202070145/http://www.scientificamerican.com/article/how-to-control-dreams/|archive-date=February 2, 2015|website=Scientific America}}</ref> Visele pot face uneori să apară un gând [[creativitate|creativ]] sau să ofere un sentiment de [[Inspirație artistică|inspirație]].<ref>Domhoff, W. (2002). The scientific study of dreams. APA Press</ref>

===Conștiență și gândire===
{{Main|Conștiență|Cogniție}}

Conștiința de sine este capacitatea unei persoane de a examina și observa gândurile, nevoile și acțiunile acestuia. Un test de autoidentificare într-o oglindă este uneori folosit în cercetare ca dovadă a existenței conștiinței de sine. Copiii umani tratează inițial reflectarea lor în oglindă ca pe o altă ființă umană, dar la o vârstă medie de 18 luni învață să se identifice în ea.<ref>Puține animale sunt capabile să se identifice în oglindă: [[Pan troglodytes|cimpanzei]] și [[bonobo]], [[elefanți]] și [[delfini]].</ref> Un subiect apropiat este [[teoria minții]] – capacitatea individuală a unui om pentru [[empatie]] și înțelegere a celorlalți. Experimentele psihologice arată că copiii umani din diferite culturi dezvoltă la vârsta de patru până la cinci ani capacitatea de a atribui altor ființe umane credințe diferite de ale lor.<ref> Wellman, H. M. et al (2001) "Meta-Analysis of Theory-of-Mind Development: The Truth about False Belief'". Child Development. Vol. 72(3), pp. 655–684; doi:10.1111/1467-8624.00304</ref> Capacitatea de conștientizare de sine și înțelegerea celorlalți le permite oamenilor să prezică propriul comportament și comportamentul altor creaturi în diferite situații și, prin urmare, constituie un avantaj în menținerea unei relații sociale normale.

Procesul de dobândire a cunoștințelor și a înțelegerii prin gândire, experiență și simțuri este cunoscut sub numele de [[cogniție]].<ref>{{Cite web|title=Cognition|url=https://www.lexico.com/definition/cognition|access-date=6 May 2020|website=Lexico|publisher=Oxford University Press and Dictionary.com}}</ref> Creierul uman percepe lumea externă prin simțuri și fiecare om este influențat foarte mult de experiențele sale, ducând la viziuni subiective ale existenței și ale trecerii timpului.<ref>{{Citation|last=Glattfelder|first=James B.|title=The Consciousness of Reality|date=2019|url=https://doi.org/10.1007/978-3-030-03633-1_14|work=Information—Consciousness—Reality: How a New Understanding of the Universe Can Help Answer Age-Old Questions of Existence|pages=515–595|editor-last=Glattfelder|editor-first=James B.|series=The Frontiers Collection|place=Cham|publisher=Springer International Publishing|language=en|doi=10.1007/978-3-030-03633-1_14|isbn=978-3-030-03633-1|access-date=2020-10-25}}</ref> Natura gândirii este centrală în psihologie și în domeniile conexe. Psihologia cognitivă studiază cogniția, comportamentul care stă la baza proceselor mentale.<ref>{{cite web|title=American Psychological Association (2013). Glossary of psychological terms|url=http://www.apa.org/research/action/glossary.aspx|access-date=2014-08-13|publisher=Apa.org}}</ref> Concentrându-se în mare parte pe dezvoltarea minții umane pe parcursul vieții, psihologia dezvoltării încearcă să înțeleagă modul în care oamenii ajung să perceapă, să înțeleagă și să acționeze în lume și cum aceste procese se schimbă pe măsură ce îmbătrânesc.<ref>{{Cite web|title=Developmental Psychology Studies Human Development Across the Lifespan|url=http://www.apa.org/action/science/developmental/index.aspx|url-status=dead|archive-url=https://web.archive.org/web/20140709054242/http://www.apa.org/action/science/developmental/index.aspx|archive-date=2014-07-09|access-date=2017-08-28|website=www.apa.org|language=en}}</ref><ref>{{Cite book|last=Burman|first=Erica|title=Deconstructing Developmental Psychology|publisher=Routledge|year=2017|isbn=978-1-138-84695-1|location=New York, NY|name-list-style=vanc}}</ref> Aceasta se poate concentra pe dezvoltarea intelectuală, cognitivă, neuronală, socială sau morală. Psihologii au dezvoltat teste de inteligență și conceptul de [[coeficient de inteligență]] pentru a evalua inteligența relativă a ființelor umane și a studia distribuția acesteia în populație.<ref>{{Britannica|289811|Intelligence test}}</ref>

===Motivație și emoție===
{{AP|Motivație|Emoție}}
[[File:Plate depicting emotions of grief from Charles Darwin's book The Expression of the Emotions.jpg|right|thumb|Ilustrarea durerii în cartea lui [[Charles Darwin]] din 1872 ''Expresia emoțiilor la om și animale''.]]

Motivația umană nu este încă înțeleasă în totalitate. Dintr-o perspectivă psihologică, piramida de nevoi a lui Maslow este o teorie bine stabilită care poate fi definită ca procesul de satisfacere a anumitor nevoi în ordine crescătoare a complexității.<ref>{{cite web|url=https://www.simplypsychology.org/maslow.html|title=Maslow's Hierarchy of Needs|author=Saul McLeod|date=20 March 2020|website=Simplypsychology.org|publisher=Simply Scholar Limited|access-date=4 April 2020|quote=Maslow's hierarchy of needs is a motivational theory in psychology comprising a five-tier model of human needs, often depicted as hierarchical levels within a pyramid. Needs lower down in the hierarchy must be satisfied before individuals can attend to needs higher up.}}</ref> Dintr-o perspectivă mai generală, filosofică, motivația umană poate fi definită ca un angajament sau retragerea din diferite obiective care necesită aplicarea capacității umane. Motivația unui individ poate fi inspirată de forțe exterioare (motivația extrinsecă)<ref name=":4">{{cite journal |doi = 10.1006/ceps.1999.1020 |pmid = 10620381 |title = Intrinsic and Extrinsic Motivations: Classic Definitions and New Directions |journal = Contemporary Educational Psychology |volume = 25 |issue = 1 |pages = 54–67 |year = 2000 |last1 = Ryan |first1 = Richard M. |last2 = Deci |first2 = Edward L. }}</ref> sau de ei înșiși (motivația intrinsecă).<ref name="Ryan, R. M. 2000">{{cite journal|last1=Ryan|first1=Richard M.|last2=Deci|first2=Edward L.|year=2000|title=Self-determination theory and the facilitation of intrinsic motivation, social development, and well-being|journal=American Psychologist|volume=55|issue=1|pages=68–78|doi=10.1037/0003-066X.55.1.68|pmid=11392867}}</ref> Voința poate fi implicată, caz în care puterea voinței este un factor. În mod ideal, atât motivația, cât și voința asigură selecția, căutarea și realizarea de obiective într-un mod optim, o funcție care începe în copilărie și continuă de-a lungul vieții într-un proces cunoscut sub numele de [[socializare]].<ref>{{cite book|author1=Heckhausen, J.|author2=Heckhausen, H.|date=28 March 2018|title=Motivation and Action|location=Introduction and Overview|publisher=Springer, Cham|page=1|isbn=978-3-319-65093-7|doi=10.1007/978-3-319-65094-4_1}}</ref>

Emoțiile sunt stări biologice asociate sistemului nervos <ref>{{cite journal|vauthors=Damasio AR|date=May 1998|title=Emotion in the perspective of an integrated nervous system|journal=Brain Research. Brain Research Reviews|volume=26|issue=2–3|pages=83–86|doi=10.1016/s0165-0173(97)00064-7|pmid=9651488|s2cid=8504450}}</ref><ref>{{cite book|last1=Ekman|first1=Paul|title=The Nature of emotion : fundamental questions|last2=Davidson|first2=Richard J.|date=1994|publisher=Oxford University Press|isbn=978-0-19-508944-8|location=New York|pages=291–93|quote=Emotional processing, but not emotions, can occur unconsciously.}}</ref> provocate de modificările neurofiziologice asociate diferit cu gândurile, sentimentele, răspunsurile comportamentale și un grad de plăcere sau nemulțumire.<ref>Cabanac, Michel (2002). "What is emotion?" ''Behavioural Processes'' 60(2): 69-83. "[E]motion is any mental experience with high intensity and high hedonic content (pleasure/displeasure)."</ref><ref name="Schacter">{{cite book|last=Scirst|first==Daniel L.|url=https://archive.org/details/psychology0000scha/page/310|title=Psychology Second Edition|publisher=Worth Publishers|year=2011|isbn=978-1-4292-3719-2|location=New York, NY|page=[https://archive.org/details/psychology0000scha/page/310 310]}}</ref> Sunt adesea împletite cu dispoziția, temperamentul, personalitatea, creativitatea, <ref>{{Cite journal|last=Averill|first=James R.|date=February 1999|title=Individual Differences in Emotional Creativity: Structure and Correlates|journal=Journal of Personality|language=en|volume=67|issue=2|pages=331–371|doi=10.1111/1467-6494.00058|issn=0022-3506|pmid=10202807}}</ref> și motivația. Emoția are o influență semnificativă asupra comportamentului uman și a capacității oamennilor de a învăța.<ref>{{Cite journal|last1=Tyng|first1=Chai M.|last2=Amin|first2=Hafeez U.|last3=Saad|first3=Mohamad N. M.|last4=Malik|first4=Aamir S.|date=2017|title=The Influences of Emotion on Learning and Memory|url=https://www.frontiersin.org/articles/10.3389/fpsyg.2017.01454/full|journal=Frontiers in Psychology|language=en|volume=8|page=1454|doi=10.3389/fpsyg.2017.01454|pmid=28883804|pmc=5573739|issn=1664-1078}}</ref> Acționarea asupra emoțiilor extreme sau necontrolate poate duce la tulburări sociale și infracțiuni,<ref>{{Cite book|last=Van Gelder|first=Jean-Louis|url=https://www.researchgate.net/publication/317042659|title=Oxford Bibliographies in Criminology|publisher=Oxford University Press|date=November 2016|editor-last=Wright|editor-first=Richard|chapter=Emotions in Criminal Decision Making}}</ref> studiile arătând că infractorii au de obicei o inteligență emoțională mai mică decât în mod normal.<ref>{{Cite journal|last1=Sharma|first1=Neelu|last2=Prakash|first2=Om|last3=Sengar|first3=K. S.|last4=Chaudhury|first4=Suprakash|last5=Singh|first5=Amool R.|date=2015|title=The relation between emotional intelligence and criminal behavior: A study among convicted criminals|journal=Industrial Psychiatry Journal|volume=24|issue=1|pages=54–58|doi=10.4103/0972-6748.160934|issn=0972-6748|pmc=4525433|pmid=26257484}}</ref>

Experiențele emoționale percepute ca plăcute, cum ar fi [[bucurie|bucuria]], interesul sau mulțumirea, contrastează cu cele percepute ca neplăcute, cum ar fi anxietatea, [[tristețe]]a, furia și disperarea.<ref>{{Cite journal|last=Fredrickson|first=Barbara L.|date=2001|title=The Role of Positive Emotions in Positive Psychology|journal=The American Psychologist|volume=56|issue=3|pages=218–226|doi=10.1037/0003-066X.56.3.218|issn=0003-066X|pmc=3122271|pmid=11315248}}</ref> [[Fericirea]] sau starea de a fi fericit este o condiție emoțională a omului, a cărei definiție este o întrebare filosofică populară. Unii o definesc ca fiind cea mai bună stare sufletească pe care o poate avea o ființă umană, care poate însemna sănătate fizică și mentală, satisfacție cu o anumită situație, eliberare de stres neplăcut, dezvoltare adecvată a lucrurilor externe și faptul că individul ocupă un loc adecvat în lume sau societate.<ref>Dan Haybron (https://www.slu.edu/colleges/AS/philos/site/people/faculty/Haybron/ {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20190830115908/https://www.slu.edu/colleges/AS/philos/site/people/faculty/Haybron/|date=2019-08-30}}, http://www.happinessandwellbeing.org/project-team/ {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20181012094438/http://www.happinessandwellbeing.org/project-team/|date=2018-10-12}}); "''I would suggest that when we talk about happiness, we are actually referring, much of the time, to a complex emotional phenomenon. Call it emotional well-being. Happiness as emotional well-being concerns your emotions and moods, more broadly your emotional condition as a whole. To be happy is to inhabit a favorable emotional state.... On this view, we can think of happiness, loosely, as the opposite of anxiety and depression. Being in good spirits, quick to laugh and slow to anger, at peace and untroubled, confident and comfortable in your own skin, engaged, energetic and full of life.''" https://opinionator.blogs.nytimes.com/2014/04/13/happiness-and-its-discontents/ {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20181012094415/https://opinionator.blogs.nytimes.com/2014/04/13/happiness-and-its-discontents/|date=2018-10-12}} Haybron has also used the term thymic, by which he means 'overall mood state' in this context; https://philpapers.org/rec/HAYHAE {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20181018003005/https://philpapers.org/rec/HAYHAE|date=2018-10-18}} Xavier Landes <https://www.sseriga.edu/landes-xavier {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20190830115908/https://www.sseriga.edu/landes-xavier|date=2019-08-30}}> has described a similar concept of [[Mood (psychology)|mood]]. https://www.satori.lv/article/kas-ir-laime {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20190513122332/https://www.satori.lv/article/kas-ir-laime|date=2019-05-13}}</ref>


== Istoria speciei ==
== Istoria speciei ==

Versiunea de la 14 decembrie 2020 19:06

Om
Fosilă: 0.195–0 mln. ani în urmă
↓
Pleistocen – prezent
Imagine a unui bărbat și a unei femei
Stare de conservare

Risc scăzut (LC)  (IUCN 3.1)[1]
Clasificare științifică
Domeniu: Eukaryota
Regn: Animalia
Subregn: Eumetazoa
Supraîncrengătură: Deuterostomia
(neclasificat): Bilateria
Încrengătură: Chordata
Subîncrengătură: Vertebrata
Infraîncrengătură: Gnathostomata
Supraclasă: Tetrapoda
Clasă: Mammalia
Subclasă: Theria
Infraclasă: Placentalia
Supraordin: Euarchontoglires
Ordin: Primates
Subordin: Haplorrhini
Infraordin: Simiiformes
Parvordin: Catarrhini
Suprafamilie: Hominoidea
(neclasificat): Euarchonta
Familie: Hominidae
Subfamilie: Homininae
Trib: Hominini
Subtrib: Hominina
Gen: Homo
Specie: H. sapiens
Nume binomial
Homo sapiens
Linnaeus, 1758
Subspecii
Densitatea populației Homo sapiens
Sinonime
Modifică text Consultați documentația formatului

Oamenii (Homo sapiens) sunt o specie de primate extrem de inteligente. Ei sunt singurii membri existenți ai subtribului Hominina și — împreună cu cimpanzeii, gorilele și urangutanii — fac parte din familia Hominidae (maimuțe mari sau hominizi). Oamenii sunt animale de uscat, caracterizate prin postura erectă și locomoția bipedă, dexteritate manuală mare și utilizare intensă a instrumentelor comparativ cu alte animale, utilizarea limbajului complex în comparație cu alte comunicații animale, creiere mai mari, mai complexe decât alte primate și societăți foarte avansate și organizate.[3][4]

Câțiva hominini timpurii au folosit focul și au ocupat o mare parte din Eurasia. Se crede că primii oameni moderni s-au desprins în Africa dintr0un hominin anterior cu aproximativ 300.000 de ani în urmă, cele mai vechi dovezi fosile de Homo sapiens apărând acum aproximativ 300.000 de ani în Africa.[5] Oamenii au început să prezinte dovezi ale modernității comportamentale cel puțin acum aproximativ 100.000-70.000 de ani (și posibil mai devreme).[6][7][8][9][10] În mai multe valuri de migrație, H. sapiens s-a aventurat din Africa și a populat cea mai mare parte a lumii.[11][12] Răspândirea unei populații mari și în creștere de oameni a afectat profund biosfera și milioane de specii în întreaga lume. Printre avantajele cheie care explică acest succes evolutiv se numără prezența unui creier mai mare, bine dezvoltat, care permite raționamente abstracte avansate, limbaj, rezolvarea problemelor, socialitate și cultură prin învățare socială. Oamenii folosesc instrumente mai frecvent și mai eficient decât orice alt animal: ei reprezintă singura specie existentă care produce foc, gătește hrana, se îmbracă și creează și utilizează numeroase alte tehnologii și arte.

Oamenii folosesc în mod unic sisteme de comunicare simbolică, cum ar fi limbajul și arta, pentru a se exprima și a face schimb de idei, precum și pentru a se organiza în grupuri. Oamenii creează structuri sociale complexe compuse din multe grupuri care cooperează și concurează, de la familii și rețele de rudenie la state politice. Interacțiunile sociale dintre oameni au stabilit o varietate extrem de largă de valori,[13] norme sociale și ritualuri, care împreună stau la baza societății umane. Curiozitatea și dorința umană de a înțelege și de a influența mediul înconjurător și de a explica și manipula fenomenele, au motivat dezvoltarea științei, filosofiei, mitologiei, religiei și a altor domenii ale cunoașterii.

Deși cea mai mare parte a existenței umane a fost susținută de vânătoare și adunare în societăți de trib,[14] multe societăți umane au trecut la agricultură în urmă cu aproximativ 10.000 de ani,[15] domesticind plante și animale, permițând astfel dezvoltarea civilizației. Populația lumii este de aproximativ 7,8 miliarde de euro în 2020.[16][17]

Etimologie și definiție

Pentru informații suplimentare, vezi Nume alternative pentru specia umană

Deși poate fi aplicat și altor membri ai genului Homo, în uzul comun, cuvântul „om” se referă în general la singura specie existentă —Homo sapiens. Definiția lui H. sapiens în sine este dezbătută. Unii paleoantropologi includ fosile pe care alții le-au alocat diferitelor specii, în timp ce majoritatea atribuie doar fosile care se aliniază anatomic cu specia așa cum există astăzi.[18]

Cuvântul românesc „om” derivă din latinescul homō care înseamnă „ființă umană” sau „om” în sensul generic al "ființei umane, omenire".[19]

Numele binomial Homo sapiens a fost inventat de Carl Linnaeus în lucrarea sa din secolul al XVIII-lea, Systema Naturae.[20] Denumirea generică „Homo“ este o derivare din secolul al XVIII-lea din latinescul homō, care se referă la oameni de ambele sexe.[21] Denumirea speciei „sapiens” înseamnă „înțelept”.[22]

Evoluție

Articol principal: Evoluția umană.

Genul Homo a evoluat și s-a separat de alte hominine din Africa acum câteva milioane de ani, după ce clada umană s-a despărțit de linia cimpanzeilor.[23] Oamenii moderni, în special subspecia Homo sapiens sapiens, au colonizat toate continentele și insulele mari, ajungând în Eurasia acum 125.000-60.000 de ani,[24][25] în Australia în urmă cu aproximativ 40.000 de ani, în America în urmă cu aproximativ 15.000 de ani și în insule îndepărtate precum Hawaii, Insula Paștelui, Madagascar și Noua Zeelandă între anii 300 și 1280.[26][27]

Cele două subfamilii: Ponginae și Homininae în arborele genealogic al familiei de primate mari (hominide). Pongo = urangutani; Gorile; Pan = cimpanzei; Homo = oameni

Cele mai apropiate rude vii ale oamenilor sunt cimpanzeii și bonobii (genul Pan),[28][29] precum și gorilele (genul Gorilla).[30] Gibonii (familia Hylobatidae) și urangutanii (genul Pongo) au fost primele grupuri care s-au despărțit de linia care a dus la oameni, apoi gorilele și, în cele din urmă, cimpanzeii. Data desprinderii dintre filiațiile umane și cimpanzei este plasată acum 4-8 milioane de ani, în Miocenul târziu.[31][32] În timpul acestei scindări, cromozomul 2 s-a format din îmbinarea altor doi cromozomi, lăsând oamenilor doar 23 de perechi de cromozomi, comparativ cu 24 la celelalte maimuțe. [33]

Cele mai vechi fosile care au fost propuse ca membri ai liniei homine sunt Orrorin tugenensis datat la o vechime de 5,7 milioane de ani și Ardipithecus kadabba, datat la o vechime de 5,6 milioane de ani. Din aceste specii timpurii, au apărut australopitecinele în urmă cu aproximativ 4 milioane de ani, divergând în ramura robustă (Paranthropus) și ramura gracilă (Australopithecus).[34] Este posibil ca una dintre ele — cum ar fi Australopithecus garhi datat la o vechime de 2,5 milioane de ani — să fie un stămoș direct al genului Homo.[35]

Primii membri ai genului Homo au evoluat acum aproximativ 2,8 milioane de ani.[36] Homo habilis a fost considerat prima specie pentru care există dovezi clare ale utilizării uneltelor din piatră.[37] Cu toate acestea, creierul lui H. habilis avea aproximativ aceeași dimensiune ca și un cimpanzeu, iar principala lui adaptare a fost poziția bipedă. În următorul milion de ani a început un proces de encefalizare și, odată cu apariția lui Homo erectus în registrul fosil, capacitatea craniană s-a dublat. H. erectus a fost primul dintre hominina care a părăsit Africa, acum 1,3-1,8 milioane de ani. O populație, clasificată uneori ca specia separată Homo ergaster, a rămas în Africa și a evoluat în Homo sapiens. Se crede că aceste specii au fost primele care au folosit focul și uneltele complexe.

Cele mai vechi fosile de tranziție dintre H. ergaster/erectus și oamenii arhaici provin din Africa, cum ar fi Homo rhodesiensis, dar forme aparent tranzitorii au fost găsite și în Dmanisi, Georgia. Acești descendenți ai H. erectus s-au răspândit prin Eurasia acum aproximativ 500.000 de ani, evoluând spre H. antecessor, H. heidelbergensis și H. neanderthalensis. Fosilele oamenilor moderni din punct de vedere anatomic care datează din Paleoliticul mijlciu (acum aproximativ 200.000 de ani) includ rămășițele Omo-Kibish I din Etiopia[38][39][40] și fosilele din Herto Bouri, Etiopia. Rămășițele Jebel Irhoud din Maroc clasificate acum ca Homo sapiens timpuriu și craniul Florisbad din Africa de Sud, au fost datate la o vechime de 300.000 și, respectiv, 259.000 de ani.[41][5][42][43][44][45] Înregistrările fosile ale Homo sapiens arhaic de la Skhul din Israel și Europa de Sud încep acum aproximativ 90.000 de ani.[46]

Biologie

Anatomie și fiziologie

Pentru informații suplimentare, vezi Homo sapiens
Caracteristici anatomice de bază ale oamenilor de sex feminin și masculin.

Cele mai multe aspecte ale fiziologiei umane sunt strâns omoloage cu aspectele corespunzătoare ale fiziologiei animalelor. Corpul uman este format din picioare, trunchi, brațe, gât și cap. Un corp uman adult este format din aproximativ 100 trilioane (1014) de celule. Sistemele corporale cel mai frecvent definte sunt: nervos, cardiovascular, circulator, digestiv, endocrin, imunitar, tegumentar, limfatic, aparatul locomotor, reproductiv, respirator și urinar.[47][48]

Oamenii, ca majoritatea celorlalte maimuțe mari, nu au cozi externe, au mai multe sisteme de grupe sanguine, au degetele mari opozabile și sunt dimorfici sexual. Diferențele anatomice relativ minore dintre oameni și cimpanzei sunt în mare parte rezultatul poziției bipede umane și al creierului mai mare. O diferență este că oamenii pot arunca mult mai rapid și mai precis decât alte animale. Oamenii sunt, de asemenea, printre cei mai buni alergători pe distanțe lungi din regnul animal, dar mai înceți pe distanțe scurte.[49][50] Părul mai subțire al omului și glandele sudoripare mai productive evită extenuarea de la căldură în timpul alergării pe distanțe mari.[51]

Ca o consecință a poziției bipede, femeile au canale de naștere mai înguste. Construcția bazinului uman diferă de alte primate, la fel ca și degetele de la picioare. Un compromis pentru aceste avantaje ale bazinului uman modern este că nașterea este mai dificilă și periculoasă decât la majoritatea mamiferelor, mai ales având în vedere dimensiunea mai mare a capului bebelușilor umani comparativ cu alte primate. Copiii umani trebuie să se întoarcă cu capul în jos înainte de a trece prin canalul nașterii, în timp ce alte primate nu, ceea ce face ca oamenii să fie singura specie la care femelele au nevoie de ajutor (alți membri ai propriei specii) pentru a reduce riscurile nașterii. Ca o soluție parțială evolutivă, feții umani se nasc mai puțin dezvoltați și mai vulnerabili. Puii de cimpanzeu sunt cognitiv mai dezvoltați decât copiii umani până la vârsta de șase luni, când dezvoltarea rapidă a creierului uman depășește cimpanzeii.

În afară de poziția bipedă, oamenii diferă de cimpanzei, mai ales în ceea ce privește mirosul, auzul, digestia proteinelor, mărimea creierului și capacitatea limbajului. Creierul oamenilor este de aproximativ trei ori mai mare decât la cimpanzei. Mai important, raportul creier-corp este mult mai mare la om decât la cimpanzei, iar oamenii au un cortex cerebral semnificativ mai dezvoltat, cu un număr mai mare de neuroni. Abilitățile mentale ale oamenilor sunt remarcabile în comparație cu alte maimuțe. Capacitatea de vorbire a oamenilor este unică printre primate. Oamenii sunt capabili să creeze idei noi și complexe, și să dezvolte tehnologie, lucru fără precedent printre alte organisme de pe Pământ.[50]

Se estimează că înălțimea medie la nivel mondial pentru un bărbat adult este de aproximativ 171 cm, în timp ce pentru o femeie adultă este de aproximativ 159 cm.[52] Reducerea staturii poate începe la vârsta mijlocie la unii indivizi, dar tinde să fie tipică la persoanele extrem de bătrâne.[53] De-a lungul istoriei, populațiile umane au devenit universal mai înalte, probabil ca o consecință a unei mai bune nutriții, asistență medicală și condiții de viață.[54] Masa medie a unui om adult este de 59 kg pentru femei și 77 kg pentru bărbați.[55][56] La fel ca multe alte afecțiuni, greutatea corporală și tipul corpului sunt influențate atât de susceptibilitatea genetică, cât și de mediul înconjurător și variază foarte mult între indivizi.[57][58]

Oamenii au o densitate a foliculilor de păr comparabilă cu alte maimuțe. Cu toate acestea, părul corpului uman este păr scurt, subțire, de culoare deschisă și abia vizibil. În contrast (și neobișnuit între specii), un folicul de păr terminal pe scalpul uman poate crește mulți ani înainte de a cădea.[59][60]

Oamenii au aproximativ 2 milioane de glande sudoripare răspândite pe întregul lor corp, mult mai multe decât cimpanzeii, ale căror glande sudoripare sunt rare și sunt situate în principal pe palma mâinii și pe tălpile picioarelor.[61] Oamenii au cel mai mare număr de glande sudoripare ecrine dintre specii.

Formula dentară a oamenilor este: 2.1.2.32.1.2.3 Oamenii au un palat (palatum) proporțional mai scurt și dinți mult mai mici decât alte primate. Oamenii au dinții înghesuiți în mod caracteristic, golurile dinților pierduți închizându-se obicei rapid la persoanele tinere. Treptat, oamenii își pierd molarii, la unii indivizi aceștia lipsind congenital.[62]

Genetică

Articol principal: Genetică umană.
Reprezentarea grafică a cariotipului uman normal

La fel ca majoritatea animalelor, oamenii sunt o specie eucariotă diploidă. Fiecare celulă somatică are două seturi de 23 de cromozomi, fiecare set primit de la un părinte; gameții au un singur set de cromozomi, care este un amestec al celor două seturi parentale. Dintre cele 23 de perechi de cromozomi există 22 de perechi de autozomi și o pereche de cromozomi sexuali. La fel ca alte mamifere, oamenii au un sistem de determinare a sexului XY, femeile având cromozomi sexuali XX și bărbații XY.[63]

Nu pot exista doi oameni identici genetic – nici măcar gemenii monozigoți. Genele și mediul înconjurător influențează variația biologică umană în caracteristici vizibile, fiziologie, susceptibilitatea bolii și abilitățile mentale. Influența exactă a genelor și a mediului asupra anumitor trăsături nu este bine înțeleasă.[64][65] Comparativ cu maimuțele mari, secvențele genetice umane – chiar și în rândul populațiilor africane – sunt remarcabil de omogene.[66] În medie, similitudinea genetică între oricare doi oameni este de 99,5%-99,9%.[67][68][69][70][71][72] Există aproximativ de 2-3 ori mai multă diversitate genetică în populația de cimpanzei sălbatici decât în întregul fond de gene umane.[73][74][75]

Conform estimărilor actuale, oamenii au aproximativ 22.000 de gene.[76] Variația ADN-ului uman este foarte mică în comparație cu alte specii, sugerând o posibilă „gâtuire genetică” în timpul Pleistocenului târziu (acum aproximativ 100.000 de ani), când populația umană a fost redusă la un număr mic de perechi reproducătoare.[77][78] Prin compararea ADN-ului mitocondrial, care este moștenit doar pe linie maternă, geneticienii au ajuns la concluzia că ultimul strămoș comun al cărui marker genetic se găsește la toți oamenii moderni, așa-numita Eva mitocondrială, trebuie să fi trăit cu aproximativ 90.000-200.000 de ani în urmă.[79][80][81]

Forța selecției naturale a continuat să funcționeze asupra populațiilor umane, cu dovezi că anumite regiuni ale genomului prezintă selecție direcțională în ultimii 15.000 de ani.[82]

Ciclul de viață

Copii
Adolescenți
Adulți
Bătrâni
Vezi și: Naștere#Nașterea_la_om și Speranța de viață.

Speranța de viață a omului este mai lungă decât a oricărui alt mamifer, aproximativ 80 de ani în țările dezvoltate. În cele mai vechi timpuri (și chiar și astăzi în multe țări în curs de dezvoltare), speranța de viață era mult mai mică, dar acest lucru se datora în principal ratei ridicate de mortalitate infantilă[83] Oamenii care ajungeau la vârsta adultă puteau atinge vârste similare cu cele ale oamenilor de astăzi. Cea mai longevivă vârstă umană înregistrată cu certitudine este de 122 de ani.

Sarcina la om durează în medie 9 luni. Ca și în cazul altor mamifere placentare, fătul primește alimente și oxigen din sângele mamei prin placentă și cordonul ombilical. De obicei se naște un singur copil, dar se nasc câteva zeci de gemeni, iar nașterile de tripleți, cvadrupleți și chiar quintupleți au loc însă foate rar. Comparativ cu alte specii de mamifere, nașterea umană este mai dificilă și prelungită și uneori chiar periculoasă, deoarece capul relativ mare al fătului are dificultăți în trecerea prin canalul de naștere dintre oasele pelvine ale mamei.[84][85][86] Riscul nașterii a scăzut semnificativ în secolele XX și XXI, datorită inovațiilor medicale, cum ar fi dezinfectarea, operația cezariană, examinarea cu ultrasunete a sarcinii și amniocenteza.

Copilul este neajutorat la naștere și complet dependent de părinții săi. Atât mama, cât și tatăl asigură îngrijirea descendenților umani, spre deosebire de alte primate, unde îngrijirea părintească este în mare parte limitată la mame.[87] Un proces unic pentru copii este învățarea limbii vorbite în mediul lor imediat.

Perioada copilăriei este considerată între 3 și 12 ani și este caracterizată de o creștere continuă într-un ritm mai lent decât perioada anterioară. Copiii sunt încă foarte dependenți de părinți pentru protecție, mijloace de trai și îndrumare. Sunt foarte curioși, excelează în abilități de învățare și se joacă adesea. Perioada pubertății este considerată a fi între 12 și 20 de ani și se caracterizează prin procesul de maturizare sexuală și o tendință crescândă spre independență. În comparație cu alte primate, oamenii experimentează o creștere neobișnuit de rapidă în timpul adolescenței, unde corpul crește cu 25% ca dimensiune. Cimpanzeii, de exemplu, cresc doar cu 14%.[88] În total, copilăria și adolescența durează împreună aproximativ un sfert din speranța generală de viață, mai mult decât la orice alt mamifer, permițând astfel oamenilor să învețe multe lucruri până când ajung la maturitate.

Un alt fenomen unic pentru om este o viață care durează mult după sfârșitul perioadei de fertilitate sexuală. Acest fenomen se remarcă mai ales la femei, care la menopauză (în cultura occidentală de obicei în jurul vârstei de 50 de ani) încetează ovulația și nu mai sunt capabile să nască, dar de multe ori își ajută fiii și fiicele adulte să aibă grijă de nepoți.[89][90] Procesul este mai lung și mai gradual la bărbați, deoarece producția de spermă din corpul lor nu se oprește și, în principiu, își pot menține fertilitatea până la vârsta extremă, dar o scădere a calității spermei și a libidoului determină, de asemenea, majoritatea bărbaților mai în vârstă să se concentreze pe a-și ajuta nepoții în loc să aibă mai mulți copii.

Nutriție

Articol principal: Nutriția oamenilor.
Bufet în piața Luang Prabang

Oamenii sunt omnivori, capabili să se hrănească cu o varietate de alimente de origine animală și vegetală și nu se specializează într-un anumit tip de hrană.[91][92] Grupurile umane au adoptat o gamă largă de diete, de la pur vegan la carnivor. În unele cazuri, restricțiile alimentare pot duce la malnutriție; cu toate acestea, grupurile umane stabile s-au adaptat la multe tipare dietetice atât prin specializarea genetică, cât și prin convenții culturale pentru a utiliza surse de hrană echilibrate nutrițional.[93] Nutriția umană este reflectată proeminent în cultura umană și a condus la dezvoltarea științei alimentare.

Până la dezvoltarea agriculturii, în urmă cu aproximativ 10.000 de ani, Homo sapiens folosea o metodă de vânător-culegător ca unic mijloc de colectare a hranei. Aceasta a presupus combinarea surselor staționare de hrană (cum ar fi fructele, cerealele, tuberculii și ciupercile, larvele de insecte și moluștele acvatice) cu vânatul animalelor.[94] Gătitul cu foc și prelucrarea hranei cu unelte din piatră și lemn a sporit varietatea de hrană disponibilă oamenilor preistorici și le-a permis să petreacă mai puțin timp și energie pentru a obține, mesteca și digera o cantitate mai mare de hrană cu valoare nutritivă superioară.

În urmă cu aproximativ zece mii de ani, oamenii au dezvoltat agricultura,[95] care le-a modificat substanțial nutriția. Domesticirea animalelor și a plantelor a permis producerea hranei în cantități mari. Agricultura a condus la creșterea populației, dezvoltarea orașelor și, din cauza densității crescute a populației, răspândirea mai largă a bolilor infecțioase. Tipurile de alimente consumate și modul în care au fost preparate au variat foarte mult în funcție de timp, loc și cultură.

În general, oamenii pot supraviețui timp de două până la opt săptămâni fără hrană, în funcție de grăsimea corporală stocată. Supraviețuirea fără apă este de obicei limitată la trei sau patru zile. Aproximativ 36 de milioane de oameni mor în fiecare an din cauze legate direct sau indirect de foamete.[96] În unele țări dezvoltate, obezitatea în rândul populației umane a crescut rapid, ceea ce a dus la complicații de sănătate și mortalitate crescută. În întreaga lume, peste un miliard de persoane sunt obeze,[97] în timp ce în Statele Unite 35% dintre oameni sunt obezi, ceea ce duce la descrierea acestei ca fiind o „epidemie de obezitate”.[98] Obezitatea este cauzată de consumul de mai multe calorii decât cele cheltuite, astfel încât creșterea excesivă în greutate este de obicei cauzată de o nutriție bogată în energie.[97]

Variație biologică

Oamenii din zonele cu climă caldă sunt adesea zvelți, slabi și cu pielea închisă la culoare, cum sunt acești bărbați Masai din Kenya.
Conform regulii lui Allen, persoanele din zonele cu climă rece tind să fie mai scurte, cu piele mai deschisă și mai îndesate, cum ar fi aceste femei inuite din Canada.

Există o variație biologică în speciile umane, trăsături cum ar fi tipul de sange, boli genetice, caracteristici craniene, caracteristici faciale, sisteme de organe, culoarea ochilor, culoarea și textura părului, înălțimea, forma corpului și culoarea pielii variind foarte mult pe tot globul. Înălțimea tipică a unui om adult este între 1,4 și 1,9 m, deși aceasta variază semnificativ în funcție de sex, origine etnică,[99][100] și linii genealogice ale familiei. Mărimea corpului este parțial determinată de gene și este, de asemenea, influențată semnificativ de factori de mediu, cum ar fi nutriția, exercițiile fizice și modele de somn. Înălțimea adulților pentru fiecare sex într-un anumit grup etnic urmează aproximativ o distribuție normală.

Există dovezi că populațiile s-au adaptat genetic la diferiți factori externi. Genele care permit oamenilor adulți să digere lactoza sunt prezente într-o frecvență ridicată la populațiile care au istoric lung de domesticire a bovinelor și sunt mai dependente de laptele de vacă. Anemia falciformă, care poate oferi o rezistență crescută la malarie, este frecventă la populațiile în care malaria este endemică. În mod similar, populațiile care au locuit timp îndelungat în anumite zone climatice, cum ar fi regiunile arctice sau tropicale sau altitudini mari, tind să dezvolte fenotipuri specifice care sunt benefice pentru conservarea energiei în acele medii – statură mică și construcție îndesată în regiunile reci, statură înaltă și construcție slabă în regiunile fierbinți și cu capacități pulmonare ridicate la altitudini mari. Unele populații au dezvoltat adaptări unice la condiții de mediu foarte specifice, cum ar fi cele avantajoase pentru stilul de viață la așezări oceanice și scufundare liberă în Bajau.[101] Culoarea pielii tinde să se coreleaze cu nivelul de radiații ultraviolete într-o anumită zonă geografică, cu o piele mai închisă mai ales în jurul ecuatorului.[102][103][104][105]

Culoarea pielii umane poate varia de la maro întunecat la cea mai deschisă piersică sau chiar aproape albă sau incoloră în caz de albinism.[75] Părul uman variază în culori de la alb la roșu până la blond, brun, negru, care este cel mai frecvent..[106] Culoarea părului depinde de cantitatea de melanină, cu concentrații care se estompează odată cu creșterea vârstei, ducând la părul gri sau chiar alb. Majoritatea cercetătorilor consideră că pielea întunecată este o adaptare care a evoluat ca protecție împotriva radiațiilor solare ultraviolete. Pigmentarea ușoară a pielii protejează împotriva epuizării vitaminei D, care necesită lumină solară pentru a produce.[107] Pielea umană are, de asemenea, o capacitate de bronzare ca răspuns la expunerea la radiații ultraviolete.[108][109][110]

Datele genetice arată că, indiferent de modul în care sunt definite grupurile de populație, două persoane din același grup de populație sunt aproape la fel de diferite între ele ca două persoane din oricare două grupuri de populație diferite.[75][111][112][113] Cercetările genetice actuale au demonstrat că populațiile umane originare pe continentul african sunt cele mai diverse din punct de vedere genetic.[114] Diversitatea genetică umană scade la populațiile native cu distanța migratorie față de Africa și se crede că acesta este rezultatul „gâtuirii genetice” în timpul migrației umane.[115][116] Oamenii au trăit în Africa cea mai lungă perioadă de timp, dar doar o parte din populația Africii a migrat din continent în Eurasia, aducând cu ei doar o parte din soiul genetic original african. Populațiile non-africane au dobândit noi intrări genetice din amestecul local cu populațiile arhaice și, astfel, au o variație mult mai mare față de Neanderthalieni și Denisovani decât se găsește în Africa.[117] Studii recente au descoperit că populațiile din Africa sub-sahariană și în special Africa de Vest, au variații genetice ancestrale care precedă oamenii moderni și s-au pierdut în majoritatea populațiilor non-africane. Se consideră că această ascendență provine din amestecul cu un hominin arhaic necunoscut care s-a separat înainte de despărțirea Neanderthalienilor și a oamenilor moderni.[118][119]

Un libian, un nubian, un sirian și un egiptean, desen de un artist necunoscut, după o pictură murală din mormântul lui Seti I.
O femeie și un copil yanomami.

Cel mai mare grad de variație genetică există între bărbați și femei. În timp ce variația genetică nucleotidică a indivizilor de același sex în rândul populațiilor globale nu este mai mare de 0,1%-0,5%, diferența genetică între bărbați și femei este cuprinsă între 1% și 2%. Bărbații sunt în medie cu 15% mai grei și cu 15 cm mai înalți decât femeile.[120][121] În medie, bărbații au cu aproximativ 40-50% mai multă rezistență a corpului și cu 20-30% mai multă forță a corpului decât femeile.[122] Femeile au, în general, un procent mai mare de grăsime corporală decât bărbații. Femeile au pielea mai deschisă decât bărbații din aceeași populație; acest lucru a fost explicat de o nevoie mai mare de vitamina D la femei în timpul sarcinii și alăptării. Deoarece există diferențe cromozomiale între femei și bărbați, unele afecțiuni și tulburări legate de cromozomul X și Y afectează doar bărbații sau femeile. Vocea masculină este de obicei cu o octavă mai joasă decât vocea feminină.[123] Femeile au o durată de viață mai lungă în aproape fiecare populație din întreaga lume.[124]

Variația umană este extrem de neconcordantă: multe dintre gene nu se grupează împreună și nu sunt moștenite împreună. Culoarea pielii și a părului în mare parte nu este corelată cu înălțimea, greutatea sau capacitatea atletică. Oamenii nu împărtășesc aceleași tipare de variație prin geografie. Populațiile cu piele închisă care se găsesc în Africa, Australia și Asia de Sud nu sunt strâns legate între ele.[110][125][126][127][128][129] Indivizii cu aceeași morfologie nu se grupează neapărat între ei în funcție de descendență, iar o descendență dată nu include doar indivizi cu același complex de trăsături.[75][112][130] Datorită practicilor de endogamie, frecvențele alelelor se grupează în funcție de limitele geografice, naționale, etnice, culturale și lingvistice. În ciuda acestui fapt, granițele genetice din jurul populațiilor locale nu marchează biologic nici un grup complet de oameni. O mare parte a variației umane este continuă, adesea fără puncte clare de demarcare.[130][131][132][125][133][134][135][136][137][138]

Psihologie

Articol principal: Psihologie.
Animație a unei părți a creierului uman, cu accent pe lobul frontal (în roșu).

Creierul uman, punctul focal al sistemului nervos central, controlează sistemul nervos periferic. În plus față de controlul activităților involuntare „inferioare” sau, în principal, autonome, cum ar fi respirația și digestia, este, de asemenea, locul de funcționare a ordinii „superioare”, cum ar fi gândirea, raționamentul și abstractizarea.[139] Aceste procese cognitive constituie mintea și, împreună cu consecințele lor comportamentale, sunt studiate de domeniul psihologiei.

Oamenii au un cortex prefrontal mai mare și mai dezvoltat decât alte primate, regiunea creierului asociată cu o cunoaștere superioară.[140] Acest lucru i-a determinat pe oameni să se proclame mai inteligenți decât orice altă specie cunoscută.[141] Definirea obiectivă a inteligenței este dificilă, alte animale adaptând simțurile și excelând în zone pe care oamenii nu le pot face.[142]

Există unele trăsături care, deși nu sunt strict unice, diferențiază oamenii de alte animale.[143] Oamenii pot fi singurele animale care au memorie episodică și care se pot angaja în „călătorii mentale în timp”.[144] Chiar și în comparație cu alte animale sociale, oamenii au un grad neobișnuit de mare de flexibilitate în expresiile lor faciale.[145] Oamenii sunt singurele animale despre care se știe că plâng lacrimi emoționale.[146] Oamenii sunt printre puținele animale capabile să se recunoască în testul oglinzii[147] și există, de asemenea, dezbateri cu privire la măsura în care oamenii sunt singurele animale cu o teorie a minții.[148]

Somn și vis

Articole principale: Somn și Vis.

Oamenii sunt în general diurni. Necesarul mediu de somn este între șapte și nouă ore pe zi pentru un adult și de nouă până la zece ore pe zi pentru un copil; persoanele în vârstă dorm de obicei șase până la șapte ore. Un somn cu o durată mai mică decât acesta este ceva obișnuit în rândul oamenilor, chiar dacă privarea de somn poate avea efecte negative asupra sănătății. S-a dovedit că o restricție susținută a somnului adulților la patru ore pe zi se corelează cu modificări de fiziologie și stare mentală, inclusiv reducerea memoriei, oboseală, agresivitate și disconfort corporal.[149]

În timpul somnului, oamenii visează, experimentând imagini și sunete. Visarea este stimulată de puntea lui Varolio și apare mai ales în timpul fazei REM a somnului.[150] Durata unui vis poate varia, de la câteva secunde până la 30 de minute.[151] Oamenii au trei până la cinci vise pe noapte, iar unii pot avea până la șapte;[152] cu toate acestea, majoritatea viselor sunt uitate imediat sau rapid.[153] Este mai probabil să-și amintească visul dacă sunt treziți în timpul fazei REM. Evenimentele din vise sunt, în general, în afara controlului visătorului, cu excepția visării lucide, unde visătorul este conștient de sine.[154] Visele pot face uneori să apară un gând creativ sau să ofere un sentiment de inspirație.[155]

Conștiență și gândire

Articole principale: Conștiență și Cogniție.

Conștiința de sine este capacitatea unei persoane de a examina și observa gândurile, nevoile și acțiunile acestuia. Un test de autoidentificare într-o oglindă este uneori folosit în cercetare ca dovadă a existenței conștiinței de sine. Copiii umani tratează inițial reflectarea lor în oglindă ca pe o altă ființă umană, dar la o vârstă medie de 18 luni învață să se identifice în ea.[156] Un subiect apropiat este teoria minții – capacitatea individuală a unui om pentru empatie și înțelegere a celorlalți. Experimentele psihologice arată că copiii umani din diferite culturi dezvoltă la vârsta de patru până la cinci ani capacitatea de a atribui altor ființe umane credințe diferite de ale lor.[157] Capacitatea de conștientizare de sine și înțelegerea celorlalți le permite oamenilor să prezică propriul comportament și comportamentul altor creaturi în diferite situații și, prin urmare, constituie un avantaj în menținerea unei relații sociale normale.

Procesul de dobândire a cunoștințelor și a înțelegerii prin gândire, experiență și simțuri este cunoscut sub numele de cogniție.[158] Creierul uman percepe lumea externă prin simțuri și fiecare om este influențat foarte mult de experiențele sale, ducând la viziuni subiective ale existenței și ale trecerii timpului.[159] Natura gândirii este centrală în psihologie și în domeniile conexe. Psihologia cognitivă studiază cogniția, comportamentul care stă la baza proceselor mentale.[160] Concentrându-se în mare parte pe dezvoltarea minții umane pe parcursul vieții, psihologia dezvoltării încearcă să înțeleagă modul în care oamenii ajung să perceapă, să înțeleagă și să acționeze în lume și cum aceste procese se schimbă pe măsură ce îmbătrânesc.[161][162] Aceasta se poate concentra pe dezvoltarea intelectuală, cognitivă, neuronală, socială sau morală. Psihologii au dezvoltat teste de inteligență și conceptul de coeficient de inteligență pentru a evalua inteligența relativă a ființelor umane și a studia distribuția acesteia în populație.[163]

Motivație și emoție

Articole principale: Motivație și Emoție.
Ilustrarea durerii în cartea lui Charles Darwin din 1872 Expresia emoțiilor la om și animale.

Motivația umană nu este încă înțeleasă în totalitate. Dintr-o perspectivă psihologică, piramida de nevoi a lui Maslow este o teorie bine stabilită care poate fi definită ca procesul de satisfacere a anumitor nevoi în ordine crescătoare a complexității.[164] Dintr-o perspectivă mai generală, filosofică, motivația umană poate fi definită ca un angajament sau retragerea din diferite obiective care necesită aplicarea capacității umane. Motivația unui individ poate fi inspirată de forțe exterioare (motivația extrinsecă)[165] sau de ei înșiși (motivația intrinsecă).[166] Voința poate fi implicată, caz în care puterea voinței este un factor. În mod ideal, atât motivația, cât și voința asigură selecția, căutarea și realizarea de obiective într-un mod optim, o funcție care începe în copilărie și continuă de-a lungul vieții într-un proces cunoscut sub numele de socializare.[167]

Emoțiile sunt stări biologice asociate sistemului nervos [168][169] provocate de modificările neurofiziologice asociate diferit cu gândurile, sentimentele, răspunsurile comportamentale și un grad de plăcere sau nemulțumire.[170][171] Sunt adesea împletite cu dispoziția, temperamentul, personalitatea, creativitatea, [172] și motivația. Emoția are o influență semnificativă asupra comportamentului uman și a capacității oamennilor de a învăța.[173] Acționarea asupra emoțiilor extreme sau necontrolate poate duce la tulburări sociale și infracțiuni,[174] studiile arătând că infractorii au de obicei o inteligență emoțională mai mică decât în mod normal.[175]

Experiențele emoționale percepute ca plăcute, cum ar fi bucuria, interesul sau mulțumirea, contrastează cu cele percepute ca neplăcute, cum ar fi anxietatea, tristețea, furia și disperarea.[176] Fericirea sau starea de a fi fericit este o condiție emoțională a omului, a cărei definiție este o întrebare filosofică populară. Unii o definesc ca fiind cea mai bună stare sufletească pe care o poate avea o ființă umană, care poate însemna sănătate fizică și mentală, satisfacție cu o anumită situație, eliberare de stres neplăcut, dezvoltare adecvată a lucrurilor externe și faptul că individul ocupă un loc adecvat în lume sau societate.[177]

Istoria speciei

Umanitatea modernă (nu cea contemporană) este, măcar în parte, contemporană cu H. sapiens fossilis. Ipoteza unei succesiuni cronologice între cele două specii s-a născut din situația specială europeană. Într-adevăr, H. sapiens sapiens pătrunde în Europa cândva în jurul anului 40.000 î.Hr. Dar originile sale se plasează în grupul din Orientul Apropiat (Qafzeh, Tabun, Skhul etc.), aflat mai aproape de H. s. sapiens decât de neanderthalienii europeni. Evoluția în timp a oamenilor moderni duce la apariția raselor moderne - un fenomen relativ recent, poate chiar de la sfârșitul paleoliticului, și reprezentând ultima formă de adaptare biologică a ființei umane la mediu. Rasele actuale sunt deosebite anatomic, uneori foarte evident. Numai amănuntele biologice cu rol adaptativ sunt cele care dau un aspect diferit raselor (de ex., tendința corpurilor umane de compactare în zonele reci, pentru a limita pierderea de căldură, respectiv alungirea membrelor pentru un efect invers, accentuarea țesuturilor adipoase pentru menținerea umidității, apariția pliului ocular pentru protejarea globului ocular etc.). Potențialul intelectual este identic, iar apartenența raselor la o singură specie este demonstrată de posibilitatea metisajului.

La nivel anatomic înregistrăm evoluții în parte paralele ale diferitelor tipuri; în general, ele au o talie mai mare (Cro-Magnon = 1,80 m, Grimaldi = 1,80 - 1,95 m) sau mai mică (Combe-Capelle = 1,63 m, Chancelade = 1,60 m), dar în ambele cazuri capacitatea craniană este mare (Cro-Magnon = 1600 cm³, Chancelade = 1710 cm³).

Succesiunea tipurilor pare să fie: Combe-Capelle (perigordian inferior) → Cro-Magnon (aurignacian) → Chancelade (magdalenian). Alte exemple relevante sunt Paviland, Solutré, Laugerie-Basse, Grimaldi, Predmosti, Obercassel. Dar practic fiecare regiune a lumii a dat la iveală resturi ale lui H. s. sapiens.

Creier de Homo sapiens

Principalele achiziții culturale din paleolitic pot fi ordonate pe mai multe paliere. La nivel tehnologic asistăm la diversificarea tradițiilor tehnologice și a tipologiilor; începând cu nivelul paleoliticului superior evoluția uneltelor începe să fie în bună măsură regionalizată. Alături de utilajul litic (de piatră), capătă o pondere deosebită utilajul din os și corn sau fildeș; din aceste materiale (foarte probabil utilizate și înainte, dar în proporție mai mică) se produc unelte mai eficiente (de tipul harpoanelor și vârfurilor de suliță). Dar poate ceea ce este mai important este faptul că apare prima unealtă care multiplică forța umană - propulsorul. Acesta practic mărește distanța loviturii eficace de suliță, ceea ce atrage după sine o vânătoare mai eficientă. La nivel cultural principala achiziție este apariția artei. Complexitatea acesteia reprezintă separarea clară a omului modern de toți predecesorii săi.

Schelet de Homo sapiens

Habitate

Cei 7 miliarde de oameni (2012) locuiesc pe Pământ, cu două sau trei excepții constând în echipajele de pe Stația Spațială Internațională sau alte misiuni spațiale. Între 1969 și 1974, până la două persoane au petrecut simultan perioade de timp pe Lună. Numărul persoanelor care au călătorit în spațiu este în creștere. Înainte de 1961 toți oamenii au fost reținuți pe Pământ; primul om care a călătorit în spațiu a fost Yuri Gagarin.

Majoritatea omenirii (61 %) locuiește în regiunile asiatice. Restul oamenilor locuiesc în Americi (14 %), Africa (13 %) și Europa (12 %) precum și în numeroase insule din Oceania.

În jur de 2,5 miliarde de oameni locuiesc în mediul urban. Se crede că în secolul XXI urbanizarea va crește dramatic. Problemele oamenilor în orașe sunt diversele tipuri de poluare, criminalitatea și sărăcia, în special în suburbii.

Fiind una dintre cele mai răspândite specii de mamifere, specia umană este și cea mai diversă în privința habitatului: oamenii trăiesc pe toate continentele, în funcție de climat.

Din punct de vedere istoric așezările umane au fost organizate și extinse în apropierea resurselor naturale, cum sunt apa, terenul fertil pentru agricultură și resursele de vânat. În multe locuri, datorită unui comerț dezvoltat, acești factori au azi o relevanță scăzută pentru dezvoltarea sau declinul așezării.

Elementele componente ale corpului omenesc[178]

Corpul unei persoane de ca. 68 kg conține următoarele elemente (aproximativ):

Vezi și

Referințe

  1. ^ Global Mammal Assessment Team (). „Homo sapiens”. Lista roșie a speciilor periclitate IUCN. Versiunea 2013.2. Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii. Accesat în . 
  2. ^ Groves, C. P. (). Wilson, D. E.; Reeder, D. M, ed. Mammal Species of the World (ed. 3rd). Baltimore: Johns Hopkins University Press. OCLC 62265494. ISBN 0-801-88221-4. 
  3. ^ Goodman M, Tagle D, Fitch D, Bailey W, Czelusniak J, Koop B, Benson P, Slightom J (). „Primate evolution at the DNA level and a classification of hominoids”. J Mol Evol. 30 (3): 260–66. Bibcode:1990JMolE..30..260G. doi:10.1007/BF02099995. PMID 2109087. 
  4. ^ „Hominidae Classification”. Animal Diversity Web @ UMich. Arhivat din original la . Accesat în . 
  5. ^ a b Scerri, Eleanor M. L.; Thomas, Mark G.; Manica, Andrea; Gunz, Philipp; Stock, Jay T.; Stringer, Chris; Grove, Matt; Groucutt, Huw S.; Timmermann, Axel; Rightmire, G. Philip; d’Errico, Francesco (). „Did Our Species Evolve in Subdivided Populations across Africa, and Why Does It Matter?”. Trends in Ecology & Evolution (în engleză). 33 (8): 582–594. doi:10.1016/j.tree.2018.05.005. ISSN 0169-5347. PMID 30007846. 
  6. ^ Henshilwood, C. S.; d'Errico, F.; Yates, R.; Jacobs, Z.; Tribolo, C.; Duller, G. A. T.; Mercier, N.; Sealy, J. C.; Valladas, H.; Watts, I.; Wintle, A. G. (). „Emergence of modern human behavior: Middle Stone Age engravings from South Africa”. Science. 295 (5558): 1278–1280. Bibcode:2002Sci...295.1278H. doi:10.1126/science.1067575. PMID 11786608. 
  7. ^ Backwell, Lucinda; d'Errico, Francesco; Wadley, Lyn (). „Middle Stone Age bone tools from the Howiesons Poort layers, Sibudu Cave, South Africa”. Journal of Archaeological Science. 35 (6): 1566–1580. doi:10.1016/j.jas.2007.11.006. ISSN 0305-4403. 
  8. ^ McBrearty, Sally; Brooks, Allison (). „The revolution that wasn't: a new interpretation of the origin of modern human behavior”. Journal of Human Evolution. 39 (5): 453–563. doi:10.1006/jhev.2000.0435. PMID 11102266. 
  9. ^ Henshilwood, Christopher; Marean, Curtis (). „The Origin of Modern Human Behavior: Critique of the Models and Their Test Implications”. Current Anthropology. 44 (5): 627–651. doi:10.1086/377665. PMID 14971366. 
  10. ^ Brown, Kyle S.; Marean, Curtis W.; Herries, Andy I.R.; Jacobs, Zenobia; Tribolo, Chantal; Braun, David; Roberts, David L.; Meyer, Michael C.; Bernatchez, J. (), „Fire as an Engineering Tool of Early Modern Humans”, Science, 325 (5942): 859–862, Bibcode:2009Sci...325..859B, doi:10.1126/science.1175028, PMID 19679810 
  11. ^ McHenry, H.M (). „Human Evolution”. În Michael Ruse; Joseph Travis. Evolution: The First Four Billion Years. Cambridge, Massachusetts: The Belknap Press of Harvard University Press. p. 265. ISBN 978-0-674-03175-3. 
  12. ^ Neubauer, Simon; Hublin, Jean-Jacques; Gunz, Philipp (). „The evolution of modern human brain shape”. Science Advances (în engleză). 4 (1): eaao5961. Bibcode:2018SciA....4.5961N. doi:10.1126/sciadv.aao5961. ISSN 2375-2548. PMC 5783678 Accesibil gratuit. PMID 29376123. 
  13. ^ Marshall T. Poe A History of Communications: Media and Society from the Evolution of Speech to the Internet. Cambridge: Cambridge University Press, 2011. ISBN: 978-0-521-17944-7
  14. ^ "Hunting and gathering culture" Arhivat în , la Wayback Machine.. Encyclopædia Britannica (online). Encyclopædia Britannica Inc., 2016.
  15. ^ "Neolithic Arhivat în , la Wayback Machine.." Ancient History Encyclopedia. Ancient History Encyclopedia Limited. 2014.
  16. ^ http://www.census.gov/popclock/. Retrieved 3 December 2020.
  17. ^ „File POP/1-1: Total population (both sexes combined) by major area, region and country, annually for 1950-2100: Medium fertility variant, 2015–2100”. World Population Prospects, the 2015 Revision. United Nations Department of Economic and Social Affairs, Population Division, Population Estimates and Projections Section. iulie 2015. Arhivat din original la . Accesat în . 
  18. ^ „Homo sapiens | Meaning & Stages of Human Evolution”. Encyclopedia Britannica (în engleză). Accesat în . 
  19. ^ The word "human" itself is from Latin humanus, an adjective formed on the root of homo, thought to derive from a Proto-Indo-European word for "earth" reconstructed as *dhǵhem-. dhghem The American Heritage Dictionary of the English Language: Fourth Edition. 2000.
  20. ^ Spamer, Earle E (). „Know Thyself: Responsible Science and the Lectotype of Homo sapiens Linnaeus, 1758”. Proceedings of the Academy of Natural Sciences. 149 (1): 109–14. 
  21. ^ Porkorny (1959) s.v. "g'hðem" pp. 414–16; "Homo." Dictionary.com Unabridged (v 1.1). Random House, Inc. 23 September 2008. „Homo”. Dictionary.com. Arhivat din original la . 
  22. ^ „Homo sapiens Etymology”. Online Etymology Dictionary. Arhivat din original la . Accesat în . 
  23. ^ Tattersall Ian; Schwartz Jeffrey (). „Evolution of the Genus Homo”. Annual Review of Earth and Planetary Sciences. 37 (1): 67–92. Bibcode:2009AREPS..37...67T. doi:10.1146/annurev.earth.031208.100202. 
  24. ^ Armitage, S. J; Jasim, S. A; Marks, A. E; Parker, A. G; Usik, V. I; Uerpmann, H.-P (). „Hints of Earlier Human Exit From Africa”. Science. 331 (6016): 453–56. Bibcode:2011Sci...331..453A. doi:10.1126/science.1199113. PMID 21273486. Arhivat din original la . Accesat în . 
  25. ^ Paul Rincon Humans 'left Africa much earlier' Arhivat în , la Wayback Machine. BBC News, 27 January 2011
  26. ^ Lowe, David J. (). „Polynesian settlement of New Zealand and the impacts of volcanism on early Maori society: an update” (PDF). University of Waikato. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  27. ^ Appenzeller Tim (). „Human migrations: Eastern odyssey”. Nature. 485 (7396): 24–26. Bibcode:2012Natur.485...24A. doi:10.1038/485024a Accesibil gratuit. PMID 22552074. 
  28. ^ Diogo, R.; Molnar, J.; Wood, B. (). „Bonobo anatomy reveals stasis and mosaicism in chimpanzee evolution, and supports bonobos as the most appropriate extant model for the common ancestor of chimpanzees and humans”. Scientific Reports. 7 (1): 608. Bibcode:2017NatSR...7..608D. doi:10.1038/s41598-017-00548-3 Accesibil gratuit. PMC 5428693 Accesibil gratuit. PMID 28377592. 
  29. ^ Prüfer, K.; Munch, K.; Hellmann, I. (). „The bonobo genome compared with the chimpanzee and human genomes”. Nature. 486 (1): 527–531. Bibcode:2012Natur.486..527P. doi:10.1038/nature11128 Accesibil gratuit. PMC 3498939 Accesibil gratuit. PMID 22722832. 
  30. ^ Wood, Bernard; Richmond, Brian G. (). „Human evolution: taxonomy and paleobiology”. Journal of Anatomy. 197 (1): 19–60. doi:10.1046/j.1469-7580.2000.19710019.x. PMC 1468107 Accesibil gratuit. PMID 10999270. 
  31. ^ Ruvolo M (). „Genetic Diversity in Hominoid Primates”. Annual Review of Anthropology. 26: 515–40. doi:10.1146/annurev.anthro.26.1.515. 
  32. ^ Ruvolo, Maryellen (). „Molecular phylogeny of the hominoids: inferences from multiple independent DNA sequence data sets”. Molecular Biology and Evolution. 14 (3): 248–65. doi:10.1093/oxfordjournals.molbev.a025761 Accesibil gratuit. PMID 9066793. 
  33. ^ Human Chromosome 2 is a fusion of two ancestral chromosomes Arhivat în , la Wayback Machine. by Alec MacAndrew; accessed 18 May 2006.
  34. ^ McHenry, Henry M.; Coffing, Katherine (). „Australopithecus to Homo: Transformations in Body and Mind”. Annual Review of Anthropology. 29: 125–46. doi:10.1146/annurev.anthro.29.1.125. 
  35. ^ Villmoare, Brian; Kimbel, William H.; Seyoum, Chalachew; Campisano, Christopher J.; DiMaggio, Erin N.; Rowan, John; Braun, David R.; Arrowsmith, J. Ramón; Reed, Kaye E. (). „Early Homo at 2.8 Ma from Ledi-Geraru, Afar, Ethiopia”. Science. 347 (6228): 1352–55. Bibcode:2015Sci...347.1352V. doi:10.1126/science.aaa1343 Accesibil gratuit. PMID 25739410. 
  36. ^ Ghosh, Pallab (). „'First human' discovered in Ethiopia”. BBC News. Arhivat din original la . 
  37. ^ Harmand, Sonia; Lewis, Jason E.; Feibel, Craig S.; Lepre, Christopher J.; Prat, Sandrine; Lenoble, Arnaud; Boës, Xavier; Quinn, Rhonda L.; Brenet, Michel; Arroyo, Adrian; Taylor, Nicholas; Clément, Sophie; Daver, Guillaume; Brugal, Jean-Philip; Leakey, Louise; Mortlock, Richard A.; Wright, James D.; Lokorodi, Sammy; Kirwa, Christopher; Kent, Dennis V.; Roche, Hélène (). „3.3-million-year-old stone tools from Lomekwi 3, West Turkana, Kenya”. Nature. 521 (7552): 310–15. Bibcode:2015Natur.521..310H. doi:10.1038/nature14464. PMID 25993961. 
  38. ^ Hammond, Ashley S.; Royer, Danielle F.; Fleagle, John G. (). „The Omo-Kibish I pelvis”. Journal of Human Evolution. 108: 199–219. doi:10.1016/j.jhevol.2017.04.004. ISSN 1095-8606. PMID 28552208. 
  39. ^ Fleagle, John G.; Brown, Francis H.; McDougall, Ian (). „Stratigraphic placement and age of modern humans from Kibish, Ethiopia”. Nature (în engleză). 433 (7027): 733–736. Bibcode:2005Natur.433..733M. doi:10.1038/nature03258. ISSN 1476-4687. PMID 15716951. 
  40. ^ López, Saioa; van Dorp, Lucy; Hellenthal, Garrett (). „Human Dispersal Out of Africa: A Lasting Debate”. Evolutionary Bioinformatics Online. 11 (Suppl 2): 57–68. doi:10.4137/EBO.S33489. ISSN 1176-9343. PMC 4844272 Accesibil gratuit. PMID 27127403. 
  41. ^ Stringer, C. (). „The origin and evolution of Homo sapiens”. Philosophical Transactions of the Royal Society of London. Series B, Biological Sciences. 371 (1698): 20150237. doi:10.1098/rstb.2015.0237. PMC 4920294 Accesibil gratuit. PMID 27298468. 
  42. ^ White, Tim D.; Asfaw, B.; DeGusta, D.; Gilbert, H.; Richards, G. D.; Suwa, G.; Howell, F. C. (). „Pleistocene Homo sapiens from Middle Awash, Ethiopia”. Nature. 423 (6491): 742–47. Bibcode:2003Natur.423..742W. doi:10.1038/nature01669. PMID 12802332. 
  43. ^ Callaway, Ewan (). „Oldest Homo sapiens fossil claim rewrites our species' history”. Nature. doi:10.1038/nature.2017.22114. Accesat în . 
  44. ^ Sample, Ian (). „Oldest Homo sapiens bones ever found shake foundations of the human story”. The Guardian. Accesat în . 
  45. ^ Hublin, Jean-Jacques; Ben-Ncer, Abdelouahed; Bailey, Shara E.; Freidline, Sarah E.; Neubauer, Simon; Skinner, Matthew M.; Bergmann, Inga; Le Cabec, Adeline; Benazzi, Stefano; Harvati, Katerina; Gunz, Philipp (). „New fossils from Jebel Irhoud, Morocco and the pan-African origin of Homo sapiens” (PDF). Nature. 546 (7657): 289–292. Bibcode:2017Natur.546..289H. doi:10.1038/nature22336. PMID 28593953. 
  46. ^ Trinkaus, E. (). „Femoral neck-shaft angles of the Qafzeh-Skhul early modern humans, and activity levels among immature near eastern Middle Paleolithic hominids”. Journal of Human Evolution. 25 (5): 393–416. doi:10.1006/jhev.1993.1058. ISSN 0047-2484. Arhivat din original la . 
  47. ^ p. 21 Arhivat în , la Wayback Machine. Inside the human body: using scientific and exponential notation. Author: Greg Roza. Edition: Illustrated. Publisher: The Rosen Publishing Group, 2007. ISBN: 978-1-4042-3362-1, ISBN: 978-1-4042-3362-1. Length: 32 pages
  48. ^ „Human Anatomy”. Inner Body. Arhivat din original la . Accesat în . 
  49. ^ Parker-Pope, Tara (). „The Human Body Is Built for Distance”. The New York Times. Arhivat din original la . 
  50. ^ a b O'Neil, Dennis. „Humans”. Primates. Palomar College. Arhivat din original la . Accesat în . 
  51. ^ John, Brenman. „What is the role of sweating glands in balancing body temperature when running a marathon?”. Livestrong.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  52. ^ Roser, Max; Appel, Cameron; Ritchie, Hannah (). „Human Height”. Our World in Data. 
  53. ^ „Senior Citizens Do Shrink – Just One of the Body Changes of Aging”. News. Senior Journal. Arhivat din original la . Accesat în . 
  54. ^ Bogin B, Rios L (septembrie 2003). „Rapid morphological change in living humans: implications for modern human origins”. Comparative Biochemistry and Physiology A. 136 (1): 71–84. doi:10.1016/S1095-6433(02)00294-5. PMID 14527631. 
  55. ^ „Human weight”. Articleworld.org. Arhivat din original la . Accesat în . 
  56. ^ „Mass Of An Adult”. The Physics Factbook: An Encyclopedia of Scientific Essays. Arhivat din original la . Accesat în . 
  57. ^ Kushner, Robert (). Treatment of the Obese Patient (Contemporary Endocrinology). Totowa, NJ: Humana Press. p. 158. ISBN 978-1-59745-400-1. Accesat în . 
  58. ^ Adams JP, Murphy PG (). „Obesity in anaesthesia and intensive care”. British Journal of Anaesthesia. 85 (1): 91–108. doi:10.1093/bja/85.1.91 Accesibil gratuit. PMID 10927998. 
  59. ^ „How to be Human: The reason we are so scarily hairy”. New Scientist. . Accesat în . 
  60. ^ Sandel, Aaron A. (septembrie 2013). „Brief communication: Hair density and body mass in mammals and the evolution of human hairlessness”. American Journal of Physical Anthropology. 152 (1): 145–150. doi:10.1002/ajpa.22333. PMID 23900811. 
  61. ^ Kirchweger, Gina. „The Biology of Skin Color: Black and White”. Evolution: Library. PBS. Arhivat din original la . Accesat în . 
  62. ^ Collins, Desmond (). The Human Revolution: From Ape to ArtistNecesită înregistrare gratuită. p. 208. 
  63. ^ Therman, Eeva (). Human Chromosomes: Structure, Behavior, Effects. Springer Science+Business Media. pp. 112–24. doi:10.1007/978-1-4684-0107-3. ISBN 978-1-4684-0109-7. 
  64. ^ Edwards, JH; T Dent; J Kahn (iunie 1966). „Monozygotic twins of different sex”. Journal of Medical Genetics. 3 (2): 117–23. doi:10.1136/jmg.3.2.117. PMC 1012913 Accesibil gratuit. PMID 6007033. 
  65. ^ Machin, GA (ianuarie 1996). „Some causes of genotypic and phenotypic discordance in monozygotic twin pairs”. American Journal of Medical Genetics. 61 (3): 216–28. doi:10.1002/(SICI)1096-8628(19960122)61:3<216::AID-AJMG5>3.0.CO;2-S. PMID 8741866. 
  66. ^ Race, Ethnicity; Genetics Working Group (). „The use of racial, ethnic, and ancestral categories in human genetics research”. American Journal of Human Genetics. 77 (4): 519–32. doi:10.1086/491747. PMC 1275602 Accesibil gratuit. PMID 16175499. 
  67. ^ Dr. Shafer, Aaron. „Understanding Genetics”. The Tech. Stanford University. Arhivat din original la . Accesat în . The DNA sequence in your genes is on average 99.9% identical to ANY other human being. 
  68. ^ „Genetic – Understanding Human Genetic Variation”. Human Genetic Variation. National Institute of Health (NIH). Arhivat din original la . Accesat în . Between any two humans, the amount of genetic variation—biochemical individuality—is about 0.1%. 
  69. ^ „First Individual Diploid Human Genome Published By Researchers at J. Craig Venter Institute”. J. Craig Venter Institute. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  70. ^ Levy S, Sutton G, Ng PC, Feuk L, Halpern AL, Walenz BP, et al. (septembrie 2007). „The diploid genome sequence of an individual human”. PLOS Biology. 5 (10): e254. doi:10.1371/journal.pbio.0050254. PMC 1964779 Accesibil gratuit. PMID 17803354. 
  71. ^ „Understanding Genetics: Human Health and the Genome”. The Tech Museum of Innovation. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  72. ^ „First Diploid Human Genome Sequence Shows We're Surprisingly Different”. Science Daily. . Accesat în . 
  73. ^ „Human Diversity – Go Deeper”. Power of an Illusion. PBS. Arhivat din original la . Accesat în . 
  74. ^ „Chimps show much greater genetic diversity than humans”. Media. University of Oxford. Arhivat din original la . Accesat în . 
  75. ^ a b c d Roberts, Dorothy (). Fatal Invention. London, New York: The New Press. 
  76. ^ Pertea, Mihaela; Salzberg, Steven L. (). „Between a chicken and a grape: estimating the number of human genes”. Genome Biology. 11 (5): 206. doi:10.1186/gb-2010-11-5-206. PMC 2898077 Accesibil gratuit. PMID 20441615. 
  77. ^ Harpending, H. C.; Batzer, M. A.; Gurven, M.; Jorde, L. B.; Rogers, A. R.; Sherry, S. T. (). „Genetic traces of ancient demography”. Proceedings of the National Academy of Sciences. 95 (4): 1961–67. Bibcode:1998PNAS...95.1961H. doi:10.1073/pnas.95.4.1961. PMC 19224 Accesibil gratuit. PMID 9465125. 
  78. ^ Jorde LB, Rogers AR, Bamshad M, Watkins WS, Krakowiak P, Sung S, Kere J, Harpending HC (). „Microsatellite diversity and the demographic history of modern humans”. Proceedings of the National Academy of Sciences of the United States of America. 94 (7): 3100–03. Bibcode:1997PNAS...94.3100J. doi:10.1073/pnas.94.7.3100. PMC 20328 Accesibil gratuit. PMID 9096352. 
  79. ^ Cann, Rebecca L.; Stoneking, Mark; Wilson, Allan C. (). „Mitochondrial DNA and human evolution”. Nature. 325 (6099): 31–36. Bibcode:1987Natur.325...31C. doi:10.1038/325031a0. ISSN 0028-0836. PMID 3025745. 
  80. ^ Soares P, Ermini L, Thomson N, et al. (iunie 2009), „Correcting for purifying selection: an improved human mitochondrial molecular clock”, Am. J. Hum. Genet., 84 (6): 740–59, doi:10.1016/j.ajhg.2009.05.001, PMC 2694979 Accesibil gratuit, PMID 19500773 . University of Leeds – New 'molecular clock' aids dating of human migration history Arhivat în , la Wayback Machine.
  81. ^ Poznik GD, Henn BM, Yee MC, Sliwerska E, Euskirchen GM, Lin AA, Snyder M, Quintana-Murci L, Kidd JM, Underhill PA, Bustamante CD (august 2013). „Sequencing Y chromosomes resolves discrepancy in time to common ancestor of males versus females”. Science. 341 (6145): 562–65. Bibcode:2013Sci...341..562P. doi:10.1126/science.1237619. PMC 4032117 Accesibil gratuit. PMID 23908239. 
  82. ^ Wade, Nicholas (). „Still Evolving, Human Genes Tell New Story”. The New York Times. Arhivat din original la . Accesat în . 
  83. ^ În Suedia, prima țară în care s-au înregistrat ratele de mortalitate, aproximativ 20% dintre copii au murit în secolul al XVIII-lea și doar 0,4% la sfârșitul secolului al XX-lea. Lomborg, The Skeptical Environmentalist, p.54
  84. ^ According to 2 July 2007 Newsweek magazine, a woman dies in childbirth every minute, most often due to uncontrolled bleeding and infection, with the world's poorest women most vulnerable. The lifetime risk is 1 in 16 in sub-Saharan Africa, compared to 1 in 2,800 in developed countries.
  85. ^ LaVelle, M. (). „Natural selection and developmental sexual variation in the human pelvis”. American Journal of Physical Anthropology. 98 (1): 59–72. doi:10.1002/ajpa.1330980106. PMID 8579191. 
  86. ^ Correia, H.; Balseiro, S.; De Areia, M. (). „Sexual dimorphism in the human pelvis: testing a new hypothesis” (PDF). Homo. 56 (2): 153–60. doi:10.1016/j.jchb.2005.05.003. PMID 16130838. 
  87. ^ Laland, Kevin N.; Brown, Gillian (). Sense and Nonsense: Evolutionary Perspectives on Human Behaviour (în engleză). Oxford University Press. p. 7. ISBN 978-0-19-958696-7. 
  88. ^ Leakey, Richard; Lewin, Roger (). Origins Reconsidered: In Search of What Makes Us Human. New York City: Anchor Books. ISBN 978-0-385-46792-6. 
  89. ^ Diamond, Jared (). Why is Sex Fun? The Evolution of Human Sexuality. New York City: Basic Books. pp. 167–70. ISBN 978-0-465-03127-6. 
  90. ^ Peccei, Jocelyn Scott (). „Menopause: Adaptation or epiphenomenon?”. Evolutionary Anthropology. 10 (2): 43–57. doi:10.1002/evan.1013. 
  91. ^ Haenel H (). „Phylogenesis and nutrition”. Nahrung. 33 (9): 867–87. PMID 2697806. 
  92. ^ Cordain, Loren (). „Implications of Plio-pleistocene diets for modern humans”. În Peter S. Ungar. Evolution of the human diet: the known, the unknown and the unknowable. pp. 264–65. "Since the evolutionary split between hominins and pongids approximately 7 million years ago, the available evidence shows that all species of hominins ate an omnivorous diet composed of minimally processed, wild-plant, and animal foods. 
  93. ^ American Dietetic, Association; Dietitians Of, Canada (). „Vegetarian Diets”. Journal of the American Dietetic Association. 103 (6): 748–65. doi:10.1053/jada.2003.50142. PMID 12778049. 
  94. ^ Cordain L, Eaton SB, Sebastian A, et al. (februarie 2005). „Origins and evolution of the Western diet: health implications for the 21st century”. Am. J. Clin. Nutr. 81 (2): 341–54. doi:10.1093/ajcn.81.2.341 Accesibil gratuit. PMID 15699220. 
  95. ^ Earliest agriculture in the Americas Arhivat în , la Wayback Machine. Earliest cultivation of barley Arhivat în , la Wayback Machine. Earliest cultivation of figs Arhivat în , la Wayback Machine., retrieved 19 February 2007
  96. ^ United Nations Information Service. "Independent Expert On Effects Of Structural Adjustment, Special Rapporteur On Right To Food Present Reports: Commission Continues General Debate On Economic, Social And Cultural Rights" Arhivat în , la Wayback Machine.. United Nations, 29 March 2004, p. 6. "Around 36 million people died from hunger directly or indirectly every year.".
  97. ^ a b Haslam DW, James WP (octombrie 2005). „Obesity”. Lancet. 366 (9492): 1197–209. doi:10.1016/S0140-6736(05)67483-1. PMID 16198769. 
  98. ^ Catenacci VA, Hill JO, Wyatt HR (septembrie 2009). „The obesity epidemic”. Clin. Chest Med. 30 (3): 415–44, vii. doi:10.1016/j.ccm.2009.05.001. PMID 19700042. 
  99. ^ O'Neil, Dennis. „Adapting to Climate Extremes”. Human Biological Adaptability. Palomar College. Arhivat din original la . Accesat în . 
  100. ^ de Beer H (). „Observations on the history of Dutch physical stature from the late-Middle Ages to the present”. Econ Hum Biol. 2 (1): 45–55. doi:10.1016/j.ehb.2003.11.001. PMID 15463992. 
  101. ^ Ilardo, M. A.; Moltke, I.; Korneliussen, T. S.; Cheng, J.; Stern, A. J.; Racimo, F.; de Barros Damgaard, P.; Sikora, M.; Seguin-Orlando, A.; Rasmussen, S.; van den Munckhof, I. C. L.; ter Horst, R.; Joosten, L. A. B.; Netea, M. G.; Salingkat, S.; Nielsen, R.; Willerslev, E. (). „Physiological and Genetic Adaptations to Diving in Sea Nomads”. Cell. 173 (3): 569–580.e15. doi:10.1016/j.cell.2018.03.054 Accesibil gratuit. PMID 29677510. 
  102. ^ Hedrick PW (). „Population genetics of malaria resistance in humans”. Heredity. 107 (4): 283–304. doi:10.1038/hdy.2011.16. PMC 3182497 Accesibil gratuit. PMID 21427751. 
  103. ^ Weatherall DJ (). „Genetic variation and susceptibility to infection: The red cell and malaria”. British Journal of Haematology. 141 (3): 276–86. doi:10.1111/j.1365-2141.2008.07085.x Accesibil gratuit. PMID 18410566. 
  104. ^ Beja-Pereira A, et al. (). „Gene-culture coevolution between cattle milk protein genes and human lactase genes”. Nat Genet. 35 (4): 311–13. doi:10.1038/ng1263. PMID 14634648. 
  105. ^ Nina, Jablonski (). „The evolution of human skin and skin color”. Annual Review of Anthropology. 33: 585–623. doi:10.1146/annurev.anthro.33.070203.143955. 
  106. ^ Rogers, Alan R.; Iltis, David; Wooding, Stephen (). „Genetic variation at the MC1R locus and the time since loss of human body hair”. Current Anthropology. 45 (1): 105–08. doi:10.1086/381006. 
  107. ^ Jablonski, N.G. & Chaplin, G. (2000). "The evolution of human skin coloration" Arhivat în , la Wayback Machine. (pdf), Journal of Human Evolution 39: 57–106.
  108. ^ Harding RM, Healy E, Ray AJ, et al. (aprilie 2000). „Evidence for variable selective pressures at MC1R”. Am. J. Hum. Genet. 66 (4): 1351–61. doi:10.1086/302863. PMC 1288200 Accesibil gratuit. PMID 10733465. 
  109. ^ Robin, Ashley (1991). Biological Perspectives on Human Pigmentation. Cambridge: Cambridge University Press.
  110. ^ a b Muehlenbein, Michael (). Human Evolutionary Biology. Cambridge University Press. pp. 192–213. 
  111. ^ „Genetic – Understanding Human Genetic Variation”. Human Genetic Variation. National Institute of Health (NIH). Arhivat din original la . Accesat în . In fact, research results consistently demonstrate that about 85 percent of all human genetic variation exists within human populations, whereas about only 15 percent of variation exists between populations. 
  112. ^ a b Goodman, Alan. „Interview with Alan Goodman”. Race Power of and Illusion. PBS. Arhivat din original la . Accesat în . 
  113. ^ Marks, J. (). „Ten facts about human variation”. În Muehlenbein, M. Human Evolutionary Biology (PDF). New York: Cambridge University Press. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  114. ^ Jorde, L.; Watkins, W; Bamshad, M; Dixon, M; Ricker, C.; Seielstad, M.; Batzer, M. (). „The distribution of human genetic diversity: a comparison of mitochondrial, autosomal, and Y-chromosome data”. American Journal of Human Genetics. 66 (3): 979–88. doi:10.1086/302825. PMC 1288178 Accesibil gratuit. PMID 10712212. 
  115. ^ „New Research Proves Single Origin Of Humans In Africa”. Science Daily. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  116. ^ Manica, A; Amos, W; Balloux, F; Hanihara, T (). „The effect of ancient population bottlenecks on human phenotypic variation”. Nature. 448 (7151): 346–48. Bibcode:2007Natur.448..346M. doi:10.1038/nature05951. PMC 1978547 Accesibil gratuit. PMID 17637668. 
  117. ^ Bergström, A; McCarthy, S; Hui, R; Almarri, M; Ayub, Q (). „Insights into human genetic variation and population history from 929 diverse genomes”. Science. 367 (6484): eaay5012. doi:10.1126/science.aay5012.  "Populations in central and southern Africa, the Americas, and Oceania each harbor tens to hundreds of thousands of private, common genetic variants. Most of these variants arose as new mutations rather than through archaic introgression, except in Oceanian populations, where many private variants derive from Denisovan admixture."
  118. ^ Bergström, A; McCarthy, S; Hui, R; Almarri, M; Ayub, Q (). „Insights into human genetic variation and population history from 929 diverse genomes”. Science. 367 (6484): eaay5012. doi:10.1126/science.aay5012.  "An analysis of archaic sequences in modern populations identifies ancestral genetic variation in African populations that likely predates modern humans and has been lost in most non-African populations."
  119. ^ Durvasula, A; Sankararaman, S (). „Recovering signals of ghost archaic introgression in African populations”. Science Advances. 6 (7): eaax5097. doi:10.1126/sciadv.aax5097.  "Our analyses of site frequency spectra indicate that these populations derive 2 to 19% of their genetic ancestry from an archaic population that diverged before the split of Neanderthals and modern humans."
  120. ^ Gustafsson A, Lindenfors P (). „Human size evolution: no allometric relationship between male and female stature”. Journal of Human Evolution. 47 (4): 253–66. doi:10.1016/j.jhevol.2004.07.004. PMID 15454336. 
  121. ^ „Ogden et al (2004). Mean Body Weight, Height, and Body Mass Index, United States 1960–2002 Advance Data from Vital and Health Statistics, Number 347, October 27, 2004” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  122. ^ Miller, AE; MacDougall, JD; Tarnopolsky, MA; Sale, DG (). „Gender differences in strength and muscle fiber characteristics”. European Journal of Applied Physiology and Occupational Physiology. 66 (3): 254–62. doi:10.1007/BF00235103. PMID 8477683. 
  123. ^ Dominance and the evolution of sexual dimorphism in human voice pitch Puts, David Andrew and Gaulin, Steven J.C and Verdolini, Katherine; Evolution and Human Behavior, ISSN 1090-5138, 2006, Volume 27, Issue 4, pp. 283–96
  124. ^ Gender, women, and health Arhivat în , la Wayback Machine. Reports from WHO 2002–2005
  125. ^ a b Marks, Jonathan. „Interview with Jonathan Marks”. Race – The Power of an Illusion. PBS. Arhivat din original la . Accesat în . 
  126. ^ Goodman, Alan. „Background Readings”. Race – Power of an Illusion. PBS. Arhivat din original la . Accesat în . 
  127. ^ Nina, Jablonski (). „The evolution of human skin and skin color”. Annual Review of Anthropology. 33: 585–623. doi:10.1146/annurev.anthro.33.070203.143955. genetic evidence [demonstrate] that strong levels of natural selection acted about 1.2 mya to produce darkly pigmented skin in early members of the genus Homo 
  128. ^ Bower, C.; Stanley (). „The role of nutritional factors in the aetiology of neural tube defects”. Journal of Paediatrics and Child Health. 28 (1): 12–16. doi:10.1111/j.1440-1754.1992.tb02610.x. PMID 1554510. 
  129. ^ O'Neil, Dennis. „Overview”. Modern Human Variation. Palomar College. Arhivat din original la . Accesat în . 
  130. ^ a b Keita, S O Y; Kittles, R A; Royal, C D M; Bonney, G E; Furbert-Harris, P; Dunston, G M; Rotimi, C N (). „Conceptualizing human variation”. Nature Genetics. 36 (11 Suppl): S17–20. doi:10.1038/ng1455 Accesibil gratuit. PMID 15507998. 
  131. ^ „Census, race and science”. Nature Genetics. 24 (2): 97–98. . doi:10.1038/72884 Accesibil gratuit. PMID 10655044. That race (...) is not a scientific term is generally agreed upon by scientists—and a message that cannot be repeated often enough. 
  132. ^ O'Neil, Dennis. „Models of Classification”. Modern Human Variation. Palomar College. Arhivat din original la . Accesat în . 
  133. ^ Harrison, Guy (). Race and Reality. Amherst: Prometheus Books. Race is a poor empirical description of the patterns of difference that we encounter within our species. The billions of humans alive today simply do not fit into neat and tidy biological boxes called races. Science has proven this conclusively. The concept of race (...) is not scientific and goes against what is known about our ever-changing and complex biological diversity. 
  134. ^ Roberts, Dorothy (). Fatal Invention. London, New York: The New Press. The genetic differences that exist among populations are characterized by gradual changes across geographic regions, not sharp, categorical distinctions. Groups of people across the globe have varying frequencies of polymorphic genes, which are genes with any of several differing nucleotide sequences. There is no such thing as a set of genes that belongs exclusively to one group and not to another. The clinal, gradually changing nature of geographic genetic difference is complicated further by the migration and mixing that human groups have engaged in since prehistory. Genetic studies have substantiated the absence of clear biological borders; thus the term "race" is rarely used in scientific terminology, either in biological anthropology and in human genetics. Race has no genetic or biological basis. Human beings do not fit the zoological definition of race. Race is not a biological category that is politically charged. It is a political category that has been disguised as a biological one. 
  135. ^ Goodman, Alan. „Interview with Alan Goodman”. Race Power of and Illusion. PBS. Arhivat din original la . Accesat în . There's no biological basis for race. And that is in the facts of biology, the facts of non-concordance, the facts of continuous variation, the recentness of our evolution, the way that we all commingle and come together, and how genes flow. (...) There's no generalizability to race. There is no center there (...). It's fluid. 
  136. ^ Steve Olson, Mapping Human History: Discovering the Past Through Our Genes, Boston, 2002
  137. ^ Jablonski, Nina (). „The evolution of human skin and skin color”. Annual Review of Anthropology. 33: 585–623. doi:10.1146/annurev.anthro.33.070203.143955. 
  138. ^ Palmié, Stephan (mai 2007). „Genomics, divination, 'racecraft'”. American Ethnologist. 34 (2): 205–22. doi:10.1525/ae.2007.34.2.205. 
  139. ^ 3-D Brain Anatomy Arhivat în , la Wayback Machine., The Secret Life of the Brain, Public Broadcasting Service. Retrieved 3 April 2005.
  140. ^ Stern, Peter (). „The human prefrontal cortex is special”. Science (în engleză). 360 (6395): 1311–1312. Bibcode:2018Sci...360S1311S. doi:10.1126/science.360.6395.1311-g. ISSN 0036-8075. 
  141. ^ Erickson, Robert (). „Are Humans the Most Intelligent Species?”. Journal of Intelligence (în engleză). 2 (3): 119–121. doi:10.3390/jintelligence2030119. ISSN 2079-3200. 
  142. ^ „Humans not smarter than animals, just different, experts say”. phys.org (în engleză). Accesat în . 
  143. ^ Robson, David. „We've got human intelligence all wrong”. www.bbc.com (în engleză). Accesat în . 
  144. ^ „Many Animals—Including Your Dog—May Have Horrible Short-Term Memories”. National Geographic News (în engleză). . Accesat în . 
  145. ^ Schmidt, Karen L.; Cohn, Jeffrey F. (). „Human facial expressions as adaptations: Evolutionary questions in facial expression research”. American Journal of Physical Anthropology. 116 (S33): 3–24. doi:10.1002/ajpa.20001. PMC 2238342 Accesibil gratuit. PMID 11786989. 
  146. ^ „Tears in Her Eyes: A Turnoff for Guys?”. ABC News (American) (în engleză). . Accesat în . 
  147. ^ Deleniv, Sofia (). „The 'me' illusion: How your brain conjures up your sense of self”. New Scientist. Accesat în . 
  148. ^ „Can We Really Know What Animals Are Thinking?”. Snopes.com. . Accesat în . 
  149. ^ Grandner, Michael A.; Patel, Nirav P.; Gehrman, Philip R.; Perlis, Michael L.; Pack, Allan I. (). „Problems associated with short sleep: bridging the gap between laboratory and epidemiological studies”. Sleep Medicine Reviews. 14 (4): 239–47. doi:10.1016/j.smrv.2009.08.001. PMC 2888649 Accesibil gratuit. PMID 19896872. 
  150. ^ Ann, Lee (). „HowStuffWorks "Dreams: Stages of Sleep"”. Science.howstuffworks.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  151. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite Hobson
  152. ^ Empson, J. (2002). Sleep and dreaming (3rd ed.)., New York: Palgrave/St. Martin's Press
  153. ^ Cherry, Kendra. (2015). "10 Facts About Dreams: What Researchers Have Discovered About Dreams Arhivat în , la Wayback Machine.." About Education: Psychology. About.com.
  154. ^ Lite, Jordan (). „How Can You Control Your Dreams?”. Scientific America. Arhivat din original la . 
  155. ^ Domhoff, W. (2002). The scientific study of dreams. APA Press
  156. ^ Puține animale sunt capabile să se identifice în oglindă: cimpanzei și bonobo, elefanți și delfini.
  157. ^ Wellman, H. M. et al (2001) "Meta-Analysis of Theory-of-Mind Development: The Truth about False Belief'". Child Development. Vol. 72(3), pp. 655–684; doi:10.1111/1467-8624.00304
  158. ^ „Cognition”. Lexico. Oxford University Press and Dictionary.com. Accesat în . 
  159. ^ Glattfelder, James B. (), Glattfelder, James B., ed., „The Consciousness of Reality”, Information—Consciousness—Reality: How a New Understanding of the Universe Can Help Answer Age-Old Questions of Existence, The Frontiers Collection (în engleză), Cham: Springer International Publishing, pp. 515–595, doi:10.1007/978-3-030-03633-1_14, ISBN 978-3-030-03633-1, accesat în  
  160. ^ „American Psychological Association (2013). Glossary of psychological terms”. Apa.org. Accesat în . 
  161. ^ „Developmental Psychology Studies Human Development Across the Lifespan”. www.apa.org (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
  162. ^ Burman, Erica (). Deconstructing Developmental Psychology. New York, NY: Routledge. ISBN 978-1-138-84695-1. 
  163. ^ „Intelligence test”. Encyclopædia Britannica. 
  164. ^ Saul McLeod (). „Maslow's Hierarchy of Needs”. Simplypsychology.org. Simply Scholar Limited. Accesat în . Maslow's hierarchy of needs is a motivational theory in psychology comprising a five-tier model of human needs, often depicted as hierarchical levels within a pyramid. Needs lower down in the hierarchy must be satisfied before individuals can attend to needs higher up. 
  165. ^ Ryan, Richard M.; Deci, Edward L. (). „Intrinsic and Extrinsic Motivations: Classic Definitions and New Directions”. Contemporary Educational Psychology. 25 (1): 54–67. doi:10.1006/ceps.1999.1020. PMID 10620381. 
  166. ^ Ryan, Richard M.; Deci, Edward L. (). „Self-determination theory and the facilitation of intrinsic motivation, social development, and well-being”. American Psychologist. 55 (1): 68–78. doi:10.1037/0003-066X.55.1.68. PMID 11392867. 
  167. ^ Heckhausen, J.; Heckhausen, H. (). Motivation and Action. Introduction and Overview: Springer, Cham. p. 1. doi:10.1007/978-3-319-65094-4_1. ISBN 978-3-319-65093-7. 
  168. ^ Damasio AR (mai 1998). „Emotion in the perspective of an integrated nervous system”. Brain Research. Brain Research Reviews. 26 (2–3): 83–86. doi:10.1016/s0165-0173(97)00064-7. PMID 9651488. 
  169. ^ Ekman, Paul; Davidson, Richard J. (). The Nature of emotion : fundamental questions. New York: Oxford University Press. pp. 291–93. ISBN 978-0-19-508944-8. Emotional processing, but not emotions, can occur unconsciously. 
  170. ^ Cabanac, Michel (2002). "What is emotion?" Behavioural Processes 60(2): 69-83. "[E]motion is any mental experience with high intensity and high hedonic content (pleasure/displeasure)."
  171. ^ Scirst, =Daniel L. (). Psychology Second Edition. New York, NY: Worth Publishers. p. 310. ISBN 978-1-4292-3719-2. 
  172. ^ Averill, James R. (februarie 1999). „Individual Differences in Emotional Creativity: Structure and Correlates”. Journal of Personality (în engleză). 67 (2): 331–371. doi:10.1111/1467-6494.00058. ISSN 0022-3506. PMID 10202807. 
  173. ^ Tyng, Chai M.; Amin, Hafeez U.; Saad, Mohamad N. M.; Malik, Aamir S. (). „The Influences of Emotion on Learning and Memory”. Frontiers in Psychology (în engleză). 8: 1454. doi:10.3389/fpsyg.2017.01454. ISSN 1664-1078. PMC 5573739 Accesibil gratuit. PMID 28883804. 
  174. ^ Van Gelder, Jean-Louis (noiembrie 2016). „Emotions in Criminal Decision Making”. În Wright, Richard. Oxford Bibliographies in Criminology. Oxford University Press. 
  175. ^ Sharma, Neelu; Prakash, Om; Sengar, K. S.; Chaudhury, Suprakash; Singh, Amool R. (). „The relation between emotional intelligence and criminal behavior: A study among convicted criminals”. Industrial Psychiatry Journal. 24 (1): 54–58. doi:10.4103/0972-6748.160934. ISSN 0972-6748. PMC 4525433 Accesibil gratuit. PMID 26257484. 
  176. ^ Fredrickson, Barbara L. (). „The Role of Positive Emotions in Positive Psychology”. The American Psychologist. 56 (3): 218–226. doi:10.1037/0003-066X.56.3.218. ISSN 0003-066X. PMC 3122271 Accesibil gratuit. PMID 11315248. 
  177. ^ Dan Haybron (https://www.slu.edu/colleges/AS/philos/site/people/faculty/Haybron/ Arhivat în , la Wayback Machine., http://www.happinessandwellbeing.org/project-team/ Arhivat în , la Wayback Machine.); "I would suggest that when we talk about happiness, we are actually referring, much of the time, to a complex emotional phenomenon. Call it emotional well-being. Happiness as emotional well-being concerns your emotions and moods, more broadly your emotional condition as a whole. To be happy is to inhabit a favorable emotional state.... On this view, we can think of happiness, loosely, as the opposite of anxiety and depression. Being in good spirits, quick to laugh and slow to anger, at peace and untroubled, confident and comfortable in your own skin, engaged, energetic and full of life." https://opinionator.blogs.nytimes.com/2014/04/13/happiness-and-its-discontents/ Arhivat în , la Wayback Machine. Haybron has also used the term thymic, by which he means 'overall mood state' in this context; https://philpapers.org/rec/HAYHAE Arhivat în , la Wayback Machine. Xavier Landes <https://www.sseriga.edu/landes-xavier Arhivat în , la Wayback Machine.> has described a similar concept of mood. https://www.satori.lv/article/kas-ir-laime Arhivat în , la Wayback Machine.
  178. ^ The New York Times Almanac 2011, Ed. John W. Wright, Penguin Reference, 2010

Legături externe

Puteți găsi mai multe informații despre Om prin căutarea în proiectele similare ale Wikipediei, grupate sub denumirea generică de „proiecte surori”:
Definiții și traduceri în Wikționar
Imagini și media la Commons
Citate la Wikicitat
Texte sursă la Wikisursă
Manuale la Wikimanuale
Resurse de studiu la Wikiversitate


v • d • m
Evoluția umană
Taxonomie
(Hominini)
Proto-oameni
Strămoși
Homo habilis → Homo erectus (→ Homo antecessor)? → Homo heidelbergensis → Homo sapiens arhaic → Homo sapiens
Listă de fosile umane
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Om&oldid=13755373