Anunnaki

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare


Mesopotamia Antică
Babylonlion.JPG
EufratTigru
Asiriologie
Orașe / Imperii
Sumer: UrukUrEridu
KișLagașNippur
Imperiul Akkadian: Akkad
BabilonIsinSusa
Asiria: AssurNinive
Dur-ȘarrukinNimrud
Imperiul BabilonianCaldeea
ElamAmoriți
HurieniMitanni
KasițiUrartu
Cronologie
Regi ai Sumerului
Regi ai Asiriei
Regi ai Babilonului
Limbă
Scriere cuneiformă
SumerianăAkkadiană
ElamităHurriană
Mitologie
Enûma Eliș
GhilgameșMardukAnunnaki
Sigiliu din piatră reprezentând Anunnaki

Anunnaki (alte denumiri Anunnaku, Ananaki sau Anunna) este un grup de zeități sumeriene, babiloniene și akkadiene. Numele poate fi scris „da-nuna”, „da-nuna-ke4-ne” sau „da-nun-na”, semnificând „cei de sânge regal”[1] sau „copii princiari”.[2]

Relația lor cu grupul de zei cunoscut sub numele de Igigi este neclară, dar în mitul potopului Atra-Hasis se precizează că aceștia sunt nevoiți să muncească pentru Anunnaki. Igigi s-au revoltat după 40 de zile și au fost înlocuiți prin crearea oamenilor[3].

Jeremy Black și Anthony Green oferă o perspectivă ușor diferită a zeilor Igigi și Anunnaki, scriind că „lgigu sau Igigi este un termen introdus în Perioada Veche Babiloniană ca un nume pentru «(zece) mari zei». Cu trecerea timpului s-a păstrat uneori acest sens în perioadele mai târzii, din Orientul Babilonian este folosit în general pentru a se referi colectiv la zeii din cer, la fel cum termenul Anunnakku (Anuna) a fost folosit mai târziu pentru a se referi la zei lumii de dincolo. În descrierea creației se spune că există 300 lgigu în ceruri[4].

Stelă în care apar Anunnaki

Anunnaki apar în mitul babilonian al creației, Enuma Elish. Într-o versiune târzie, Marduk, după crearea omenirii, împarte Anunnaki și îi distribuie în locurile corespunzătoare, trei sute în cer, trei sute pe pământ. În semn de recunoștință, Anunnaki, Marii Zei, au construit splendidul templu Esagila, care era un turn la fel de mare ca Abzu și în care au făcat un lăcaș (altar) pentru Marduk, Enlil, Ea. Apoi Anunnaki au construit altare pentru ei.

Potrivit unui mit babilonian târziu, Anunnaki erau copiii lui Anu și Ki, zeii frate și soră. La rândul lor Anu și Ki erau copiii lui Anshar și Kishar (Skypivot și Earthpivot, polii cerești), care la rândul lor, au fost copii lui Lahamu și Lahmu (cei din noroi), numele dat păzitorilor templului Abzu de la Eridu, locul în care se credea că a avut loc creația. Lahamu și Lahmu erau copii lui Tiamat și Abzu.

Un concept conspirationist lansat de Zecharia Sitchin afirma ca acesti Anunnaki ar fi fost defapt extraterestri ce au interactionat cu civilizatia sumeriana, insa aceasta este pura fictiune intrucat chiar sumerienii spuneau despre zeii lor ca reprezinta astrele. Cunostintele sumerienilor despre astre si miscarea acestora, erau destul de avansate. Conceptia lor despre Univers era ca acesta se aseamana cu niste cupole de cristal suprapuse, fiecare cupola apartinand unei planete, iar Pamantul se afla in mijlocul acestor cupole. Dezvoltasera acest concept pentru a explica miscarea planetelor in raport cu celalte corpuri ceresti ce pareau a fi fixe pe cer.Se considera ca exista sape cupole sau ''sapte ceruri'' incluzand in acestea Luna si Soarele. Aceasta tema este dezvoltata pe larg de catre scriitoarea Barbara G. Walker in The Woman’s Dictionary of Symbols and Sacred Objects.

In oglinda cu aceste sapte ceruri, existau si sapte iaduri, iar paznici ai acestor sapte iaduri erau zeitatile Anunnaki. Acest concept religios a fost preluat de mai multe religii ulteriore, insa s-a denaturat conceptul de baza al acestuia, si anume ca aceste sapte ceruri reprezinta de fapt sapte planete.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Leick, Gwendolyn: A Dictionary of Ancient Near Eastern Mythology (NY: Routledge, 1998), p. 7
  2. ^ Black, Jeremy and Green, Anthony: Gods, Demons and Symbols of Ancient Mesopotamia: An Illustrated Dictionary
  3. ^ Leick, Gwendolyn: A Dictionary of Ancient Near Eastern Mythology (NY: Routledge, 1998), p. 85
  4. ^ Black, Jeremy and Green, Anthony: Gods, Demons and Symbols of Ancient Mesopotamia: An Illustrated Dictionary University of Texas Press (Aug 1992) ISBN 978-0292707948 p.106

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]