Permian

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Permianul este o perioadă geologică a erei paleozoice, care începe cu 299,0 ± 0,8 milioane de ani în urmă și se termină acum 251,0 ± 0,4 milioane de ani.

Condițiile paleogeografice ale epocii permiene[modificare | modificare sursă]

Oceanele și uscatul[modificare | modificare sursă]

Nivelul mării în permian era destul de scăzut. Toate continentele erau unite într-o masă de pământ uriașă numită Pangaea. Totuși, adâncimea coastelor era destul de mare, ceea ce probabil a dus la dispariția multor specii marine.

Așa cum am spus, toate masele majore de pământ erau unite într-un supercontinent denumit Pangaea, cu excepția unor porțiuni din Asia de Est. Deoarece Pangaea era atât de întinsă, condițiile climatice variau foarte mult. Încă din carbonifer, în sud se crease o calotă glaciară, însă la tropice și spre nord continentul era dominat de călduri ce au provocat un fenomen de deșertificare. Acest fenomen era cauzat de lipsa umidității, continentul fiind atât de larg, curenții marinii nu ajungeau decât pe coastele sale, precipitațiile fiind astfel reduse.

Animalele și plantele[modificare | modificare sursă]

În aceste condiții neprielnice, plantele hidrofile din carbonifer au început să dispară, fiind înlocuite de gimnosperme, plante cu semințe ce se puteau înmulți mai bine decât ferigile cu spori. Apar insecte noi, cum ar fi coleopterele (gândacii) și dipterele (muștele). Fauna terestră a permianului inferior era dominată de pelicozauri și amfibieni. Către mijlocul său, permianul era dominat de therapside, urmașii pelicozaurilor și primii strămoși ai mamiferelor, iar către sfârșitul erei, fauna terestră era dominată de gorgonopside și dicynodonte, urmași ai therapsidelor.

Extincția de la sfârșitul permianului și începutul triasicului[modificare | modificare sursă]

Permianul s-a încheiat cu cea mai mare extincție din istoria Pământului. 95% din animalele marine, precum și 70% din cele terestre, au dispărut. Cauzele nu se știu exact, dar există mai multe versiuni. Erupții uriașe din nordul Pangeei au aruncat în aer praf și cenușă, formând nori groși, împiedicând astfel lumina soarelui să pătrundă. Dispariția habitatelor de coastă poate să fi contribuit și ea la această extincție. S-a descoperit și un crater de 500 km în diametru în Antartica, apărând și ipoteza prăbușirii unui meteorit. Chiar și trilobiții, ce au trăit în cambrian au dispărut.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Permian