Stare de conservare

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Starea de conservare a unei specii este un indicator al probabilității ca specia respectivă să continue să supraviețuiască în prezent sau în viitor. Există mulți factori care sunt luați în considerare când se acordă o stare de conservare unei specii: nu contează doar numărul total al indivizilor speciei care trăiesc, ci și creșterile și descreșterile populației de-a lungul timpului, rata de succes a reproducerii, amenințările cunoscute și altele.

Cel mai cunoscut sistem de clasificare în stări de conservare din lume este Lista Roșie a IUCN. Conform lui stările de conservare sunt:

  • ”Extinct” (EX) – nu există niciun dubiu rezonabil că ultimul specimen a murit.
  • ”Extinct in the Wild” (EW) – se cunoaște că a supraviețuit doar în captivitate, sau în populații naturalizate înafara arealului său de răpândire.
  • ”Critically Endangered” (CR) – risc extrem de mare de dispariție în sălbăticie.
  • ”Endangered” (EN) – risc foarte mare de dispariție în sălbăticie.
  • ”Vulnerable” (VU) – risc înalt de periclitare în sălbăticie.
  • ”Near Threatened” (NT) – probabil să devină pe cale de dispariție în viitorul apropiat.
  • ”Least Concern” (LC) – risc scăzut. Nu se califică pentru o categorie de risc mai ridicat. Taxonii de o scară largă și în abundență sunt incluși în această categorie.
  • ”Data Deficient” (DD) – nu sunt suficiente date pentru a face o evaluare a riscului său de dispariție.
  • ”Not Evaluated” (NE) – nu a fost evaluat încă în baza criteriilor.

Vezi și[modificare | modificare sursă]