Miros

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Regiunea olfactivă din nasul omului

Mirosul (latină olfactus) este capacitatea de a recepţiona şi interpreta cu ajutorul receptorilor chimici sau cu ajutorul recepterilor olfactivi care în cea mai mare parte se găsesc în nas.

[modifică] Importanţa mirosului

Este considerat de unii în mod fals că mirosul ar fi mai puţin important că şi văzul, auzul sau simţul tactil. S-a demonstrat că mirosul este de 10.000 de ori mai sensibil decât gustul. Animalele folosesc mirosul, în lupta de supravieţuire a speciilor, ca vânător sau ca vânat. Astfel mirosul le ajută să găsească şi să identifice hrana, simt apropierea duşmanului, pe bază lui se stabileşte ierarhia în grup, sau joacă un rol important la găsirea partenenrului apt de reproducţie. Cu jutorul simţului mirosului percepe masculul semnalele olfactive emise de femelele care sunt în călduri. Nu demult au fost descoperiţi feromonii substanţe mirositoare cu ajutorul cărora se emit semnale şi care pot fi percepute de partener în diluţii foarte mari.

Prin semnale olfactive marchează un animal revirul său, sau se transmit semnale care arată simpatia sau aversiunea. Furnicile sau albinele transmit de asemenea semnale care indică unde se află hrana. Un om poate deosebi şi reţine în memorie ca. o mie de mirosuri diferite. Prin civilizare omul a pierdut o parte din aceste posibilităţi olfactive. Omul percepe prin intermediul mirosului senzaţii transmise pe traiectul nervilor lobilor olfactivi din creier, unde se stabileşte de exemplu gradul de simpatie nutrit pentru persoana din apropiere. Mirosul este responsabil şi de reglarea apetitului fiind implicat şi în mecansime de apărare, prin intermediul lui sunt evitate de exemplu unele substanţe periculoase, nocive sănătăţii.