Monarhie

Parte dintr-o serie de articole despre
Monarhie
Concepte centrale Monarh Monarhism Drept divin Mandatul ceresc
Tipuri Absolută Compozită Constituțională Diarhie Dualistă Electivă Emirat Ereditară Federală Non-suverană Populară Regență Tetrarhie Universală
Istorie Nașterea Imperiului Roman Magna Carta Întemeierea Imperiului Otoman Revoluția glorioasă Revoluția franceză Trienio Liberal Primul Imperiu Francez Războaiele liberale Al Doilea Imperiu Francez Unificarea Italiei Restaurația Meiji Unificarea Germaniei Revoluția din 5 octombrie 1910 Proclamarea Republicii Brazilia Revoluția Xinhai Revoluția Rusă Revoluția siameză din 1932 Proclamarea Republicii Italiene Tranziția spaniolă către democrație Revoluția Iraniană Cambodgia modernă Războiul civil din Nepal
Subiecte conexe Aristocrație Autocrație Conservatorism Familie regală Legitimism Număr bizantin Oligarhie Primogenitură Regalism Rege filosof Regicid Republică încoronată Thomas Hobbes Ultraregalist
Portal politică

Coroana - simbol al monarhiei

Coroana de Oțel a Regilor României

Monarhia este un sistem politic în care puterea este simbolizată de o singură persoană numită monarh (rege, împărat, principe, duce, etc.). A fost o formă de guvernământ obișnuită în întreaga lume în perioadele antică și medievală.

Regula eredității este adesea obișnuită însă monarhiile elective sunt considerate, de asemenea, monarhii (Papa, suveranul Vaticanului este ales de către Colegiul Cardinalilor) iar unele state au conducători ereditari însă sunt considerate republici (cum ar fi Marele Consiliu de Șefi în Fiji).

Monarhia poate fi de mai multe tipuri: constituțională, absolută, electivă.

În zilele noastre, 44 de țări din întreaga lume au ca șef de stat un monarh, iar 16 din Commonwealth îl recunosc pe Regele Charles al III-lea al Regatului Unit drept șef al statului lor.

Etimologie

Cuvântul monarh (latină monarcha) provine din grecescul μονάρχης (din μόνος "singur" și ἄρχων; "conducător").

Monarhia în România

În România, forma de guvernământ tradițională a Statului este Monarhia (rangul voievozilor români fiind echivalent cu cel al prinților sau regilor din țările apusene). Până la adoptarea Regulamentelor Organice în Principatele românești (prima formă de Constituție, adoptată în 1831), forma de guvernământ a fost monarhia absolută. Imediat după urcarea pe Tron a Principelui Carol I, petrecută la 10 Mai 1866, monarhia românească capătă forma ei modernă, constituțională, prima Constituție propriu-zisă fiind adoptată la 1 iulie 1866.

La 10 Mai 1877, Principatele Române își proclamă independența față de Imperiul Otoman (pe care o vor cuceri în războiul ce va urma, 1877-1878). În ziua de 9 mai 1877, Declarația de Independență a fost citită în Adunarea Deputaților de către Mihail Kogălniceanu, fiind votată în aceeași zi; conform Constituției, Declarația a căpătat putere de lege prin sancțiunea și promulgarea regală, făcute a doua zi, pe 10 Mai 1877. Din acest moment, țara se va numi „România” și va avea propria politică externă.

Pe 10 Mai 1881, România devine Regat, iar Principele Carol I este încoronat ca Rege al României.

Pentru tripla ei semnificație istorică, ziua de 10 Mai a fost sărbătorită ca Zi Națională a României în perioada 1866-1947, până la instalarea regimului comunist (fapt amintit și de Caragiale la începutul schiței sale „Dl. Goe”).

În România, forma de guvernământ republicană (republica) a fost instaurată ilegal prin lovitura de stat de la 30 decembrie 1947, orchestrată de comuniștii români și de ocupanții militari din Rusia sovietică.

Vezi și

• Lista monarhiilor contemporane
• Monarhia în România
• Monarhie constituțională
• Formă de guvernământ
• Imperiu
• Regat

Bibliografie suplimentară

• Monarhiile secolului XXI, Sandra Gătejeanu-Gheorghe, Ioan-Luca Vlad, 2013 - recenzie Arhivat în 16 septembrie 2013, la Wayback Machine.

Legături externe

• Sfârșitul Europei regilor, 10 mai 2014, Adevărul - articol Historia Arhivat în 13 mai 2014, la Wayback Machine.