Roman (literatură)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Romanul este specia genului epic, în proză, de mare întindere, cu o acțiune complexă care se desfășoară pe mai multe planuri narative, cu personaje numeroase a căror personalitate este bine individualizată și al căror destin este determinat de trăsături, de caracter și întâmplările ce constituie subiectul operei.

Romanul poate fi istoria unui accident, unui incident, poate fi o lume, o lume fictivă, detaliată până la ultima resursă posibilă de imaginație a scriitorului respectiv. Este cea mai adâncă formă în scris existentă. Nu e neapărat structurată pe planuri de acțiune, dar implică niveluri de semnificație paralele.

Structura romanului este dialogică, potrivit formalistului rus Bahtin sau panoramică, potrivit altor teoreticieni ai romanelor.

Spunem în mod curent că un roman este o ficțiune în proză de dimensiuni mari. Poate fi un roman de acțiune, polițist, de dragoste poate prezenta valori psihologice sau doar un studiu social.

Cum spunea Raymond Queneau, « nu contează dacă cineva privește un număr nedeterminat de personaje aparent reale într-un spațiu ficțional prelungit de-a lungul unui număr nedeterminat de pagini sau capitole. Rezultatul va fi întotdeauna un roman».

Naratologia îl definește însă drept o operă extinsă în proză care are forma unei povestiri în cele mai multe dintre cazuri. Romanul este mai lung și mai complex decât o povestire sau o nuvelă și nu respectă restricțiile impuse prezente în teatru sau poezie.

Originea termenului[modificare | modificare sursă]

Pe la mijlocul secolului al XII-lea, în Franța "roman" însemna orice scriere care nu era în limba latină (ci într-unul din numeroasele dialecte populare - franceza timpurie). Dezvoltarea prozei începând cu secolul al XIII-lea face ca termenul să capete sensul mai restrâns de lucrare a genului narativ: povestire în care un autor descrie peripețiile unui erou, cavaler, sau în orice caz un personaj remarcabil.[1]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Vers le milieu du XIIe siècle, le mot «roman» désigne tout ce qui n'est pas écrit en latin. Le «roman de chevalerie» est donc un long récit d'exploits en vers d'abord écrit en ancien français. Avec le développement de la prose au début du XIIIe siècle, le terme «roman» renvoie dorénavant au genre narratif : l'auteur raconte les exploits individuels d'un ou de plusieurs chevaliers en quête d'aventures pour conquérir ou conserver l'amour d'une dame. C'est l'origine de la définition moderne du mot «roman». - Anthologie de la littérature d'expression franaise, tome 1, Céline Thérien, CEC 2006, p. 23

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • „Definițiile romanului. De la Dimitrie Cantemir la G. Călinescu”, Șerban Axinte, Editura Timpul, 2013
  • Romanul românesc în interviuri: o istorie autobiografică, Volume 4, Part 2, Aurel Sasu, Mariana Vartic, Editura Minerva, 1991
  • Civilizația romanului: o istorie a romanului de la Ramayana la Don Quijote, Mirela Roznoveanu, Editura Cartex, 2008
  • Civilizația romanului: arhitecturi epice, Mirela Roznoveanu, Editura Cartea Românească, 1983

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]