Păsările României

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Listă de păsări din România)
Salt la: Navigare, căutare
Pelicanul comun (Pelecanus onocrotalus), specie-simbol pentru Delta Dunării.

Mai mult decât oricare altă grupă de viețuitoare, păsările constituie obiectul unui deosebit interes din partea omului, atât pentru aspectul lor plăcut, coloritul viu, extrem de variat al penajului, cântecul melodios, dar și pentru obiceiurile lor de o mare originalitate (iscusința cu care construiesc cuibul, capacitatea de a se orienta în timp și spațiu pe parcursul migrațiilor, fidelitatea față de locurile de reproducere și de iernare, diverse strategii de nutriție și de protecție contra dușmanilor). La aceasta contribuie deopotrivă ponderea mare pe care păsările o au printre vertebrate, ele fiind mai numeroase pe cuprinsul României, ca specii și indivizi, decât toate celelalte la un loc. Din cele aproximativ 10.000 de specii de păsări din lume avifauna din România include circa 433 de specii. Aproape în fiecare an sunt descoperite specii noi pentru România, astfel în 2017 a fost găsită o nouă specie de cuc în țara noastră - cucul pestriț (Clamator glandarius).

Cuprins

Legendă[modificare | modificare sursă]

Următoarele etichete sunt utilizate pentru a indica starea de conservare a speciilor după criteriile IUCN:

Imagine Abr. Denumire în engleză Denumire în română
Status iucn3.1 EX.svg EX Extinct Dispărută
Status iucn3.1 CR.svg CR Critically Endangered Critic amenințată cu dispariția
Status iucn3.1 EN.svg EN Endangered Amenințată cu dispariția
Status iucn3.1 VU.svg VU Vulnerable Vulnerabilă
Status iucn3.1 NT.svg NT Near Threatened Aproape amenințată cu dispariția
Status iucn3.1 LC.svg LC Least Concern Neamenințată cu dispariția
Status none DD.svg DD Data Deficient Date insuficiente
Status none NE.svg NE Not Evaluated Neevaluată

Speciile monotipice sunt cele care nu se divid în subspecii. Pentru subspeciile nemenționate în literatura de specialitate despre avifauna României s-a utilizat semnul "?", aceste subspecii fiind preluate din alte surse (Del Hoyo, J., Elliott, A., Sargatal, J., Christie, D.A. and de Juana, E. (eds). Handbook of the Birds of the World (HBW) în 17 volume, etc.). Pentru categoriile fenologice și populațiile estimate nedefinite clar în literatura de specialitate despre avifauna României s-a utilizat semnul "?".

Categorii fenologice[modificare | modificare sursă]

Fenologia este o ramură a biologiei care studiază influența factorilor mediului ambiant (meteorologici, climatici, a anotimpurilor etc.) și a factorilor interni (genetici, metabolici, endocrini etc.) asupra dezvoltării plantelor, a vieții păsărilor etc. După modul cum se succed păsările pe teritoriul țării noastre de-a lungul anotimpurilor, se disting patru categorii fenologice mari:[1][2]

  1. sedentare, păsări care, indiferent de anotimp, rămân în locurile natale tot timpul anului, chiar și în perioada iernii (majoritatea din Picidae, Corvidae, Paridae, Fringillidae etc.).
  2. oaspeți de vară sau migratoare, care cuibăresc și se reproduc pe meleagurile noastre, sosind din sud primăvara, iar toamna, când începe sezonul rece, se îndreaptă din nou spre sud în cartierele de iernat (Luscinia, Sylvia, Upupa, Cuculus etc.).
  3. oaspeți de iarnă, care ne vizitează numai în sezonul rece al anului (toamna și iarna), pentru a-și petrece timpul nefavorabil, venind din nord, unde au cuibărit, și care la ivirea primăverii se reîntorc în ținuturile nordice (Cygnus cygnus, Buteo lagopus etc.);
  4. păsări de pasaj (sau de trecere, de tranzit) sunt acele specii care în migrațiile lor de toamnă (spre sud pentru a ierna) și de primăvară (spre nord pentru a cuibări) poposesc un timp mai scurt sau mai lung pe meleagurile noastre (Pluvialis squatarola, Philomachus pugnax etc.).

Păsările accidentale (păsări migratoarele sporadice neregulate) sunt speciile care apar pe teritoriul țării neregulat, accidental, solitari sau în grupuri mai mari, mai ales în timpul iernii (Acrocephalus dumetorum, Loxia pytyopsittacus etc.).[1][2]

O specie poate include mai multe categorii fenologice. Ca exemplu rața roșie (Aythya nyroca) este o pasăre de pasaj, oaspete de iarnă și oaspete de vară cuibăritore. Ea este o pasăre migratoare, și sosește în România primăvara din cartierele de iernat (Africa de Nord, valea Nilului, nordul Peninsulei Arabice și India), o parte din aceste păsări în migrația lor de primăvară rămân în țară și cuibăresc (oaspete de vară), altele își continue drumul spre nord în alte țări în care cuibăresc (Ucraina, Rusia etc.), poposind un timp mai scurt sau mai lung pe teritoriul României (pasăre în pasaj de primăvară). Toamna exemplarele care au cuibărit la noi migrează spre sud către cartierele de iernat. La acestea se adaugă exemplarele care au cuibărit la nord de România, ele trec în pasaj pe la noi (pasăre în pasaj de toamnă), iar unele exemplare iernează în pe apele neînghețate (oaspete de iarnă).

Lista păsărilor din România și populația estimată[modificare | modificare sursă]

Ordinul Anseriformes (Familia Anatidae)[modificare | modificare sursă]

Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică[3] Populația estimată din România[4] Statutul IUCN, Imaginea
Ordinul: Anseriformes
Familia: Anatidae
Subfamilia: Anserinae
Tribul: Cygnini, Lebede
Cygnus olor (J.F.Gmelin, 1789)[5][6] Lebădă de vară, Lebăda cucuiată, Lebădă gheboasă, Lebădă mută. Monotipică Oaspete de vară, cuibărește, în iernile blânde unele iernează. În pasajul de primăvară și toamnă. Oaspete de iarnă (populațiile nordice). Numărul de perechi cuibăritoare este estimat la 3.000-5.000, majoritatea în Delta Dunării. În timpul pasajelor pot fi observate între 2.000 și 8.000 de exemplare. Iernează 5.000-16.000 de exemplare. Status iucn3.1 LC.svg[7]Mute swan Vrhnika.jpg
Cygnus cygnus (Linnaeus, 1758)[8][9] Lebădă de iarnă, Lebădă, Lebădă cântătoare, Cucuvă. Monotipică Oaspete de iarnă. În pasajul de primăvară și toamnă. Apar în timpul iernii 2.000-5.000 de exemplare, iar în timpul pasajelor pot fi observate între 1.500 și 3.000 de exemplare. Status iucn3.1 LC.svg[10]Whooper Swan RWD2.jpg
Cygnus columbianus (Ord, 1815)[11][12] Lebădă mică, Cucuvă mică. Cygnus columbianus bewickii (Yarrell, 1830), unii autori o ridică în rang de specie Cygnus bewickii Accidentală. Oaspete de iarnă. În România se estimează prezența în timpul iernii a 1-6 exemplare. Status iucn3.1 LC.svg[13]Cygnus bewickii 01.jpg
Cygnus atratus (Latham, 1790)[14][15] Lebădă neagră, Lebăda australiană neagră. Monotipică Provenită din gradini zoologice.[16] Apariții sporadice Status iucn3.1 LC.svg[17]Black swan jan09.jpg
Tribul: Anserini, Gâște
Anser anser (Linnaeus, 1758)[18][19] Gâscă de vară, Gâscă sură, Gâscă mare, Gâsca sălbatică. Anser anser rubrirostris Swinhoe, 1871 Oaspete de vară, cuibărește, în iernile blânde unele iernează. În pasajul de primăvară și toamnă. Oaspete de iarnă (populațiile nordice). Populația cuibăritoare este estimată la 3.200-6.800 de perechi. În timpul pasajelor se pot vedea între 8.500 și 15.500 de exemplare, iar populația care iernează este de 10.000-25.000 de exemplare. Status iucn3.1 LC.svg[20]Anser anser 2 (Piotr Kuczynski).jpg
Anser fabalis (Latham, 1787)[21][22] Gâscă de semănătură, Gâscă de câmp. Anser fabalis fabalis (Latham, 1787), Anser fabalis rossicus Buturlin, 1933 În pasaj. Uneori iernează. Specie rară. În perioada 2007-2012 au fost observate 20-100 exemplare în sezonul rece. Status iucn3.1 LC.svg[23]Bean.goose.600pix.jpg
Anser albifrons (Scopoli, 1769)[24][25] Gârliță mare, Gârliță, Gâscă cu fruntea albă. Anser albifrons albifrons (Scopoli, 1769) În pasajul de primăvară și în cel de toamnă. Oaspete de iarnă. Numărul de indivizi care iernează este de 150.000-280.000, iar între 150.000 și 250.000 de indivizi tranzitează țara în timpul pasajelor. Status iucn3.1 LC.svg[26]Anser albifrons 30050.JPG
Anser erythropus (Linnaeus, 1758)[27][28] Gârliță mică, Gâscă pitică, Gâscă cu frunte albă mică. Monotipică În pasaj. Oaspete de iarnă. Populația care iernează în România este estimată la 20-30 de indivizi, iar 10-30 de exemplare pot fi observate în timpul pasajelor. Status iucn3.1 VU.svg[29]Anser erythropus.jpg
Anser brachyrhynchus Baillon, 1834[30][31] Gâscă cu cioc scurt, Gâscă mică cu picioare roșii. Monotipică Accidentală, de obicei în pasaj. Oaspete de iarnă. Iernează circa 1-5 de indivizi care pot apare accidental de la an la an. Status iucn3.1 LC.svg[32]KurzschnabelgansRL.jpg
Anser caerulescens (Linnaeus, 1758), sin. Chen caerulescens (Linnaeus, 1758)[33][34] Gâscă de zăpadă, Gâscă polară, Gâscă de omăt. Anser caerulescens caerulescens (Linnaeus, 1758) Specie accidentală, de obicei în pasaj în timpul migrațiilor din regiunea estică a Americii de Nord spre vestul și centrul continentului european. În România specia este semnalată foarte rar neexistând o populație stabilă. Status iucn3.1 LC.svg[35]Kleine Schneegans.JPG
Anser indicus (Latham, 1790)[36][37] Gâscă de India Monotipică Specie accidentală, de obicei evadată din grădini zoologice. În România, este foarte rar observată, de obicei în compania stolurilor de gârlițe mari în sezonul de iarnă. Status iucn3.1 LC.svg[38]Bar-headed Goose - St James's Park, London - Nov 2006.jpg
Branta ruficollis (Pallas, 1769)[39][40] Gâscă cu gât roșu, Gâsca cu piept roșu, Gâscă cu cravată. Monotipică În pasaj. Oaspete de iarnă. În timpul pasajelor se pot observa 8.000-17.000 de exemplare, iernează între 9.000 și 20.000 de exemplare. Status iucn3.1 VU.svg[41]Red-breasted goose arp.jpg
Branta bernicla (Linnaeus, 1758)[42][43] Gâscă neagră, Gâscă gulerată, Gâscă cu inel pe gât. Branta bernicla bernicla (Linnaeus, 1758) Accidentală, în sezonul rece. Specie foarte rară Status iucn3.1 LC.svg[44]Branta bernicla -Iceland-8.jpg
Branta canadensis (Linnaeus, 1758)[45][46] Gâscă canadiană Branta canadensis canadensis (Linnaeus, 1758)? Specie accidentală, de obicei evadată din grădini zoologice, observată în România în parcurile din orașe. În România nu au fost înregistrate perechi la cuibărit, iar indivizii observați sunt foarte rari de la an la an. Status iucn3.1 LC.svg[47]Kanadagans Branta canadensis.jpg
Branta leucopsis (Bechstein, 1803)[48][49] Gâscă călugăriță, Gâscă cu obraz alb. Monotipică Accidentală, în sezonul rece. A fost semnalată de câteva ori în sezonul rece. Status iucn3.1 LC.svg[50]Barnacle-Goose.jpg
Subfamilia: Anatinae, Rațe
Tribul: Tadornini, Călifari
Tadorna ferruginea (Pallas, 1764), sin. Casarca ferruginea (Pallas, 1764)[51][52] Călifar roșu, Caharcă. Monotipică În pasaj. Oaspete de vară, cuibărește. Cuibăresc aproximativ 40-70 de perechi în zonele acvatice din partea de sud-est a țării și doar ocazional, în timpul migrațiilor, poate fi observată în restul apelor interioare. Status iucn3.1 LC.svg[53]Tadorna ferruginea 8088.jpg
Tadorna tadorna (Linnaeus, 1758)[54][55] Călifar alb, Angut, Rață de vizuină, Rață cucuiată. Monotipică În pasaj. Oaspete de vară, cuibărește. Oaspete de iarnă Cuibăresc aproximativ 300-600 de perechi, iar populația care iernează numără între 400 și 1.500 de exemplare. Status iucn3.1 LC.svg[56]Common Shelduck (Tadorna tadorna) at Sylvan Heights.jpg
Alopochen aegyptiaca (Linnaeus, 1766), sin. Alopochen aegyptiacus (Linnaeus, 1766)[57][58] Gâscă egipteană, Gâscă de Nil. Monotipică Specie introdusă în Europa. Au fost semnalate câteva exemplare mai ales în Delta Dunării.[16] Status iucn3.1 LC.svg.[59]Alopochen-aegyptiacus.jpg
Tribul: Anatini, Rațe de suprafață
Anas platyrhynchos Linnaeus, 1758[60][61] Rață mare, Rață sălbatică, Rață sălbatică mare, Rață sălbatică comună. Anas platyrhynchos platyrhynchos Linnaeus, 1758 Sedentară, cuibăritore. Iarna, în afara exemplarelor cuibăritore, sosesc la noi și unele populații din nordul Europei. În pasaj. Populația este estimată la 62.000-75.000 de perechi cuibăritoare. În timpul iernii, pot fi observate între 100.000 și 250.000 de exemplare. Status iucn3.1 LC.svg[62]Anas platyrhynchos male female quadrat.jpg
Anas crecca Linnaeus, 1758[63][64] Rață mică, Rață pitică, Rață sălbatică mică, Sarselă de iarnă. Anas crecca crecca Linnaeus, 1758 În pasaj. Oaspete de iarnă. Sedentară, cuibăritore. Cuibăresc 5-30 de perechi. Iernează între 5.000 și 20.000 de exemplare, iar în timpul pasajelor pot fi văzute între 30.000 și 100.000 de exemplare. Status iucn3.1 LC.svg[65]Anas crecca Csörgő réce.jpg
Anas acuta Linnaeus, 1758[66][67] Rață sulițar, Rață cu coadă ascuțită, Rață cu frigare, Rață rândunică. Monotipică În pasaj, mai ales în cel de toamnă. Oaspete de iarnă. Cuibărește rar. Populația cuibăritoare este eratică,fiind evaluată la maximum 5 perechi. Iernează însă la noi între 400 și 1.000 de exemplare. Status iucn3.1 LC.svg[68]Northern Pintails (Male & Female) I IMG 0911.jpg
Mareca penelope (Linnaeus, 1758), sin. Anas penelope Linnaeus, 1758[69][70] Rață fluierătoare, Rață șuerătoare. Monotipică În pasaj. Oaspete de iarnă. A fost observat, cu mai mulți ani în urmă, un caz de clocire al acestei specii pe lacul Bicaz.[3] Efectivul care iernează este apreciat la 1.000-6.000 de indivizi, iar cel care tranzitează în timpul pasajelor este de 12.000-25.000 de indivizi. Status iucn3.1 LC.svg[71]Anas penelope kuribo cropped.jpg
Mareca strepera (Linnaeus, 1758), sin. Anas strepera Linnaeus, 1758[72][73] Rață pestriță, Rață sălbatică pestriță, Rață gălăgioasă. Mareca strepera strepera (Linnaeus, 1758) În pasaj. Oaspete de iarnă. Oaspete de vară, cuibărește, unele iernează (în iernile blânde). Populația cuibăritoare este de aproximativ 2.600-6.000 de perechi. În timpul pasajelor se pot vedea între 30.000 și 100.000 de exemplare și iernează la noi între 500 și 3.500 de exemplare. Status iucn3.1 LC.svg[74]Anas strepera pair.jpg
Mareca sibilatrix (Poeppig, 1829), sin. Anas sibilatrix Poeppig, 1829[75] Rață fluierătoare ciliană, Rață flierătoare de Chile Monotipică Probabil evadată din grădini zoologice. Au fost semnalate câteva exemplare.[16][76] Status iucn3.1 LC.svg[77]Chiole Wigeon.JPG
Spatula clypeata (Linnaeus, 1758), sin. Anas clypeata Linnaeus, 1758[78][79] Rață lingurar, Rață lopătar, Rață cu aripi albastre. Monotipică În pasaj. Oaspete de iarnă. Oaspete de vară, cuibărește, unele iernează. Populația cuibăritoare este estimată între 300 și aproape 1.900 de perechi. Un număr mult mai mare de exemplare trec în timpul pasajelor (15.000-35.000) și mai puține iernează pe teritoriul țării (100-2.000 de indivizi) Status iucn3.1 LC.svg[80]The finalist from Georgia for the 2011 Junior Duck Stamp Art Contest. (5597882763).jpg
Spatula querquedula (Linnaeus, 1758), sin. Anas querquedula Linnaeus, 1758[81][82] Rață cârâitoare, Rață bășinoasă, Sarselă de vară. Monotipică În pasaj. Oaspete de vară, cuibărește. Populația cuibăritoare este estimată la 1.600-4.100 de perechi. Status iucn3.1 LC.svg[83]Anas querquedula by Luciano 95.jpg
Tribul: Cairinini
Callonetta leucophrys (Vieillot, 1816)[84] Rață cu guler negru, Rață micul Atlantic Monotipică Probabil evadată din grădini zoologice. A fost găsit un singur exemplar mort în 2013.[76] Status iucn3.1 LC.svg[85]Rotschulterente Anas leucophrys 070727.jpg
Aix galericulata (Linnaeus, 1758)[86][87] Rață mandarin Monotipică Evadată din grădini zoologice. Se cunosc unele exemplare rătăcite din grădinile zoologice sau din unele parcuri europene, unde a fost adusă ca pasăre ornamentală.[3] Status iucn3.1 LC.svg[88]Mandarin Duck (Aix galericulata) (6950451856).jpg
Aix sponsa (Linnaeus, 1758)[89][90] Rață cu ochi de șoim, Rață de pădure, Rață carolină Monotipică Evadată din grădini zoologice, parcuri urbane. În România a fost inregistrata in 2015 o cuibarire. Status iucn3.1 LC.svg[91]Wood Duck (Aix sponsa), Parc du Rouge-Cloître, Brussels.jpg
Tribul: Aythyini, Rațe scufundătoare
Aythya ferina (Linnaeus, 1758), sin. Nyroca ferina (Linnaeus, 1758)[92][93] Rață cu cap castaniu, Rață cu cap brun, Rață cu cap roșu, Rață bodârlău de vară, Rață cenușie. Monotipică În pasaj. Oaspete de iarnă. Oaspete de vară, cuibărește, o parte iernează. Populația a fost apreciată la 21.000-29.000 de perechi cuibăritoare. În timpul pasajelor pot fi observate între 20.000 și 50.000 de exemplare. Iernează un număr de 30.000-80.000 de exemplare. Status iucn3.1 VU.svg[94]2011.06.20 pochard, St. James Park, London, UK 013c.jpg
Aythya nyroca (Güldenstädt, 1770), sin. Nyroca nyroca (Güldenstädt, 1770)[95][96] Rață roșie, Rață cu ochi albi, Rață țigănească. Monotipică În pasaj. Oaspete de iarnă. Oaspete de vară, cuibărește, o parte iernează. Populația a fost apreciată la 12.000-18.000 de perechi cuibăritoare, iar populația care iernează este de 50-250 de exemplare. În timpul pasajelor, pot fi observate între 7.000 și 9.000 de exemplare. Status iucn3.1 NT.svg[97]Aythya nyroca at Martin Mere 1.jpg
Aythya fuligula (Linnaeus, 1758), sin. Nyroca fuligula (Linnaeus, 1758)[98][99] Rață moțată Monotipică În pasaj. Oaspete de iarnă. Oaspete de vară, cuibărește rar, o parte iernează. Populația a fost apreciată la 20-50 de perechi cuibăritoare. De asemenea, iernează pe teritoriul României un număr de 15.000-30.000 de exemplare. Specie frecventă în perioada de pasaj. Status iucn3.1 LC.svg[100]Tufted Ducks (8487090982).jpg
Aythya marila (Linnaeus, 1761), sin. Nyroca marila (Linnaeus, 1761)[101][102] Rață cu cap negru, Rață montană, Rață marină, Rață bodârlău de iarnă. Aythya marila marila (Linnaeus, 1761) În pasaj. Oaspete de iarnă rar. Iernează un număr de 100-600 de exemplare. Status iucn3.1 LC.svg[103]Greater-scaup-male2.jpg
Aythya collaris (Donovan, 1809), sin. Nyroca collaris (Donovan, 1809)[104][105] Rață cucuiată Monotipică Accidentală Foarte rar întâlnită în Delta Dunării.[106] Status iucn3.1 LC.svg[107]Aythya-collaris-001.jpg
Marmaronetta angustirostris (Ménétriés, 1832), sin. Anas angustirostris (Ménétriés, 1832)[108] Rață porumbacă, Rață marmorată, Rață cu cioc îngust. Monotipică Apare accidental pe lacurile dobrogene.[3][109] Specie foarte rară. Nu a fost întâlnită în ultimii ani. Status iucn3.1 VU.svg[110]Marmaronetta angustirostris, London Wetland Centre, UK - Diliff.jpg
Netta rufina (Pallas, 1773)[111][112] Rață cu ciuf, Rață cu perucă, Rață cu căciulă, Rață căciulată. Monotipică În pasaj de primăvară și de toamnă. Oaspete de iarnă. Oaspete de vară, cuibărește, o parte iernează. Populația a fost apreciată la 500-2.500 de perechi cuibăritoare, tendința acesteia fiind considerată a fi descrescătoare. Iernează pe teritoriul țării între 7.000 și 15.000 de exemplare. Status iucn3.1 LC.svg[113]Red-crested.pochard.slimbridge.arp.jpg
Tribul: Mergini, Rațele de mare
Mergellus albellus (Linnaeus, 1758), sin. Mergus albellus (Linnaeus, 1758)[114][115] Ferestraș mic, Bodârlău mic, Firizar mic, Rață albă, Rață de șuvoi. Monotipică În pasaj de primăvară și de toamnă. Oaspete de iarnă. Oaspete de vară, cuibărește rar, o parte iernează. Populația cuibăritoare este de 5-20 de perechi; iernează între 3.000 și 6.000 de indivizi, iar în timpul pasajelor se pot vedea în habitatele acvatice între 500 și 2.000 de exemplare. Status iucn3.1 LC.svg[116]Smew RWD1.jpg
Mergus merganser Linnaeus, 1758[117][118] Ferestraș mare, Bodârlău mare, Bodârlău ferăstrău, Firizar mare. Mergus merganser merganser Linnaeus, 1758 În pasaj. Oaspete de iarnă. Oaspete de vară, cuibărește rar, o parte iernează. Populația cuibăritoare este estimată la 20-50 de perechi, iar cea care iernează este de 150-500 de exemplare. Status iucn3.1 LC.svg[119]Mergus merganser, female and male, Vaxholm, Sweden.jpg
Mergus serrator Linnaeus, 1758[120][121] Ferestraș moțat, Ferestraș mijlociu, Ferestraș cu cioc lung, Bodârlău moțat, Firizar moțat. Monotipică În pasaj. Oaspete de iarnă rar. Populația care iernează pe coasta românească a Mării Negre și în alte habitate acvatice rămase neînghețate este de 20-130 de exemplare. Nu se cunoaște efectivul acestei specii care poate fi observat în timpul migrațiilor. Status iucn3.1 LC.svg[122]Mergus serrator M F Toronto.JPG
Bucephala clangula (Linnaeus, 1758)[123][124] Rață sunătoare, Rață cu ochelari, Rață cu buci albe. Bucephala clangula clangula (Linnaeus, 1758) În pasaj. Oaspete de iarnă. Oaspete de vară, cuibărește rar, o parte iernează. Populația cuibăritoare este estimată la 20-40 de perechi, iar cea care iernează este reprezentată de 8.000-12.000 de indivizi. Este o specie frecventă în timpul migrației. Status iucn3.1 LC.svg[125]Bucephala clangula.jpg
Bucephala albeola (Linnaeus, 1758)[126][127] Rață sunătoare americană Monotipică Indivizi proveniți din grădini zoologice sau parcuri publice. Specie foarte rară.[16] Status iucn3.1 LC.svg[128]Bucephala-albeola-007.jpg
Clangula hyemalis (Linnaeus, 1758)[129][130] Rață de ghețuri, Rață de ghiață, Rață cu coadă lungă, Rață rândunică, Rață codată. Monotipică În pasaj. Oaspete de iarnă. Poate fi observată în număr redus de până la 100-200 de indivizi în sezonul de iarnă, cu precădere pe coastele Mării Negre. Status iucn3.1 VU.svg[131]Clangula hyemalis Hokkaido21.jpg
Melanitta fusca (Linnaeus, 1758), sin. Oedemia fusca (Linnaeus, 1758)[132][133] Rață catifelată, Rață negricioasă, Rața neagră cu oglindă. Monotipică În pasaj. Oaspete de iarnă. Iernează între 20 și 70 de indivizi, cea mai mare parte din ei în zona Mării Negre. Status iucn3.1 VU.svg[134]Velvet Scoter, Eyebrook Reservoir, Leics.jpg
Melanitta nigra (Linnaeus, 1758), sin. Oedemia nigra (Linnaeus, 1758)[135][136] Rață neagră, Rață cernită, Rață în doliu, Rață îndoliată. Monotipică În pasaj de primăvară și de toamnă. Oaspete de iarnă. Poate fi observată mai ales pe coastele Mării Negre, în sezonul de iarnă, numărul de indivizi fiind redus. Status iucn3.1 LC.svg[137]Eurasian common scoter.jpg
Somateria mollissima (Linnaeus, 1758)[138][139] Eider Somateria mollissima mollissima (Linnaeus, 1758) Apare accidental, în sezonul rece. Rareori ajunge în sezonul de iarnă în România, mai ales pe coasta de vest a Mării Negre. Status iucn3.1 NT.svg[140]Somateria mollissima (Common Eider) male, London Wetland Centre - Diliff.jpg
Subfamilia: Oxyurinae, Rațe cu coada ascuțită
Oxyura leucocephala (Scopoli, 1769)[141][142] Rață cu cap alb, Rață cu cioc albastru, Rață arămie, Rață cu coadă spinoasă. Monotipică În România în trecut era o specie cuibăritoare (în Transilvania și Delta Dunării). Ultima atestare a cuibăritului provine din anii ’80 din Delta Dunării. În prezent este o specie de pasaj și oaspete de iarnă rar, în special pe lacurile litorale (Techirghiol) și cu apariție accidentală în alte zone ale țării. Populația care iernează este de 5-10 exemplare, iar în timpul pasajelor se pot observa între 10 și 80 de exemplare. Status iucn3.1 EN.svg[143]Weißkopfruderente Oxyura leucocephala 050324 Ausschnitt.jpg

Ordinul Galliformes (Familia Phasianidae)[modificare | modificare sursă]

Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică[3] Populația estimată din România[4] Statutul IUCN, Imaginea
Ordinul: Galliformes
Familia: Phasianidae
Subfamilia: Phasianinae
Phasianus colchicus (Linnaeus, 1758)[144][145] Fazan Au fost aclimatizate mai multe subspecii: Fazanul mongol Phasianus colchicus mongolicus J. F. Brandt, 1844, Fazanul comun (Fazan comun de vânătoare, Fazan vulgar, Fazan.) Phasianus colchicus colchicus Linnaeus, 1758, Fazanul gulerat Phasianus colchicus torquatus J. F. Gmelin, 1789, Fazanul formozan Phasianus colchicus formosanus Elliot, 1870, Fazanul verde Phasianus versicolor versicolor Vieillot, 1825 (unii autori ridică această subspecie în rang de specie Phasianus versicolor), Fazanul negru (Fazan negricios, Fazan întunecat) Phasianus colchicus var. tenebrosus) etc. Sedentară. Specie aclimatizată pe teritoriul României. Specie comună de interes cinegetic. Se practică reproducerea lui prin incubația artificială, iar puii crescuți în captivitate până la o anumită vârstă sunt lansați în diferite terenuri corespunzătoare dezvoltării lor. Status iucn3.1 LC.svg[146] Phasianus colchicus 2 tom (Lukasz Lukasik).jpg
Subfamilia: Perdicinae
Perdix perdix (Linnaeus, 1758)[147][148] Potârniche, Păturnică, Poturnică, Păturnea, Păturniche cenușie, Fugaie, Fugău, Tărhită, Perdică, Iribiță. Perdix perdix perdix (Linnaeus, 1758) Sedentară, cuibăritore Populația este estimată la 120.000-180.000 de perechi cuibăritoare. Status iucn3.1 LC.svg[149] Perdix perdix Turvey 3.jpg
Coturnix coturnix (Linnaeus, 1758)[150][151] Prepeliță, Pitpalac, Pipălac, Teptălac, Pipălacă, Taptalagă, Parpalac, Pitpediche, Potpalacă, Pieptălaie, Potpăduche. Coturnix coturnix coturnix (Linnaeus, 1758) Oaspete de vară, cuibărește Populația cuibăritoare este estimată la 575.000-1.150.000 de perechi cuibăritoare. Status iucn3.1 LC.svg[152] Coturnix coturnix (Warsaw zoo)-1.JPG
Alectoris graeca (Meisner, 1804)[153] Potârniche de stâncă, Potârniche de cleanț. Alectoris graeca graeca (Meisner, 1804), Alectoris graeca saxatilis (Bechstein, 1805) Sedentară, cuibăritore În România a fost semnalată doar în zona Cazanelor Dunării, însă prezența ei actuală este incertă. Status iucn3.1 NT.svg[154] Steinhuhn.jpg
Subfamilia: Tetraoninae
Lyrurus tetrix (Linnaeus, 1758), sin. Tetrao tetrix Linnaeus, 1758, Lyrurus tetrax Linnaeus, 1758[155] Cocoșul de mesteacăn, Cocoș de pădure, Cocoș de mestecăniș, Cocoș sălbatic, Gotcan mic, Gotcă neagră, Găinușă neagră, Găinușă de mesteacăn, Cocoș de câmp, Gotcan de câmp. Lyrurus tetrix tetrix (Linnaeus, 1758) Sedentară, cuibăritore. Populația estimată este de 60-80 de perechi. Status iucn3.1 LC.svg[156] Archibald Thorburn Blackcocks at the Lek 1901.jpg
Tetrao urogallus Linnaeus, 1758[157][158] Cocoș de munte, Cocoș sălbatic, Cocoș de sihlă, Gotcan mare, Curcan de munte, Tătar. Tetrao urogallus urogallus Linnaeus, 1758?, Tetrao urogallus rudolfi Dombrowski, 1912 Sedentară, cuibăritore. Populația estimată este de 4500-5200 de perechi. Status iucn3.1 LC.svg[159] Tetrao urogallus Richard Bartz.jpg
Bonasa bonasia (Linnaeus, 1758), sin. Tetrastes bonasia (Linnaeus, 1758)[160][161] Ieruncă, Ireușcă, Irușcă, Găinușă de alun, Găinușă roșie, Gotcă roșie, Brădioară, Bieruncă, Găinușă de pădure, Găinușă de munte. Bonasa bonasia rupestris (C. L. Brehm, 1831) (sin. Tetrastes bonasia rupestris), Bonasa bonasia bonasia (Linnaeus, 1758) (sin. Tetrastes bonasia bonasia)? Sedentară, cuibăritore. Efectivul este estimat la 10.000-30.000 de perechi cuibăritoare, Status iucn3.1 LC.svg[162] Haselhuhn-01.jpg
Lagopus muta (Montin, 1776), sin. Lagopus mutus (Montin, 1776)[163] Ieruncă alpină, Potârniche albă, Potârniche alpină, Cocoș încălțat Lagopus muta helvetica (Thienemann, 1829) Accidentală. Este menționată în literatura veche. În Muzeul de științe naturale din Sibiu, există 2 exemplare de ieruncă alpină, fără date mai precise. În prezent nu a fost găsită.[109] Status iucn3.1 LC.svg[164] Rock Ptarmigan (Lagopus Muta).jpg

Ordinul Otidiformes (Familia Otididae)[modificare | modificare sursă]

Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică[3] Populația estimată din România[4] Statutul IUCN, Imaginea
Ordinul: Otidiformes
Familia: Otididae
Otis tarda Linnaeus, 1758[165][166] Dropie, Drob, Drochie, Mitropolit, Curcan sălbatic, Sdrob. Otis tarda tarda Linnaeus, 1758 Sedentară, cuibăritore. În România populația este estimată la 30-40 de masculi care vin pe perioada rotitului și este probabil ca 1-5 perechi să cuibărească în vestul țării. Status iucn3.1 VU.svg[167] Drop fúzatý (Otis tarda) (2416576086).jpg
Tetrax tetrax (Linnaeus, 1758), sin. Otis tetrax Linnaeus, 1758[168][169] Spârcaci, Spurcaciu, Spurcoaică, Dropie mică, Dropie pitică, Dropiță mică. Monotipică În pasaj. În trecut era oaspete de vară și cuibărea în Bărăgan, Moldova și în Dobrogea În prezent, specia nu cuibărește în România și apare doar rar, ca specie de pasaj. Status iucn3.1 NT.svg[170] Tetrax tetrax 1921.jpg
Chlamydotis macqueenii (J.E. Gray, 1832), sin. Chlamydotis undulata macqueenii (J.E. Gray, 1832)[171] Dropie gulerată Monotipică Accidentală, apare din regiunea de cuibărit, din Asia Centrală. A fost semnalată prin câteva capturări.[3][109] Status iucn3.1 VU.svg[172] MacQueens Bustard in Greater Rann of Kutch, Gujarat, India.jpg

Ordinul Gruiformes[modificare | modificare sursă]

Familia Gruidae[modificare | modificare sursă]

Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică[3] Populația estimată din România[4] Statutul IUCN, Imaginea
Ordinul: Gruiformes
Familia: Gruidae
Grus grus (Linnaeus, 1758)[173][174] Cocor, Cocor mare, Cocoară, Cucoară, Gruiu, Gruhă. Grus grus grus (Linnaeus, 1758) În pasaj. Oaspete de vară, cuibărește foarte rar. În România, populația cuibăritoare este estimată la 1-2 perechi. În timpul migrației se estimează că un număr cuprins între 200 și 700 de exemplare tranzitează România. Status iucn3.1 LC.svg[175] Журавлі.jpg
Anthropoides virgo Linnaeus, 1758, sin. Grus virgo (Linnaeus, 1758)[176][177] Cocor mic, Cocor cu cap alb, Cocor cu comănac, Cocoraș. Monotipică În pasaj de primăvară și de toamnă. În trecut cuibărea îndeosebi în ținuturile de stepă din Dobrogea și sudul Moldovei. În România specia apare accidental în pasaj în Delta Dunării și litoralul Mării Negre, de obicei în număr redus de indivizi. Status iucn3.1 LC.svg[178] Demoiselle Cranes at Tal Chappar.jpg

Familia Rallidae[modificare | modificare sursă]

Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică[3] Populația estimată din România[4] Statutul IUCN, Imaginea
Familia: Rallidae
Crex crex (Linnaeus, 1758)[179][180] Cristel de câmp, Cârstel de câmp, Cristei roșu, Cristei, Cârstel, Cresteț, Crastaniu, Cârstei. Monotipică Oaspete de vară, cuibărește. În România au fost estimate 44.000-60.000 de perechi cuibăritoare. Status iucn3.1 LC.svg[181] Corncrake (Crex crex).jpg
Porzana porzana (Linnaeus, 1766)[182][183] Cresteț pestriț, Cresteluț pestriț, Găinușă de baltă pestriță. Monotipică Oaspete de vară, cuibărește. În România populația estimată este de 8.000-15.000 de perechi cuibăritoare. Status iucn3.1 LC.svg[184] Spotted crake (Porzana porzana) (6830876880).jpg
Zapornia pusilla (Pallas, 1776), sin. Porzana pusilla (Pallas, 1776)[185][186] Cresteț mic, Cresteluț mic, Cresteluț pitic. Zapornia pusilla intermedia (Hermann, 1804) Oaspete de vară, cuibărește În România, populația estimată este de 10-20 de perechi cuibăritoare. Status iucn3.1 LC.svg[187] Almost! (6165018831).jpg
Zapornia parva (Scopoli, 1769), sin. Porzana parva (Scopoli, 1769)[188][189] Cresteț cenușiu, Cresteluț mijlociu, Crestuleț mijlociu, Cresteț mic, Găinușă mică. Monotipică Oaspete de vară, cuibărește În România, populația estimată este de 5.000-8.000 de perechi cuibăritoare. Status iucn3.1 LC.svg[190] Porzana parva Vlaskop cropped.jpg
Rallus aquaticus Linnaeus, 1758[191][192] Cârstel de baltă, Cristei de baltă, Cristei negru, Cresteț de baltă, Cristeț de baltă, Crastaniu. Rallus aquaticus aquaticus Linnaeus, 1758 Oaspete de vară, cuibărește. Oaspete de iarnă, în iernile blânde, în preajma apelor neînghețate, se pot întâlni adesea exemplare nordice. În România populația cuibăritoare este estimată la circa 11.500-23.000 de perechi. Status iucn3.1 LC.svg[193] Ralaqu.jpg
Gallinula chloropus (Linnaeus, 1758)[194][195] Găinușă de baltă, Găinușă de trestie, Găinușă de apă, Corlă, Curlă verde, Găinuță. Gallinula chloropus chloropus (Linnaeus, 1758) Oaspete de vară, cuibărește. În România populația cuibăritoare este estimată a fi cuprinsă între 31.000 și 39.000 de perechi. Status iucn3.1 LC.svg[196] Common moorhen (Gallinula chloropus) Photograph by Shantanu Kuveskar.jpg
Fulica atra Linnaeus, 1758[197][198] Lișiță, Lisarcă, Sârcea, Găină de apă. Fulica atra atra Linnaeus, 1758 Oaspete de vară, cuibărește. Oaspete de iarnă - în iernile blânde, lișițele venite din nordul Europei se concentrează adesea pe litoral și în bălțile neînghețate. În România populația cuibăritoare este estimată la 67.000-79.000 de perechi, iar pe timpul iernii populația este cuprinsă între 80.000 și 140.000 de indivizi. Status iucn3.1 LC.svg[199] Fulica atra, Blässhuhn am Adenauer-Weiher.jpg

Ordinul Columbiformes (Familia Columbidae)[modificare | modificare sursă]

Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică[3] Populația estimată din România[4] Statutul IUCN, Imaginea
Ordinul: Columbiformes
Familia: Columbidae
Columba livia Gmelin, 1789[200][201] Porumbel de stâncă, Porumbel sălbatic, Porumbel de peșteră, Porumbel comun. Porumbel domestic sau Porumbel de țarină (rasă domestică). Porumbel de stâncă Columba livia livia J. F. Gmelin, 1789; Porumbel domestic Columba livia domestica J. F. Gmelin, 1789 Sedentară. În România forma sălbatică este cunoscută numai în Dobrogea,[109] mai mulți autori contestă prezența formei sălbatice în România[3]. În România se estimează un total (formă sălbatică și formă domestică) între 325.000 și 750.000 de perechi cuibăritoare, forma domestică găsindu-se mai ales în interiorul localităților. Status iucn3.1 LC.svg[202] Paloma bravía (Columba livia), Palacio de Nymphenburg, Múnich, Alemania01.JPG
Columba oenas Linnaeus, 1758[203][204] Porumbel de scorbură, Porumbelul sălbatic, Golâmb vânăt, Golâmb de câmp, Hulub de codru. Columba oenas oenas Linnaeus, 1758 Oaspete de vară, cuibărește. Oaspete de iarnă - în iernile blânde unele exemplare rămân în partea de sud a Carpaților, tot acolo venind să ierneze și exemplare din nordul Europei. Efectivul din România este estimat a fi de 25.000-50.000 de perechi cuibăritoare. Status iucn3.1 LC.svg[205] ColumbaOenas.jpg
Columba palumbus Linnaeus, 1758[206][207] Porumbel gulerat, Porumbel sălbatic, Porumbel popesc, Hulub mare, Gulub, Golâmb cu guler. Columba palumbus palumbus Linnaeus, 1758 Oaspete de vară, cuibărește. Oaspete de iarnă. Efectivul din România este estimat la 360.000-720.000 de perechi cuibăritoare. În ultima jumătate de secol zona de sud-est a Munteniei a devenit un important cartier de iernare pentru populațiile venite din nordul arealului de cuibărit, putând fi întâlnite uneori cârduri de mii și mii de exemplare. Status iucn3.1 LC.svg[208] Columba palumbus -garden post-8.jpg
Streptopelia turtur (Linnaeus, 1758)[209][210] Turturică, Turturea, Turtureauă, Turturelă, Turtură, Turturel. Streptopelia turtur turtur (Linnaeus, 1758) Oaspete de vară, cuibărește. Efectivul din România este estimat la120.000-300.000 de perechi cuibăritoare, fiind în creștere numerică. Status iucn3.1 VU.svg[211] European Turtle Dove (Streptopelia turtur).jpg
Streptopelia decaocto Frivaldszky, 1838[212][213] Guguștiuc, Porumbel turcesc, Porumbel râzător oriental. Monotipică Sedentară, cuibăritore Populația din România este estimată la 170.000-340.000 de perechi și este staționară. Status iucn3.1 LC.svg[214] Streptopelia decaocto; Szczecin, Poland 3.JPG
Streptopelia orientalis (Latham, 1790)[215][216] Turturică roșcată Streptopelia orientalis meena (Sykes, 1832) Accidentală? A fost găsit un singur exemplar în 2014[76] Status iucn3.1 LC.svg[217] Streptopelia orientalis1.jpg

Ordinul Pteroclidiformes (Familia Pteroclididae)[modificare | modificare sursă]

Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică[3] Populația estimată din România[4] Statutul IUCN, Imaginea
Ordinul: Pteroclidiformes
Familia: Pteroclididae
Syrrhaptes paradoxus (Palllas, 1773)[218] Găinușa de stepă, Potârniche de stepă, Găinușă tătărească, Găinușă tălpoasă, Hulub de stepă. Monotipică Specie invazivă în trecut. În trecut apărea din timp în timp sub formă de invazii, venind din stepele Asiei Centrale (Kazahstan, Kirghizia), Mongolia și vestul Chinei, unde cuibărea. În anul 1908 a fost ultima mare invazie a acestei specii în România.[3][109] Status iucn3.1 LC.svg[219] Syrrhaptes paradoxus Stuffed specimen.jpg

Ordinul Charadriiformes[modificare | modificare sursă]

Familia Burhinidae[modificare | modificare sursă]

Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică[3] Populația estimată din România[4] Statutul IUCN, Imaginea
Ordinul: Charadriiformes
Familia: Burhinidae
Burhinus oedicnemus (Linnaeus, 1758)[220][221] Pasărea ogorului, Fluierar mare, Ploier mare, Pasăre tătărească. Burhinus oedicnemus oedicnemus (Linnaeus, 1758) Oaspete de vară, cuibăritoare. În România, populația estimată este de 500-1.000 de perechi cuibăritoare. Status iucn3.1 LC.svg[222] Burhinus oedicnemus insularum Lanzarote 1.jpg

Familia Charadriidae[modificare | modificare sursă]

Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică[3] Populația estimată din România[4] Statutul IUCN, Imaginea
Familia: Charadriidae
Subfamilia: Charadriinae
Charadrius alexandrinus Linnaeus, 1758[223][224] Prundăraș de sărătură, Prundăraș de mare, Purcăraș de mare, Purcăraș alexandrin, Fluieraș alexandrin, Ploier de mare. Charadrius alexandrinus alexandrinus Linnaeus, 1758 În pasaj. Oaspete de vară, cuibărește. În România se pot vedea în timpul pasajelor între 500 și 1.000 de exemplare, iar efectivul cuibăritor este estimat la 400-700 de perechi. Status iucn3.1 LC.svg[225] Kentish Plover.jpg
Charadrius asiaticus Pallas, 1773[226] Prundăraș asiatic Monotipică Accidentală. Un exemplar a fost văzut și fotografiat în Istria (Dobrogea) la 25 mai 1979.[227][228] Status iucn3.1 LC.svg[229] Caspian Plover in Koonthalulam Tamilnadu, India, by Dr. Tejinder Singh Rawal.jpg
Charadrius dubius Scopoli, 1786[230][231] Prundăraș gulerat mic, Prundăraș de râu, Prundăraș de râu cu cioc negru, Fluturaș mic, Fluturaș de râu, Ploier de râu. Charadrius dubius curonicus J. F. Gmelin, 1789 Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. În România efectivul cuibăritor al acestei specii este între 3.000 și 6.000 de perechi clocitoare. Status iucn3.1 LC.svg[232] Little ringed plover (Charadrius dubius) Photograph by Shantanu Kuveskar.jpg
Charadrius hiaticula Linnaeus, 1758[233][234] Prundăraș gulerat mare, Prundăraș gulerat, Prundăraș cu cioc pestriț, Purcăraș de mal, Purcăraș gulerat, Fluieraș gulerat, Ploier gulerat, Fluturaș de prundiș, Ploier de noroi. Charadrius hiaticula hiaticula Linnaeus, 1758 În pasaj de primăvară și de toamnă. Specie rară Status iucn3.1 LC.svg[235] Charadrius hiaticula He.jpg
Charadrius leschenaultii Lesson, 1826[236][237] Prundăraș de deșert Charadrius leschenaultii columbinus Wagler, 1829 Accidentală. Un exemplar observat la 24-25 martie 2012 pe Lacul Techirghiol[76]. Status iucn3.1 LC.svg[238] Greater Sand Plover, Gembira Loka Zoo, Yogyakarta, 2015-03-15 01.jpg
Charadrius mongolus Pallas, 1776[239] Prundăraș mic de deșert Charadrius mongolus pamirensis (Richmond, 1896)? Accidentală?[240] ? Status iucn3.1 LC.svg[241] Charadrius mongolus 2.jpg
Charadrius vociferus Linnaeus, 1758[242] Prundăraș cu coadă ascuțită ? Accidentală Un exemplar a fost observat la 8 septembrie 1985, pe insula Sacalin situată în fața brațului Sf. Gheorghe al Dunării.[243] Status iucn3.1 LC.svg[244] Killdeer.jpg
Eudromias morinellus (Linnaeus, 1758), sin. Charadrius morinellus Linnaeus, 1758[245][246] Prundăraș de munte, Prundăraș montan, Purcăraș de munte, Ploier de munte, Fluieraș de munte. Monotipică În pasaj de primăvară și de toamnă. Oaspete de vară, cuibărește foarte rar. În România apare mai ales în migrație, dar a fost semnalat și o populație cuibăritoare de maximum 3 perechi în Carpații Occidentali, aproape de Sibiu. Status iucn3.1 LC.svg[247] Charadrius morinellus male.jpg
Subfamilia: Pluvialinae
Pluvialis apricaria (Linnaeus, 1758), sin. Charadrius apricarius Linnaeus, 1758[248][249] Ploier auriu, Ploier auriu mare, Fluierar auriu mare, Fluturaș auriu, Purcăraș auriu. Pluvialis apricaria apricaria (Linnaeus, 1758), Pluvialis apricaria altifrons (C. L. Brehm, 1831)? În pasaj de primăvară și de toamnă. Între 2.500 și 6.000 de exemplare trec prin România în timpul pasajelor. Status iucn3.1 LC.svg[250] Goldregenpfeifer.jpg
Pluvialis squatarola (Linnaeus, 1758), sin. Squatarola squatarola Linnaeus, 1758[251][252] Ploier argintiu, Fluierar argintiu, Purcăraș argintiu, Ploier degetat. Pluvialis squatarola squatarola (Linnaeus, 1758) În pasaj. Oaspete de iarnă rar. În România este observat adesea în pasaj, rareori iernând în regiunea Dobrogei. Status iucn3.1 LC.svg[253] Black-bellied Plover (Pluvialis squatarola) RWD.jpg
Pluvialis fulva (Gmelin, 1789)[254][255] Ploier auriu din Pacific Monotipică Accidentală. Au fost observate câteva exemplare în ultimii ani.[76] Status iucn3.1 LC.svg[256] Pluvialis fulva (0s3).JPG
Subfamilia: Vanellinae
Vanellus vanellus (Linnaeus, 1758)[257][258] Nagâț, Ciomvică, Ciovlică, Ciovică, Ciorlică, Tiuvlic, Libuț, Liboc, Bibic, Bibiț, Chiviț. Monotipică În pasaj. Oaspete de vară, cuibărește, unele populații rămân și iarna, îndeosebi în sudul României. În România populația cuibăritoare este estimată la 65.000-130.000 de perechi și este în scădere. Status iucn3.1 NT.svg[259] Northern Lapwing (16578072946).jpg
Vanellus leucurus (Lichtenstein, 1823), sin. Chettusia leucura (Lichtenstein, 1823), Vanellus leucura (Lichtenstein, 1823)[260][261] Nagăț cu coada albă, Nagâț cu picioare galbene. Monotipică În pasaj. Oaspete de vară, cuibărește. În România cuibăritul speciei a fost observat prima dată în anul 2000. În România este observată foarte rar în pasaj, de obicei în zonele de coastă ale Mării Negre, unele perechi putând cuibări în regiunea Deltei Dunării. În România populația cuibăritore este estimată la maximum 23 de perechi, însă cuibăritul speciei nu a fost confirmat recent. Status iucn3.1 LC.svg[262] Davidraju IMG 3594 (cropped).jpg
Vanellus gregarius (Pallas, 1771)[263][264] Nagăț de stepă Monotipică Accidentală Un exemplar a fost observat la 1 octombrie 2012 în Râmnicelu - Boldu.[76] Status iucn3.1 CR.svg[265] Vanelus gregarius.jpg
Vanellus spinosus (Linnaeus, 1758)[266][267] Nagăț sudic Monotipică În pasaj În România este observat foarte rar în pasaj, de obicei în zonele de coastă al Mării Negre. Status iucn3.1 LC.svg[268] Spur-winged lapwing Vanellus spinosus 2.jpg

Familia Glareolidae[modificare | modificare sursă]

Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică[3] Populația estimată din România[4] Statutul IUCN, Imaginea
Familia: Glareolidae
Glareola nordmanni Fischer, 1842[269][270] Ciovlică negrie, Ciovlica lui Nordmann, Ciovlica nordmaniană, Ciovlică de mare cu aripi negre, Ciovlică de mare orientală. Monotipică În pasaj. Oaspete de vară, cuibărește rar. În România specia poate fi observată extrem de rar, cu precădere în pasaj în regiunea Dobrogei, nu se cunosc în detaliu date despre efectivul cuibăritor al acesteia, însă se estimează că anual cuibăresc maximum 2 perechi. Status iucn3.1 NT.svg[271] Glareola nordmanni.jpg
Glareola pratincola (Linnaeus, 1766)[272][273] Ciovlică ruginie, Ciovlică de mare, Rândunea de stepă, Giarola, Găinușă de mare. Glareola pratincola pratincola (Linnaeus, 1766) În pasaj de toamnă și de primăvară. Oaspete de vară, cuibărește În România populația estimată este de 450-800 de perechi cuibăritoare, iar în timpul migrației efectivul este estimat a fi cuprins între 800 și 4.000 de indivizi. Status iucn3.1 LC.svg[274] Glareola pratincola03.jpg

Familia Stercorariidae[modificare | modificare sursă]

Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică[3] Populația estimată din România[4] Statutul IUCN, Imaginea
Familia: Stercorariidae
Stercorarius pomarinus (Temminck, 1815)[275][276] Lup de mare, Lup marin mijlociu, Lup de mare mijlociu, Lup de pește mijlociu, Lup de mare cu coadă lată. Monotipică În pasaj mai ales în cel de toamnă. Cei mai mulți dintre cei ce ajung în România sunt exemplare tinere.[277][278] Specie foarte rară. Ultimul exemplar a fost un juvenil găsit pe 18-24 noiembrie 2011 în Brădeni.[76] Status iucn3.1 LC.svg[279] Stercorarius pomarinus off Mauritania 1.jpg
Stercorarius parasiticus (Linnaeus, 1758)[280][281] Lup de mare mic, Lup marin parazitic, Lup de pește parazit, Lup de mare hrăpăreț, Lup marin cu coadă ascuțită. Monotipică Accidentală. În pasaj mai ales în cel de toamnă.[282][283][278] Specie foarte rară. Status iucn3.1 LC.svg[284] Arctic skua (Stercorarius parasiticus) on an ice floe, Svalbard.jpg
Stercorarius longicaudus Vieillot, 1819[285][286] Lup de mare codat, Lup marin cu coada lungă, Lup marin cu suliță, Lup de mare cu coadă lungă, Lup marin mic, Lup maritim mic. Stercorarius longicaudus longicaudus Vieillot, 1819 Accidentală Specie foarte rară. Câteva exemplare au fost colectate și se află în vitrinele unor muzee de științe naturale din România.[3][278] Status iucn3.1 LC.svg[287] Long-tailed Skua (js) 26.jpg
Catharacta skua (Brünnich, 1764), sin. Stercorarius skua Brünnich, 1764[288] Lup de mare atlantic, Marele lup de mare. Monotipică Accidentală Un singur exemplar a fost observat la Zau de Câmpie (jud. Mureș), la 14 iulie 1968.[3][227][289] Status iucn3.1 LC.svg[290] Storkjove.1.jpg

Familia Scolopacidae[modificare | modificare sursă]

Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică[3] Populația estimată din România[4] Statutul IUCN, Imaginea
Familia: Scolopacidae
Subfamilia: Calidrinae
Arenaria interpres (Linnaeus, 1758)[291][292] Pietruș, Scormonitor de prundiș, Scormonitor de pietriș, Pietrușel. Arenaria interpres interpres (Linnaeus, 1758) În pasaj Specie rară Status iucn3.1 LC.svg[293] Arenaria interpres (habitus).jpg
Calidris alba (Pallas, 1764), sin. Crocethia alba (Pallas, 1764)[294][295] Nisipar, Calidră. Calidris alba alba (Pallas, 1764) În pasaj. Se întâlnesc vara, uneori, unele exemplare, care însă nu cuibăresc aici.[3] Specie rară Status iucn3.1 LC.svg[296] Calidris-alba-001.jpg
Calidris falcinellus (Pontoppidan, 1763), sin. Limicola falcinellus (Pontoppidan, 1763)[297][298] Prundaș de nămol, Fugaci de mlaștina, Fugaci cu cioc lat, Surdă de mare. Calidris falcinellus falcinellus (Pontoppidan, 1763) În pasaj Specie rară Status iucn3.1 LC.svg[299] Broad-billed Sandpiper.jpg
Calidris pugnax (Linnaeus, 1758), sin. Philomachus pugnax (Linnaeus, 1758)[300][301] Bătăuș, Fluierar gulerat, Fluierar multicolor, Fluierar bătăuș, Belisar. Monotipică În pasaj de primăvară și de toamnă. Se întâlnește uneori și vara, fără însă a cuibări. În România efectivul care este văzut în timpul pasajelor este de 35.000-100.000 de exemplare. Status iucn3.1 LC.svg[302] Philomachus pugnax -Diergaarde Blijdorp-8c.jpg
Calidris alpina (Linnaeus, 1758)[303][304] Fugaci de țărm, Fugaci alpin, Prundaș de mare, Fugaci cu piept negru. Calidris alpina alpina (Linnaeus, 1758) În Romania, apare în pasaj primavara în aprilie și mai, iar toamna în august și septembrie. Unele exemplare pot fi observate și peste vară, dar fără să clocească. Populațiile care traversează România în timpul pasajelor sunt estimate între 10.000 și 30.000 de exemplare. Status iucn3.1 LC.svg[305] Calidris-alpina-001 edit.jpg
Calidris canutus (Linnaeus, 1758)[306][307] Fugaci mare, Fugaci islandic, Purcăraș islandic, Prundaș islandic. Calidris canutus canutus (Linnaeus, 1758) Accidentală în timpul pasajului. Specie rară Status iucn3.1 NT.svg[308] Calidris canutus (summer).jpg
Calidris ferruginea (Pontoppidan 1763), sin. Calidris testacea (Pallas, 1764)[309][310] Fugaci roșcat, Fugaci cu cioc arcuit, Fugaci roșiatic, Prundaș roșcat, Purcăraș roșcat. Monotipică În pasaj trecând îndeosebi prin Dobrogea. Unele exemplare se întâlnesc vara în Deltă, fără a cuibări însă aici. Specie rară Status iucn3.1 NT.svg[311] Calidris ferruginea, winter adult, Pak Thale.jpg
Calidris melanotos (Vieillot, 1819)[312][313] Fugaci pătat Monotipică Accidentală în timpul pasajului de toamnă.[314] Specie foarte rară. În perioada 2010-2014 au fost găsite 6 exemplare.[76] Status iucn3.1 LC.svg[315] Pectoral-sandpiper-floreana.jpg
Calidris minuta (Leisler, 1812)[316][317] Fugaci mic, Fugaci pitic, Purcăraș pitic, Prundaș pitic. Monotipică În pasaj de primăvară și de toamnă. Unele exemplare neclocitoare se întâlnesc și vara. În timpul pasajelor pot fi observate în România între 1.000 și 5.000 de exemplare Status iucn3.1 LC.svg[318] Little Stint (Calidris minuta) (1).jpg
Calidris subruficollis (Vieillot, 1819), sin. Tryngites subruficollis (Vieillot, 1819)[319][320] Fluierar cu piept gălbui Monotipică Accidentală în timpul pasajului În perioada 2010-2014 a fost găsit un singur exemplar.[76] Status iucn3.1 NT.svg[321] Tryngites subruficollis cropped.jpg
Calidris temminckii (Leisler, 1812)[322][323] Fugaci pitic, Fugaci pitic sur, Fugaci Temminck, Prundaș pitic sur, Purcăraș pitic sur. Monotipică În pasaj.[314] Specie rară. Status iucn3.1 LC.svg[324] Temminck's Stint (Non- breeding plumage) I IMG 1445.jpg
Subfamilia: Scolopacinae
Gallinago gallinago (Linnaeus, 1758), sin. Capella gallinago (Linnaeus, 1758)[325][326] Becațină comună, Becață comună, Becațină mijlocie, Becaț, Becaț de baltă. Gallinago gallinago gallinago (Linnaeus, 1758) În pasaj de primăvară și de toamnă. Oaspete de vară, cuibărește rar. Populația cuibăritoare din România este mică și estimată la 30-50 de perechi. În pasaj este comună prin toate ținuturile mlăștinoase din România. Status iucn3.1 LC.svg[327] Gallinago gallinago a1.JPG
Gallinago media (Latham, 1787), sin. Capella media (Latham, 1787)[328][329] Becațină mare, Dublon, Dublă, Becațină dublă, Becață mare. Monotipică În România nu cuibărește și este o specie de pasaj, prezentă primăvara în aprilie și mai și toamna de la mijlocul lui septembrie până la mijlocul lui octombrie. Apare mai rar în pasaj decât becațină comună. Status iucn3.1 NT.svg[330] Gallinago media.jpg
Lymnocryptes minimus (Brünnich, 1764), sin. Lymnocryptes minima (Brünnich, 1764)[331][332] Becațină mică, Becațină mută, Becațină surdă, Surdă. Monotipică În pasaj de primăvară și de toamnă. În România este prezintă în pasaj cu un număr de 50-300 de indivizi. Status iucn3.1 LC.svg[333] A history of British birds. By the Rev. F.O. Morris (1862) (14727872026).jpg
Limnodromus scolopaceus (Say, 1823), sin. Limosa scolopacea Say, 1823[334] Sitar de nămol cu cioc lung Monotipică Accidentală Specie foarte rară[240] Status iucn3.1 LC.svg[335] Limnodromus scolopaceus Mike Baird crop.jpg
Scolopax rusticola Linnaeus, 1758[336][337] Sitar de pădure, Sitar, Ciocănea, Becaț, Becață. Monotipică În pasaj de primăvară și de toamnă. Oaspete de vară, cuibărește. Populația din România este apreciată a fi formată din 6.000-9.000 de perechi cuibăritoare. Este mai frecventă în timpul pasajului. Status iucn3.1 LC.svg[338] Woodcock earthworm.jpg
Subfamilia: Limosinae
Limosa lapponica (Linnaeus, 1758)[339][340] Sitar de mal nordic, Sitar de mal ruginiu, Fluierar de mal ruginiu, Fluierător de mal ruginiu. Limosa lapponica lapponica (Linnaeus, 1758) În pasaj. Specie rară.[314] Status iucn3.1 NT.svg[341] Aguja colipinta (Limosa lapponica) (5165354982).jpg
Limosa limosa (Linnaeus, 1758)[342][343] Sitar de mal, Sitar de mal cu coadă neagră, Sitar de mal mare, Fluierar cu coadă neagră. Limosa limosa limosa (Linnaeus, 1758) În pasaj de primăvară și de toamnă. Oaspete de vară, cuibărește rar. În România populația cuibăritoare este estimată a fi cuprinsă între 40 și 80 de perechi, iar în pasaj pot tranzita efective cuprinse între 2.000 și 10.000 de indivizi. Status iucn3.1 NT.svg[344] Black-tailed Godwit (Limosa limosa), Uitkerkse Polders, Belgium (13972419269).jpg
Subfamilia: Numeniinae
Numenius arquata (Linnaeus, 1758)[345][346] Culic mare, Ploier mare, Fluierar mare, Becață regală. Numenius arquata arquata (Linnaeus, 1758) (în pasaj, cuibărește), Numenius arquata orientalis C. L. Brehm, 1831 (numai în pasaj). În pasaj de primăvară și de toamnă. Oaspete de vară, cuibărește rar. Populația cuibăritoare din România este foarte mică și estimată a fi de maximum 10 perechi. În timpul migrației efectivele sunt cuprinse între 8.000 și 15.000 de indivizi. Status iucn3.1 NT.svg[347] Eurasian Curlew.jpg
Numenius phaeopus (Linnaeus, 1758)[348][349] Culic mic, Culic de ploaie, Culic cu cap dungat. Numenius phaeopus phaeopus (Linnaeus, 1758) În pasaj. Nu cuibărește în România. Efectivele care tranzitează România sunt estimate la 1.000-4.000 de indivizi. Status iucn3.1 LC.svg[350] Numenius-phaeopus-001.jpg
Numenius tenuirostris Vieillot, 1817[351] Culic cu cioc subțire, Becață pitică. Monotipică În pasaj. Este o apariție rară, în pasaj.[314] Status iucn3.1 CR.svg[352] Numenius tenuirostris Grönvold.jpg
Subfamilia: Tringinae
Tringa erythropus (Pallas, 1764)[353][354] Fluierar negru, Fluierător negru, Fluierar cernit. Monotipică În pasaj. În România este frecvent întâlnită în pasaj.[314] Status iucn3.1 LC.svg[355] Spotted Redshank (Tringa erythropus).jpg
Tringa glareola Linnaeus, 1758[356][357] Fluierar de mlaștină, Fluierar de nămol, Fluierător de mlaștină. Monotipică În România este specie de pasaj, fiind prezentă primăvara în aprilie și mai, iar toamna în august și septembrie. În România este frecvent întâlnită în pasaj.[314] Status iucn3.1 LC.svg[358] Tringa glareola a2.JPG
Tringa nebularia (Gunnerus, 1767)[359][360] Fluierar cu picioare verzi, Fluierar deschis, Fluierător cu picioare verzi mare. Monotipică În pasaj de primăvară și de toamnă. În România este comună în pasaj.[314] Status iucn3.1 LC.svg[361] Tringa nebularia eating Crab a2.JPG
Tringa ochropus Linnaeus, 1758[362][363] Fluierar de zăvoi, Fluierar de zăvoaie, Fluierar de pădure, Fluierar pestriț, Fluierător de zăvoaie, Fluierător pestriț, Fluierar punctat. Monotipică În pasaj de primăvară și de toamnă. Oaspete de vară, cuibărește rar În România populația cuibăritoare este estimată la maximum 100 de perechi cuibăritoare. Specie comună în pasaj. Status iucn3.1 LC.svg[364] Green Sandpiper Tringa ochropus by Dr. Raju Kasambe DSCN0314 (10).jpg
Tringa stagnatilis (Bechstein, 1803)[365][366] Fluierar de lac, Fluierător de lac, Fluierar cu picioare verzi mic. Monotipică În pasaj de primăvară și de toamnă. Oaspete de vară, cuibărește rar. În România populația cuibăritoare este estimată la circa 20-50 de perechi, iar în timpul pasajului țara noastră este tranzitată de circa 500-1.500 de indivizi. Status iucn3.1 LC.svg[367] Tringa stagnatilis.jpg
Tringa totanus (Linnaeus, 1758)[368][369] Fluierar cu picioare roșii, Fluierar comun, Fluierar castaniu, Fluierător. Tringa totanus totanus (Linnaeus, 1758) În pasaj de primăvară și de toamnă. Oaspete de vară, cuibărește. În România populația cuibăritoare este estimată la 800–2.000 de perechi, iar în timpul pasajului efectivele cresc, fiind cuprinse între 5.000 și 15.000 de indivizi. Status iucn3.1 LC.svg[370] Common Redshank Tringa totanus.jpg
Xenus cinereus (Güldenstädt, 1775), sin. Tringa terek Latham, 1787, Tringa cinerea Gülldenstädt, 1775, Terekia cinerea (Güldenstädt, 1775), Scolopax cinerea Güldenstädt, 1775[371][372] Fluierar sur, Sitar sur de mal, Fluierar sur de mal, Fluierarul Terek, Fluierar cu cioc întors. Monotipică În pasaj, fiind prezentă primăvara în aprilie și mai, iar toamna în august și septembrie. În România este foarte rară. Status iucn3.1 LC.svg[373] Terek1.jpg
Actitis hypoleucos Linnaeus, 1758, sin. Tringa hypoleucos Linnaeus, 1758[374][375] Fluierar de munte, Prundăraș țipător, Purcăraș. Monotipică Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. În Romania cuibăresc între 5.200 și 9.600 de perechi. Status iucn3.1 LC.svg[376] Common sandpiper lake geneva-4.jpg
Phalaropus fulicarius (Linnaeus, 1758)[377][378] Notatiță cu cioc lat Monotipică În pasaj. În Romania a fost semnalată rar. În perioada 2010-2014 au fost găsite numai 6 exemplare.[76] Status iucn3.1 LC.svg[379] Phalaropus fulicarius 10.jpg
Phalaropus lobatus (Linnaeus, 1758)[380][381] Notatiță, Prundăraș lobat, Notatiță cu cioc subțire. Monotipică În pasaj, mai frecvent fiind observată în septembrie. Specie rară. Cel mai mare număr, 70 de păsări, a fost înregistrat pe 28.04.2004, pe Lacul Sinoe.[314] Status iucn3.1 LC.svg[382] Macho de phalaropus lobatus.jpg
Steganopus tricolor (Vieillot, 1819), sin. Phalaropus tricolor (Vieillot, 1819)[383][384] Notatiță americană Monotipică Accidentală În perioada 2010-2014 a fost găsit un singur exemplar.[76] Status iucn3.1 LC.svg[385] Phalaropus tricolor male 1.jpg

Familia Haematopodidae[modificare | modificare sursă]

Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică[3] Populația estimată din România[4] Statutul IUCN, Imaginea
Familia: Haematopodidae
Haematopus ostralegus Linnaeus, 1758[386][387] Scoicar, Ostrigar, Culic de mare, Țarcă de mare. Haematopus ostralegus longipes Buturlin, 1910, Haematopus ostralegus ostralegus Linnaeus, 1758? În pasaj. Oaspete de vară, cuibărește rar. În România populația cuibăritoare este mică, fiind estimată la 50-150 de perechi cuibăritoare. Mai frecvent trece în pasaj, până la 150-200 de indivizi. Status iucn3.1 NT.svg[388] Austernfischer Haematopus ostralegus Iceland RB zugeschnitten.jpg

Familia Recurvirostridae[modificare | modificare sursă]

Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică[3] Populația estimată din România[4] Statutul IUCN, Imaginea
Familia: Recurvirostridae
Himantopus himantopus (Linnaeus, 1758)[389][390] Piciorong, Sitar cu picioroange, Fluierar cu picioare lungi, Cătăligă, Cătălige. Himantopus himantopus himantopus (Linnaeus, 1758) În pasaj de primăvară și de toamnă. Oaspete de vară, cuibărește. În România populația cuibăritore estimată este de 900-2.000 de perechi. Între 1.500 și 6.000 de exemplare pot fi observate pe teritoriul țării în timpul pasajelor. Status iucn3.1 LC.svg[391] Black-winged Stilt (Himantopus himantopus) Photograph By Shantanu Kuveskar.jpg
Recurvirostra avosetta Linnaeus, 1758, sin. Recurvirostra avocetta Linnaeus, 1758[392][393] Ciocîntors, Cioc întors, Avozetă, Culic cu spadă, Culic săbiat, Săbiuță, Cosaș. Monotipică În pasaj de primăvară și de toamnă. Oaspete de vară, cuibărește, în iernile blânde, unele exemplare rămân în apele salmastre dobrogene. Oaspete de iarnă. În România, populația estimată este de 700-1.800 de perechi, iar pe timp de iarnă efectivele speciei în România sunt estimate la 1.500- 6.000. Status iucn3.1 LC.svg[394] Pied Avocet Recurvirostra avosetta.jpg

Familia Laridae[modificare | modificare sursă]

Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică[3] Populația estimată din România[4] Statutul IUCN, Imaginea
Familia: Laridae
Subfamilia: Larinae
Hydrocoloeus minutus Pallas, 1776, sin. Larus minutus Pallas, 1776[395][396] Pescăruș mic, Martin mititel, Cărăbaș mititel, Martin pitic, Cărăbaș pitic, Pescar mic. Monotipică În pasaj. Oaspete de iarnă. Oaspete de vară, cuibărește rar. Cuibărește rar în sud-estul Deltei Dunării și pe lacurile din lungul litoralului. În pasaj și iarna este mai numeros atât pe litoral, cât și în Deltă.[397] Status iucn3.1 LC.svg[398] Čajka malá (Larus minutus) a (4834254958).jpg
Larus argentatus Pontoppidan, 1763.[399][400] Pescăruș argintiu Larus argentatus argentatus Pontoppidan, 1763. În clasificările mai vechi această specie includea subspeciile Larus argentatus cachinnans și Larus argentatus michahellis care în prezent sunt ridicate în rang de specii: Larus cachinnans și Larus michahellis Accidentală.[401] Specie foarte rară Status iucn3.1 LC.svg[402] Silbermöwe.jpg
Larus cachinnans Pallas, 1811, sin. Larus argentatus cachinnans Pallas, 1811, Larus argentatus ponticus Stegmann 1934[403][404] Pescăruș pontic, Martin argintiu cu picioare galbene, Martin argintiu flaviped, Cărăbaș argintiu cu picioare galbene, Cărăbaș de mare, Pescar de mare, Martin de mare. Monotipică Sedentară, cuibăritore. În pasaj. Oaspete de iarnă. În România populația cuibăritoare este de 2.000-4.000 de perechi, iar în timpul pasajului pot fi văzute între 25.000 și 70.000 de exemplare. De asemenea, teritoriul țării este și loc de iernare pentru 10.000-16.000 de exemplare. Status iucn3.1 LC.svg[405] Larus cachinnans Crimea 2017.jpg
Larus canus Linnaeus, 1758[406][407] Pescăruș sur, Martin sur, Martin cenușiu, Cărăbaș cenușiu, Martin de iarnă, Pescar cenușiu, Cărăbaș de furtună. Larus canus canus Linnaeus, 1758, Larus canus heinei Homeyer, 1853? În pasaj de primăvară și de toamnă. Oaspete de iarnă. În România trec în pasaj 15.000-30.000 de indivizi. Status iucn3.1 LC.svg[408] Larus canus1.jpg
Larus fuscus Linnaeus, 1758[409][410] Pescăruș negricios, Martin negricios, Cărăbaș negricios, Martin cu manta neagră. Larus fuscus fuscus Linnaeus, 1758 În pasaj de primăvară și de toamnă. Oaspete de iarnă, mai multe exemplare rămân și peste vară în Delta Dunării sau pe litoral, fără însă a cuibări. Populația care iernează în România este estimată la 50-100 de indivizi. Status iucn3.1 LC.svg[411]Larus-fuscus-taxbox.jpg
Larus heuglini Bree, 1876, mulți autori îl includ în specia Larus fuscus ca o subspecie Larus fuscus heuglini Bree, 1876[410] Pescăruș negricios siberian Monotipică Accidentală În perioada 2010-2014 a fost găsit un singur exemplar.[76] Status iucn3.1 LC.svg[411] HeuglinGull2.jpg
Larus genei Brème, 1839[412][413] Pescăruș rozalb, Pescăruș cu cioc subțire, Martin roz, Cărăbaș roz, Pescar rozalb, Martin cu cioc subțire. Monotipică În pasaj. Oaspete de vară, cuibărește rar. În România este o specie rar cuibăritoare în colonii pe grindurile lagunelor. Iarna rămân la noi puține exemplare. Status iucn3.1 LC.svg[414] Larus genei.jpg
Larus glaucoides Meyer, 1822[415][416] Pescăruș cu aripi albe Larus glaucoides glaucoides B. Meyer, 1822 Accidentală. Specie foarte rară, a fost observat prima dată pe insula Sacalin în 1970.[227][417] Status iucn3.1 LC.svg[418] Larus-glaucoides-002.jpg
Larus hyperboreus Gunnerus, 1767[419][420] Pescăruș de ghețuri, Martin glacial, Martin alb mare. Larus hyperboreus hyperboreus Gunnerus, 1767? Accidentală Specie foarte rară. Au fost doar câteva exemplare pe litoralul Mării Negre.[3] Status iucn3.1 LC.svg[421] Wiki-shirokamome.jpg
Larus ichthyaetus Pallas, 1773[422][423] Pescăruș asiatic Monotipică Sedentară, cuibăritoare. Oaspete de iarnă.[424] În România populația cuibăritoare este estimată la 70–120 de perechi.[425] Status iucn3.1 LC.svg[426] Larus ichtyaetus 1.png
Larus marinus Linnaeus, 1758[427][428] Pescăruș negru, Martin negru, Martin cu manta, Carabaș negru. Monotipică Accidentală, oaspete de iarnă. Specie foarte rară. În perioada 2010-2014 au fost găsite 10 exemplare în sezonul rece.[76] Status iucn3.1 LC.svg[429] Great Black-backed Gull.jpg
Larus melanocephalus Temminck, 1820[430][431] Pescăruș cu cap negru Monotipică În pasaj. Oaspete de vară, cuibărește rar. Oaspete de iarnă. În România numărul estimat este de 50-300 de perechi cuibăritoare, iar în timpul migrației populația poate ajunge și la 15.000-50.000 de indivizi. Status iucn3.1 LC.svg[432] Larus melanocephalus aka Mediterranean Gull rare guest in Sweden2.jpg
Larus michahellis J. F. Naumann, 1840, sin. Larus argentatus michahellis J. F. Naumann, 1840[433][434] Pescăruș cu picioare galbene Larus michahellis michahellis J. F. Naumann, 1840 În pasaj. Parțial sedentară, parțial migratoare, cuibăritore. În România efectivele cuibăritoare sunt estimate la 900-2.500 de perechi clocitoare; cuibărește de-a lungul Dunării și în Dobrogea, dar în afara sezonului de cuibărit exemplarele în migrație pot fi observate în toată țara. Status iucn3.1 LC.svg[435] Larus michahellis LC0046.jpg
Larus pipixcan Wagler, 1831[436][437] Pescărușul lui Franklin Monotipică Accidentală Specie foarte rară observată pentru prima oară în 2016 în județul Olt, la Slatina.[438][439] Status iucn3.1 LC.svg[440] Franklin's Gull Brisbane98.jpg
Larus ridibundus Linnaeus, 1766, sin. Chroicocephalus ridibundus (Linnaeus, 1766)[441][442] Pescăruș râzător, Martin râzător, Cărăbaș râzător, Martin comun, Martin vulgar, Cărăbaș comun, Martin de vară, Pescar râzător, Porumbel de mare, Giușcă. Monotipică Oaspete de vară, cuibărește, o parte din păsări iernează. În pasaj de primăvară și de toamnă. Oaspete de iarnă. În România populația cuibăritoare este estimată la 3.500-8.000 de perechi, iar efectivele care trec în timpul pasajelor sunt formate din 100.000-300.000 de exemplare. Status iucn3.1 LC.svg[443] Chroicocephalus ridibundus (summer).jpg
Rissa tridactyla (Linnaeus, 1758)[444][445] Pescăruș cu trei degete, Martin tridegetat, Martin cu trei degete. Rissa tridactyla tridactyla (Linnaeus, 1758) Accidentală, Oaspete de iarnă Specie foarte rară, În perioada 2010-2014 au fost găsite 21 exemplare în sezonul rece.[76] Status iucn3.1 LC.svg[446] Rissa tridactyla Tegeler See 071222.jpg
Xema sabini (Sabine, 1819), sin. Larus sabini Sabine, 1819[447][448] Pescăruș cu coadă scobită Xema sabini palaearctica Stegman, 1934? Accidentală Specie foarte rară. Un exemplar capturat în vecinătatea Timișoarei (Banat) după 1960 se află la Muzeul Național de Istorie Naturală "Grigore Antipa"[3][227][278] Status iucn3.1 LC.svg[449] Xema sabini -Iceland -swimming-8.jpg
Subfamilia: Sterninae
Chlidonias hybrida (Pallas, 1811), sin. Chlidonias hybridus Pallas, 1811[450][451] Chirghiță cu obraz alb, Chirighiță cu bărbie albă, Chirighiță cu gât alb, Pescăruș hibrid, Pescăruș cu gât alb. Chlidonias hybrida hybrida (Pallas, 1811) Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. În România populația cuibăritoare este de 16.000-20.000 de perechi, iar în timpul pasajelor se pot observa între 25.000 și 70.000 de exemplare. Status iucn3.1 LC.svg[452] Whiskered tern2.jpg
Chlidonias leucopterus (Temminck, 1815), sin. Chlidonias leucoptera (Temminck, 1815)[453][454] Chirighiță cu aripi albe, Pescăriță cu aripi albe, Chiră cu aripi albe. Monotipică Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. Populațiile cuibăritoare din România au scăzut între 1990 și 2000 și după datele actuale sunt mici, estimate între 100 și 300 de perechi. Status iucn3.1 LC.svg[455] White-winged Tern, Mścichy, Biebrzański Park Narodowy, Polska.jpg
Chlidonias niger (Linnaeus, 1758), sin. Chlidonias nigra (Linnaeus, 1758)[456][457] Chirighiță neagră, Chirighiță, Chiră, Pescăruș negru, Pescăriță neagră, Pescăriță. Chlidonias niger niger (Linnaeus, 1758) Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. Populația estimată în România este de 1200-2500 de perechi cuibăritoare, iar în timpul pasajelor se pot observa între 3.000 și 10.000 de exemplare. Status iucn3.1 LC.svg[458] Black Tern RWD.jpg
Gelochelidon nilotica (Gmelin, 1789), sin. Sterna nilotica Gmelin, 1789[459][460] Pescăriță râzătoare, Pescar maritim râzător, Pescăruș râzător, Pescar râzător. Gelochelidon nilotica nilotica (J. F. Gmelin, 1789) În pasaj. Oaspete de vară, cuibărește. Populația cuibăritoare din România este estimată la 12-50 perechi și este în declin. În timpul pasajelor se pot observa între 300 și 1.000 de exemplare. Status iucn3.1 LC.svg[461] Gull-billed Tern.jpg
Hydroprogne caspia (Pallas, 1770), sin. Sterna caspia Pallas, 1770, Hydroprogne tschegrava (Lepechin, 1770)[462][463] Pescăriță mare, Pescar mare răpitor, Pescăruș mare răpitor, Rândunea de mare răpitoare, Chirighiță, Chira, Pescar, Pescăruș, Martin cerchez. Monotipică În pasaj. Odinioară era oaspete de vară, cuibărea. În trecut, cuibărea în România în zona complexului lagunar Razim-Sinoe, însă în prezent se pot observa doar în timpul pasajelor, când efectivele sunt între 500 și 5.000 de exemplare. Status iucn3.1 LC.svg[464] Sterna-caspia-010.jpg
Sterna hirundo Linnaeus, 1758[465][466] Chiră de baltă, Rândunea maritimă vulgară, Pescăriță cu cap negru, Pescăruș de baltă, Pescăruș cu cap negru, Crișcova. Sterna hirundo hirundo Linnaeus, 1758 Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. Populația estimată din România este de 5.500-7.500 de perechi cuibăritoare, iar în timpul migrației se pot întâlni efective cuprinse între 10.000 și 40.000 de indivizi. Status iucn3.1 LC.svg[467] Sterna hirundo in Finland.jpg
Sterna paradisaea Pontoppidan, 1763[468][469] Chiră polară Monotipică Accidentală În perioada 2010-2014 a fost observat un singur exemplar la Năvodari.[76] Status iucn3.1 LC.svg[470] 2009 07 02 - Arctic tern on Farne Islands - The blue rope demarcates the visitors' path.JPG
Sternula albifrons (Pallas, 1764), sin. Sterna albifrons Pallas, 1764[471][472] Chiră mică, Rândunea maritimă pitică, Rândunea maritimă cu fruntea albă, Pescăruș pitic, Chirighiță, Chira, Pescar. Sternula albifrons albifrons (Pallas, 1764) În pasaj. Oaspete de vară, cuibăritoare. Populația estimată în România este de 500-800 de perechi cuibăritoare, iar în pasaj trec prin țara noastră aproximativ 1.000-3.000 de exemplare. Status iucn3.1 LC.svg[473] Charrancito Sternula albifrons 8.jpg
Thalasseus sandvicensis (Latham, 1787), sin. Sterna sandvicensis Latham, 1787[474][475] Chiră de mare, Rândunea maritimă mică, Pescăruș mic, Chirighiță, Chiră, Pescar, Pescăruș de mare. Thalasseus sandvicensis sandvicensis (Latham, 1787) În pasaj. Oaspete de vară, cuibărește rar. Populația din România este estimată la 20-300 de perechi cuibăritoare, iar în perioada pasajelor efectivele cresc ajungând la 5.000-20.000 de exemplare. Status iucn3.1 LC.svg[476] Sterna sandvicensis Farnes.jpg

Familia Alcidae[modificare | modificare sursă]

Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică[3] Populația estimată din România[4] Statutul IUCN, Imaginea
Familia: Alcidae
Brachyramphus perdix (Pallas, 1811)[477][478] Alcă pitică asiatică Monotipică Accidentală În 2006 a fost observat un singur exemplar.[16][479] Status iucn3.1 NT.svg[480] Long-billed Murrelet From The Crossley ID Guide Eastern Birds.jpg
Uria aalge (Pontoppidan, 1763)[481] Alcă nordică, Garia ? Accidentală În 1959 a fost observat un singur exemplar lângă Călărași.[227][278][482] Status iucn3.1 LC.svg[483] Lomvi ringvi pho.jpg

Ordinul Gaviiformes (Familia Gaviidae)[modificare | modificare sursă]

Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică[3] Populația estimată din România[4] Statutul IUCN, Imaginea
Ordinul: Gaviiformes
Familia: Gaviidae
Gavia stellata (Pontoppidan, 1763), sin. Colymbus stellatus Pontoppidan, 1763[484][485] Cufundar mic, Fundac cu gușa roșie, Fundac cu gușă roșie, Fundac mic, Fundac nordic cu gușă roșie, Fundac stelat. Monotipică În pasaj. Oaspete de iarnă. Specie rară. În perioada 2008-2013 au fost observate 10-40 exemplare în sezonul rece. Status iucn3.1 LC.svg[486] Gavia stellata -Iceland -swimming-8.jpg
Gavia arctica (Linnaeus, 1758), Colymbus arcticus Linnaeus, 1758[487][488] Cufundar polar, Fundac polar, Fundac cu gușă neagră (vara), Colimb arctic, Bodârlău polar. Gavia arctica arctica (Linnaeus, 1758) În pasaj de primăvară și de toamnă. Oaspete de iarnă. În România apare iarna în număr redus. În perioada 2008-2013 au fost observate 50-100 exemplare în sezonul rece. Status iucn3.1 LC.svg[489] Gavia arctica1.jpg
Gavia immer (Brünnich, 1764), sin. Colymbus immer Brünnich, 1764[490][491] Cufundar mare, Fundac mare, Fundac glacial, Fundac de ghiată, Colimb, Fundac marin cu gât negru. Monotipică Accidentală, oaspete de iarnă. Specie foarte rară.În perioada 2010-2014 au fost observate numai 2 exemplare.[76] Status iucn3.1 LC.svg[492] Gavia immer -Minocqua, Wisconsin, USA -swimming-8.jpg

Ordinul Procellariiformes[modificare | modificare sursă]

Familia Procellariidae[modificare | modificare sursă]

Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică[3] Populația estimată din România[4] Statutul IUCN, Imaginea
Ordinul: Procellariiformes
Familia: Procellariidae
Puffinus yelkouan (Acerbi, 1827), sin. Puffinus puffinus yelkouan (Acerbi, 1827)[493][494] Ielcovan estic, Furtunar, Pufin mediteranean. Pasărea furtunii, Pasărea vijeliei, Vijelniță, Pufin răsăritean. Monotipică Accidentală. A fost observat (și colectat) de câteva ori mai ales în față gurilor Dunării. Nu mai puțin de 7500 de ielcovani au fost văzuți pe 2 mai 2013 din punctul de observare de pe plaja Vadu din județul Constanța.[495] În România nu au fost identificate perechi cuibăritoare de ielcovan.[397][16] Status iucn3.1 VU.svg[496] Ma - Puffinus yelkouan.jpg

Familia Hydrobatidae[modificare | modificare sursă]

Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică[3] Populația estimată din România[4] Statutul IUCN, Imaginea
Familia: Hydrobatidae
Hydrobates pelagicus (Linnaeus, 1758)[497] Furtunar comun, Rândunică de furtună pitică. ? Accidentală A fost semnalat în România înainte de 1950.[240] Status iucn3.1 LC.svg[498] Hydrobates pelagicus.jpg

Ordinul Ciconiiformes (Familia Ciconiidae)[modificare | modificare sursă]

Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică[3] Populația estimată din România[4] Statutul IUCN, Imaginea
Ordinul: Ciconiiformes
Familia: Ciconiidae
Ciconia nigra (Linnaeus, 1758)[499][500] Barză neagră, Cocostârc negru, Cocostârc de pădure, Barză cernită, Barză țigănească. Monotipică Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj de primăvară și în special cel de toamnă. Populația estimată în România este de 400-800 de perechi cuibăritore. În timpul pasajelor țara este traversată de 10.000-20.000 de exemplare. Status iucn3.1 LC.svg[501] Ciconia nigra -Kruger National Park-8.jpg
Ciconia ciconia (Linnaeus, 1758)[502][503] Barză albă, Cocostârc alb, Cocostârc, Barză, Cucostârc, Cucorstârc. Ciconia ciconia ciconia (Linnaeus, 1758) Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj de primăvară și de toamnă Populația estimată în România este de 5.000-6.000 de perechi cuibăritore. În timpul pasajelor se pot observa în țara noastră între 100.000 și 300.000 de exemplare. Status iucn3.1 LC.svg[504] Ciconia ciconia 01.JPG

Ordinul Pelecaniformes[modificare | modificare sursă]

Familia Pelecanidae[modificare | modificare sursă]

Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică[3] Populația estimată din România[4] Statutul IUCN, Imaginea
Ordinul: Pelecaniformes
Familia: Pelecanidae
Pelecanus onocrotalus Linnaeus, 1758[505][506] Pelican comun, Babiță, Baboșă, Bagiță, Năsută, Gușată. Monotipică Oaspete de vară, cuibărește, unele populații rămân și iarna. În pasaj. În urmă cu 60-100 de ani era o specie cuibăritoare comună pe tot cursul inferior al Dunării. În prezent Rezervația Biosferei Delta Dunării este locul tradițional de cuibărit pentru pelicanul comun (4.100-4.500 de perechi cuibăritore). În timpul migrației efectivele din țara noastră sunt cuprinse între 12.000 și 20.000 de indivizi, iar peste iarnă pot să rămână între 10 și 50 de indivizi. Status iucn3.1 LC.svg[507] Pelecanus onocrotalus IMG 8445 Palmitos Park gran canaria.JPG
Pelecanus crispus Bruch, 1832[508][509] Pelican creț, Pelican cu coamă, Babiță comată, Babiță creață, Babiță cu gât zburlit, Batcă cu coamă, Baboașă zburlită, Năsută comată, Gușată. Monotipică Oaspete de vară, cuibărește, unele populații rămân și iarna. În pasaj. În România populația cuibăritoare este estimată la 240-330 de perechi cuibăritore. În timpul migrației efectivele din țara noastră sunt cuprinse între 900 și 1.800 de indivizi, iar peste iarnă pot să rămână între 100 și 800 de indivizi. Status iucn3.1 VU.svg[510] Pelecanus crispus-20030720.jpg

Familia Ardeidae[modificare | modificare sursă]

Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică[3] Populația estimată din România[4] Statutul IUCN, Imaginea
Familia: Ardeidae
Subfamilia: Ardeinae
Bubulcus ibis (Linnaeus, 1758)[511][512] Stârc de cireadă, Stârcul păstorilor, Stârc egiptean. Bubulcus ibis ibis (Linnaeus, 1758) În pasaj. Oaspete de vară, cuibărește. În România a fost considerată până de curând specie accidentală, însă a fost identificată cuibărind în efective mici în Delta Dunării și Balta Mică a Brăilei. În România, populația este estimată la 10-20 de perechi cuibăritoare, în Delta Dunării și în Balta Mică a Brăilei, iar în ani recenți au fost observate grupuri de până la câteva zeci în afara sezonului de cuibărit, în Delta Dunării. Status iucn3.1 LC.svg[513] Cattle Egret.jpg
Ardea cinerea Linnaeus, 1758[514][515] Stârc cenușiu, Stârc vânăt, Bâtlan vânăt, Gâtlan cenușiu, Bâtlan cenușiu, Gac mare, Ciaclă mare, Ciaclă vânătă, Ciapur vânăt. Ardea cinerea cinerea Linnaeus, 1758 Oaspete de vară, cuibărește. În iernile blânde sau în locuri unde apa nu îngheață, unele exemplare rămân la noi. În pasaj. În România populația cuibăritoare a fost apreciată la 4.500-6.000 de perechi. Status iucn3.1 LC.svg[516] Grey heron in Hyde Park (cropped).jpg
Ardea purpurea Linnaeus, 1766[517][518] Stârc roșu, Stârc purpuriu, Stârc roșietic, Bâtlan scorțișoriu, Gac roșu, Ciaclă roșie, Ciaclă de trestie, Ciapur roșu. Ardea purpurea purpurea Linnaeus, 1766 Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. În România, populația este estimată la 850-1.500 de perechi cuibăritoare, mare parte dintre acestea fiind în Delta Dunării. În timpul pasajelor, pot fi observate între 1.000 și 1.500 de exemplare în habitatele acvatice din țara noastră. Status iucn3.1 LC.svg[519] Purple Heron (Ardea purpurea) - Flickr - Lip Kee (1).jpg
Ardeola ralloides (Scopoli, 1769)[520][521] Stârc galben, Bâtlan galben, Stârc cu coamă, Stârc blond. Ardeola ralloides ralloides (Scopoli, 1769) Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. În România populația cuibăritoare este estimată la 2.500-5.500 de perechi, din care majoritatea în Delta Dunării. În timpul pasajelor pot fi observate în țara noastră între 4.500 și 6.000 de exemplare. Status iucn3.1 LC.svg[522] Squacco Heron, Ardeola ralloides at Marievale Nature Reserve, Gauteng, South Africa (15021917584).jpg
Ardea alba Linnaeus, 1758, sin. Casmerodius albus (Linnaeus, 1758), Egretta alba (Cramp and Simmons, 1977)[523][524] Egretă mare, Stârc alb mare, Bâtlan alb, Erodiu alb, Erodiu mare, Ciapur mare. Ardea alba alba Linnaeus, 1758 Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. Oaspete de iarnă. Populația din România, care în mare parte se află în Delta Dunării a fost estimată la 210-370 de perechi cuibăritoare. Iernează pe teritoriul țării noastre între 1.000 și 3.000 de exemplare, iar în timpul pasajelor se pot vedea între 3.600 și 5.700 de exemplare. Status iucn3.1 LC.svg[525] Your Majesty - Flickr - Andrea Westmoreland.jpg
Egretta garzetta (Linnaeus, 1766)[526][527] Egretă mică, Stârc alb mic, Erodiu mic, Bâtlan alb mic, Ciapur mic. Egretta garzetta garzetta (Linnaeus, 1766) Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. Populația estimată în România este de circa 4.000-8.000 de perechi cuibăritore. În timpul pasajelor pot fi văzute pe teritoriul României între 5.000 și 8.000 de exemplare. Status iucn3.1 LC.svg[528] Egretta garzetta (Kafue).jpg
Subfamilia: Botaurinae
Botaurus stellaris (Linnaeus, 1758)[529][530] Buhai de baltă, Bou de baltă, Bâtlan de stuh, Bic de baltă. Botaurus stellaris stellaris (Linnaeus, 1758) Oaspete de vară, cuibărește. În iernile blânde unele exemplare rămîn la noi, în locuri cu apă neînghețată. În pasaj. Populația din România a fost apreciată la 1.000-5.000 de perechi cuibăritore, întâlnite preponderent în zonele întinse de stufărișuri din bazinul hidrografic al Dunării. Status iucn3.1 LC.svg[531] Bittern - Botaurus stellaris.jpg
Ixobrychus minutus (Linnaeus, 1766)[532][533] Stârc pitic, Stârc mic, Bâtlănaș pitic, Scrofiță, Scroafă de baltă, Bâtlănaș. Ixobrychus minutus minutus (Linnaeus, 1766) Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. În România se estimează că populația cuibăritoare este cuprinsă între 10.000 și 15.000 perechi. Status iucn3.1 LC.svg[534] Little bittern, Ixobrychus minutus - - at Rietvlei Nature Reserve, Gauteng, South Africa (22094305940).jpg
Subfamilia: Nycticoracinae
Nycticorax nycticorax (Linnaeus, 1758)[535][536] Stârc de noapte, Corb de noapte, Gac mic, Stârc cenușiu mic. Nycticorax nycticorax nycticorax (Linnaeus, 1758) Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. În România numărul de perechi cuibăritoare este estimat între 4.000 și 8.000, dintre care majoritatea se află în Delta Dunării. Status iucn3.1 LC.svg[537] BlackCrownedNightHeron1.jpg

Familia Threskiornithidae[modificare | modificare sursă]

Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică[3] Populația estimată din România[4] Statutul IUCN, Imaginea
Familia: Threskiornithidae
Plegadis falcinellus (Linnaeus, 1766)[538][539] Țigănuș, Corobaică, Sitar negru. Monotipică Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. Populația cuibăritoare estimată în România este de 2.000-3.000 de perechi. Specia nu iernează în țara noastră, dar poate fi observată în timpul migrației cu efective mari, cuprinse între 5.000 și 7.000 de indivizi. Status iucn3.1 LC.svg[540] Plegadis falcinellus Syracuse.jpg
Platalea leucorodia Linnaeus, 1758[541][542] Lopătar, Cosar, Lopătari. Platalea leucorodia leucorodia Linnaeus, 1758 Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. Oaspete de iarnă. Populația cuibăritoare din România este estimată la 600-1.200 de perechi. În timpul migrației numărul de lopătari este cuprins între 4.000 și 8.000 de indivizi. Dintre aceștia se estimează că la noi iernează 5-20 de indivizi. Status iucn3.1 LC.svg[543] Loeffler.jpg

Ordinul Suliformes (Familia Phalacrocoracidae)[modificare | modificare sursă]

Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică[3] Populația estimată din România[4] Statutul IUCN, Imaginea
Ordinul: Suliformes
Familia: Phalacrocoracidae
Phalacrocorax carbo (Linnaeus, 1758)[544][545] Cormoran mare, Bâclan mare, Fundac mare, Corb de mare. Phalacrocorax carbo sinensis (Staunton, 1796) Sedentară, cuibăritore; iarna, o parte din păsări migrează. În pasaj. Oaspete de iarnă. Populația cuibăritoare din România este estimată la 12.000-20.000 de perechi, întâlnite preponderent pe apele interioare și în Delta Dunării. În timpul pasajelor se pot observa între 10.000 și 12.000 de exemplare și pe teritoriul țării noastre iernează un număr de 10.000-30.000 de exemplare. Status iucn3.1 LC.svg[546] Cormorant (Phalacrocorax carbo) (17).jpg
Microcarbo pygmaeus (Pallas, 1773), sin. Microcarbo pygmeus (Pallas, 1773), Phalacrocorax pygmeus (Pallas, 1773), Phalacrocorax pygmaeus (Pallas, 1773)[547][548] Cormoran mic, Bâclan mic, Fundac mic. Monotipică Parțial sedentară, cuibăritore; iarna, o parte din păsări migrează. În pasaj. Oaspete de iarnă. Populația cuibăritoare din România este estimată la 9.400-10.500 de perechi, întâlnite preponderent pe apele interioare și în Delta Dunării. În timpul pasajelor se pot observa între 10.000 și 18.000 de exemplare și iernează un număr de 5.000-20.000 de exemplare pe teritoriul țării noastre. Status iucn3.1 LC.svg[549] Phalacrocorax pygmeus NEUMANN.jpg
Phalacrocorax aristotelis (Linnaeus, 1761)[550][551] Cormoran moțat, Cormoran cu moț, Cormoran mediteranean. Phalacrocorax aristotelis desmarestii (Payraudeau, 1826) Accidentală pe litoralul românesc al Mării Negre. În perioada 2010-2014 toamna au fost observate 17 exemplare pe litoralul românesc.[76] Status iucn3.1 LC.svg[552] Shag Phalacrocorax aristotelis.jpg

Ordinul Phoenicopteriformes (Familia Phoenicopteridae)[modificare | modificare sursă]

Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică[3] Populația estimată din România[4] Statutul IUCN, Imaginea
Ordinul: Phoenicopteriformes
Familia: Phoenicopteridae
Phoenicopterus roseus Pallas, 1811, sin. Phoenicopterus ruber roseus Pallas, 1811, Phoenicopterus ruber antiquorum Temminck 1820[109][553][554] Flaming roz Monotipică Accidentală În România este o specie foarte rară și poate apărea sporadic pe coastele Mării Negre sau în Delta Dunării. Status iucn3.1 LC.svg[555] Flamant rose Salines de Thyna.jpg

Ordinul Podicipediformes (Familia Podicipedidae)[modificare | modificare sursă]

Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică[3] Populația estimată din România[4] Statutul IUCN, Imaginea
Ordinul: Podicipediformes
Familia: Podicipedidae
Podiceps auritus (Linnaeus, 1758)[556][557] Corcodel de iarnă, Corcodel urechiat, Corcodel auriculat, Corcodel cornut. Podiceps auritus auritus (Linnaeus, 1758) Oaspete de iarnă accidental. În România, populația de iarnă atinge numere reduse de indivizi, fiind întâlnit foarte rar pe coastele Mării Negre, de-a lungul râurilor neînghețate ori a bălților. Status iucn3.1 VU.svg[558] Podiceps auritus -Scotland-8a (2).jpg
Podiceps cristatus (Linnaeus, 1758)[559][560] Corcodel mare, Cufundac mare, Cufundaș, Bodârlău. Podiceps cristatus cristatus (Linnaeus, 1758) În pasaj. Sedentară, cuibăritore, parțial migratoare, iarna unele populații staționează cu precădere pe apele interioare stătătoare, neînghețate sau chiar pe cursurile râurilor mari, iar altele migrează. Efectivul din România a fost apreciat la 20.000-30.000 de perechi cuibăritoare, întâlnite preponderent pe apele interioare, precum lacuri, heleșteie, bazine piscicole, bălți, mlaștini etc., dar și în Delta Dunării. Status iucn3.1 LC.svg[561] Podiceps cristatus 2 - Lake Dulverton.jpg
Podiceps grisegena (Boddaert, 1783), sin. Podiceps griseigena (Boddaert, 1783)[562][563] Corcodel cu gât roșu, Corcodel mijlociu, Corcodel roșu, Bodârlău, Cufundac, Fundac. Podiceps grisegena grisegena (Boddaert, 1783) În pasaj. Oaspete de vară, cuibărește, unele exemplare rămân iarna în zonele costiere și pe lacurile de acumulare cu suprafață mare (complexul lagunar Razelm-Sinoe, lacurile din Delta Dunării etc.). Populația din România a fost apreciată la 650-800 de perechi cuibăritoare, iar în timpul iernii pot fi văzute între 10 și 50 de exemplare. Status iucn3.1 LC.svg[564] Podiceps grisegena, Upton Warren 2.jpg
Podiceps nigricollis Brehm, 1831, sin. Podiceps caspicus (Hablizl, 1783)[565][566] Corcodel cu gât negru, Corcodel negru, Bodârlău cu gât negru, Corcodel cu ureche. Podiceps nigricollis nigricollis C. L. Brehm, 1831 Oaspete de vară, cuibărește, unele populații rămân și iarna. În pasaj. Populația din România este estimată la 2.500-4.000 de perechi cuibăritoare, din care efectivele cele mai mari sunt prezente în Delta Dunării și în complexul Razelm-Sinoe. În timpul pasajelor se pot vedea între 7.000 și 9.000 de exemplare și iernează pe teritoriul țării 500-2.000 de exemplare. Status iucn3.1 LC.svg[567] Black-necked Grebe Schwarzhalstaucher.jpg
Tachybaptus ruficollis (Pallas, 1764), sin. Podiceps ruficollis Pallas, 1764[568][569] Corcodel mic, Corcodel pitic, Corcodel fluvial, Corcodelaș de iarnă, Corcodeluș, Bodârlău pitic. Tachybaptus ruficollis ruficollis (Pallas, 1764) În pasaj. Oaspete de vară, cuibărește, unele exemplare rămân și peste iarnă. Populația care cuibărește în România a fost estimată la 7.000-12.000 de perechi, iar cea care iernează este de 1.000-2.000 de exemplare. Status iucn3.1 LC.svg[570] Tachybaptus ruficollis ruficollis.jpg

Ordinul Falconiformes (Familia Falconidae)[modificare | modificare sursă]

Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică[3] Populația estimată din România[4] Statutul IUCN, Imaginea
Ordinul: Falconiformes
Familia: Falconidae
Falco amurensis Radde, 1863[571][572] Vânturel de Amur, Șoim de Amur Monotipică Necunoscută. Specie nouă în România. Pe 29.05.2017 a fost observat un exemplar la Murighiol, jud. Tulcea.[573] Status iucn3.1 LC.svg[574] Amur Falcon (Falco amurensis) male (16794543415).jpg
Falco biarmicus Temminck, 1825[575] Șoim sudic, Șoimul Feldegg, Șoim dalmatin. Falco biarmicus feldeggii Schlegel, 1843 Apare accidental în România venind din Grecia sau Iugoslavia, unde cuibărește. În perioada 2013-2017 primăvara au fost observate 6 exemplare în România.[576] Status iucn3.1 LC.svg[577] Lanner Falcon 800.jpg
Falco cherrug Gray, 1834[578][579] Șoim dunărean, Șoim de dumbravă, Șoim sacru, Șoim, Șain. Falco cherrug cherrug J. E. Gray, 1834 (include subspecia Falco cherrug danubialis Kleinschmidt, 1939)) Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. Această specie era destul de comună în trecut în România, însă a suferit un declin dramatic, ajungând la numai 6-10 perechi cuibăritore în Câmpia de Vest și în Dobrogea. Nu este deloc exclus să mai existe astfel de perechi cuibăritore de șoim dunărean în regiunile de câmpie din Bărăgan, Moldova sau în Câmpia Română, astfel încât această estimare poate fi ușor subapreciată. În timpul pasajelor, pe teritoriul țării noastre pot fi observate între 40 și 60 de exemplare. Status iucn3.1 EN.svg[580] Sakerfalcon.JPG
Falco columbarius Linnaeus, 1758[581][582] Șoim de iarnă, Șoimuleț pitic, Șoimuleț de iarnă, Merlin, Herete de iarnă, Herete pitic. Falco columbarius aesalon Tunstall, 1771 (sin. Falco columbarius regulus (Pallas, 1773)) Oaspete de iarnă. În pasaj. Nu cuibărește în România. Efectivul care se poate observa în sezonul rece este de 500-2.000 de exemplare. Status iucn3.1 LC.svg[583] Merlin prey fencepost Cochrane cropped.jpg
Falco eleonorae Géné, 1839[584][585] Șoim mediteranean, Șoim Eleonora. Monotipică Necunoscută. Specie nouă în România. În perioada 2010-2017 au fost observate câteva exemplare în Delta Dunării.[76] Status iucn3.1 LC.svg[586] Falco eleonorae NAUMANN.jpg
Falco naumanni Fleischer, 1818[587][588] Vânturel mic, Vinderel mic, Herete roșu mic, Vinderel cu ghiare galbene, Vinderelul Naumann. Monotipică Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. În România este o pasăre rară, care cuibărește în număr foarte mic în sudul țării, mai ales în Dobrogea, populația autohtonă fiind estimată la maximum 3 perechi. Status iucn3.1 LC.svg[589] Falco naumanni, Israel 02.jpg
Falco peregrinus Tunstall, 1771[590][591] Șoim călător, Șain. Subspecia obișnuită din România este Falco peregrinus peregrinus Tunstall, 1771 (include vechea subspecie Falco peregrinus germanicus - șoimul călător german). Sunt menționate și 2 subspecii cu apariție accidentală: Falco peregrinus brookei Sharpe, 1873 (șoimul călător Brookei - cu câteva capturi în România), și Falco peregrinus calidus (sin. Falco peregrinus leucogenys - șoimul călător roșcat).[592] Sedentară, cuibăritore. Iarna pot apare și unele exemplare nordice. După anii 1970 se pare că efectivele din România au dispărut, dar în prezent au revenit spectaculos, stabilindu-se în tot mai multe zone. Astfel se cunosc perechi cuibăritoare din întregul lanț carpatic, cuibăritul fiind posibil și în Dobrogea. Sunt estimate a fi prezente aproximativ 135-250 de perechi cuibăritoare. În trecut era mult căutat pentru a fi dresat și folosit la vânătoare. Status iucn3.1 LC.svg[593] Peregrine Falcon with Kill.jpg
Falco subbuteo Linnaeus, 1758[594][595] Șoimul rândunelelor, Șoim de vară, Șoimul ciocârliilor, Heretele rândunelelor, Erete, Ierete, Arete. Falco subbuteo subbuteo Linnaeus, 1758 Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. În România populația cuibăritoare este estimată la 5.000-12.000 de perechi. Status iucn3.1 LC.svg[596] Falco subbuteo NAUMANN.jpg
Falco tinnunculus Linnaeus, 1758[597][598] Vânturel roșu, Vinderel roșu, Vânturel ruginiu, Inchinătorul ruginiu, Vetrușcă, Herete roșu, Vânturel. Falco tinnunculus tinnunculus Linnaeus, 1758 Oaspete de vară, cuibărește, deși se întâlnește adesea în iernile blânde, cu sol descoperit. În pasaj. Populația din România este estimată la 20.000-50.000 de perechi cuibăritoare. Status iucn3.1 LC.svg[599] Common kestrel falco tinnunculus.jpg
Falco vespertinus Linnaeus, 1766[600][601] Vânturel de seară, Șoimuleț de seară, Vinderele de seară, Vinderel cu picioare roșii, Herete de seară, Vânturel. Monotipică Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj Populația cuibăritoare din Românie este estimată la 1.000 și 1.500 de perechi, fiind în scădere. În timpul pasajelor pot fi observate între 7.000 și 20.000 de exemplare. Status iucn3.1 NT.svg[602] Red-footed Falcon.jpg

Ordinul Accipitriformes[modificare | modificare sursă]

Familia Pandionidae[modificare | modificare sursă]

Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică[3] Populația estimată din România[4] Statutul IUCN, Imaginea
Ordinul: Accipitriformes
Familia: Pandionidae
Pandion haliaetus (Linnaeus, 1758), sin. Pandion haliaeetus (Linnaeus, 1758)[603][604] Uligan pescar, Vultur pescar, Acvilă pescar. Pandion haliaetus haliaetus (Linnaeus, 1758) În pasaj de primăvară și de toamnă. În trecut a fost oaspete de vară, cuibăritore. În România este prezentă doar în perioada de migrație, estimându-se că în această perioadă prin țara noastră trec între 50 și 200 de indivizi, dar în trecut au fost menționate cazuri rare de cuibărit (în anii 1960 și 1989, în ultimul caz fiind înregistrate 3 perechi clocitoare). Status iucn3.1 LC.svg[605] 2010-kabini-osprey.jpg

Familia Accipitridae[modificare | modificare sursă]

Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică[3] Populația estimată din România[4] Statutul IUCN, Imaginea
Familia: Accipitridae
Subfamilia: Haliaeetinae
Haliaeetus albicilla (Linnaeus, 1758)[606][607] Codalb, Cudalb, Vultur codalb, Vultur cu coadă albă, Vultur de mare. Monotipică Sedentară cuibăritore. Iarna mai pot sosi unele exemplare nordice. În România populația estimată este 28-33 de perechi cuibăritore, însă în trecut era o prezență obișnuită. Pe timp de iarnă efectivul poate ajunge la circa 110-220 indivizi, având un trend populațional ușor în creștere. Status iucn3.1 LC.svg[608] White tailed eagle.jpg
Subfamilia: Aegypiinae
Aegypius monachus (Linnaeus, 1766)[609][610] Vultur pleșuv negru, Vultur pleșuv brun, Vultan brun, Vultan negru, Cara cartal. Monotipică În trecut era sedentară și cuibărea frecvent în Carpați și munții Dobrogei. În prezent este o apariție accidentală. În România era o specie comună la sfârșitul secolului XIX, dar a dispărut în prima parte a secolului XX. Din 1990 până în 2014 au fost observate numai 3 exemplare.[76] Status iucn3.1 NT.svg[611] Cinereous.vulture1.jpg
Gyps fulvus (Hablizl, 1783)[612][613] Vultur sur, Vultur pleșuv sur, Vultan sur, Vultur pleșuv cenușiu, Vultan cu cap alb, Vultur pleșuv roșu, Vultur gulerat, Vultur mohorât, Vultur de piatră, Cartal. Gyps fulvus fulvus (Hablizl, 1783) Accidentală. În trecut era sedentară și cuibărea în Carpați și în regiunile deluroase ori de cîmpie din sud-estul României. În România, ultimele observații cu privire la exemplare cuibăritoare provin din anul 1939, în zona Bucegilor. În perioada 2010-2014 au fost observate 11 exemplare accidentale.[76] Status iucn3.1 LC.svg[614] Gyps fulvus - 01.jpg
Subfamilia: Gypaetinae
Neophron percnopterus (Linnaeus, 1758)[615][616] Hoitar, Hoitar alb, Mortăcinar, Vultur alb, Vultur pleșuv alb, Vultur pleșuv mic, Vultur egiptean, Pleșuv alb, Pleșuv mic. Neophron percnopterus percnopterus (Linnaeus, 1758) În trecut era oaspete de vară și cuibărea în sudul Dobrogei. În prezent apariție accidentală. În perioada 2010-2014 au fost observate 4 exemplare cu apariție accidentală.[76] Status iucn3.1 EN.svg[617] Egyptian vulture.jpg
Gypaetus barbatus (Linnaeus, 1758)[618][619] Zăgan, Vultur bărbos, Vultur cu barbă, Ciahlău, Cilihoiu, Cilioaie. Gypaetus barbatus barbatus (Linnaeus, 1758) (iclude vechea subspecie Gypaetus barbatus aureus). În trecut era sedentară, cuibăritore și trăia pe înălțimile Carpaților și de unde a dispărut de mai multe decenii. Specia dispărută în România, ultimele exemplare fiind împușcate în 1927. Totuși a fost observat un exemplar pe 19.07.2016 la Baia Mare (jud. Maramureș).[620] Status iucn3.1 NT.svg[621] Bartgeier Gypaetus barbatus front Richard Bartz.jpg
Subfamilia: Aquilinae
Clanga pomarina (Brehm, 1831), sin. Aquila pomarina (Brehm, 1831)[622][623] Acvilă țipătoare mică, Vulturaș țipător mic, Vulturaș negru mic, Vulturaș negru. Monotipică Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. În România, populația estimată este de 1.700-3.900 de perechi cuibăritore. Status iucn3.1 LC.svg[624] Aquila pomarina.jpg
Clanga clanga (Pallas, 1811), sin. Aquila clanga Pallas, 1811[625][626] Acvilă țipătoare mare, Vultur țipător mare, Vulturaș negru mare. Monotipică Oaspete de vară, probabil cuibărește. În pasaj. Oaspete de iarnă. În România este o specie posibil cuibăritoare mai ales în sudul țării, în Delta Dunării, sudul Dobrogei, de-a lungul Dunării și în Podișul Transilvaniei, fără a se putea da un număr de perechi cuibăritoare. În timpul pasajelor pot fi observate între 30 și 80 de exemplare. Se poate estima că între 10 și 20 de exemplare iernează pe teritoriul țării. Status iucn3.1 VU.svg[627] Aquila clanga from Tal Chapar Wildlife Sanctuary.jpg
Aquila chrysaetos (Linnaeus, 1758)[628][629] Acvilă de munte, Acvilă, Pajură, Iepurar, Vultur de piatră, Aciră, Hultan, Pajoră, Pagiră, Zgripsoroaică. Aquila chrysaetos chrysaetos (Linnaeus, 1758) Sedentară, cuibăritore. În pasaj, mai rar iernează. În România numărul perechilor cuibăritoare este estimat la 90-150 de perechi. Status iucn3.1 LC.svg[630] Беркут (Aquila chrysaetos).jpg
Aquila heliaca Savigny, 1809[631][632] Acvilă de câmp, Acvilă imperială, Vultur imperial, Pajure, Pajăre, Pajor, Zgripsoroaică, Gripsor, Sgricțor, Schiopoane. Monotipică În pasaj de primăvară și de toamnă. În trecut era oaspete de vară și cuibărea, fiind consemnate în literatură date despre cuiburi destul de frecvent identificate în Dobrogea, dar și în alte regiuni ale țării. În prezent observațiile sporadice din perioada recentă ale acestei specii pe teritoriul țării noastre fac referire de obicei la păsări aflate în migrație sau în zone temporare de hrănire. În timpul pasajelor pot fi observate între 20 și 60 de exemplare. Status iucn3.1 VU.svg[633] Eastern Imperial Eagle cr.jpg
Aquila nipalensis Hodgson, 1833, sin. Aquila rapax nipalensis Hodgson, 1833[634][635] Acvilă de stepă, Acvilă apuseană de stepă, Acvilă orientală. Aquila nipalensis orientalis Cabanis, 1854 (sin. Aquila rapax orientalis) Accidentală. A fost cândva oaspete de vară clocitoare în România. Specie foarte rară în România. În 2015 au fost observate numai 2 exemplare în timpul verii.[636] Status iucn3.1 EN.svg[637] Aquila nipalensis - 20100905.jpg
Aquila fasciata (Vieillot, 1822), sin. Hieraaetus fasciatus (Vieillot, 1822)[638][639] Acvilă porumbacă, Acvila Bonelli, Vulturul Bonelli, Acvila porumbar. Aquila fasciata fasciata Vieillot, 1822 (sin. Hieraaetus fasciatus fasciatus) Accidentală. În 2005-2006 au fost observate 5 exemplare,[16] iar în 2010-2014 a fost observat un singur exemplar.[76] Status iucn3.1 LC.svg[640] Aguila perdicera.jpg
Hieraaetus pennatus (Gmelin, 1788), sin. Aquila pennata Gmelin, 1788[641][642] Acvilă mică, Acvilă pitică, Vulturaș cu oglindă, Acvilă oglindată. Monotipică Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. Pentru România s-a estimat un număr de 150-320 de perechi cuibăritoare. Status iucn3.1 LC.svg[643] Booted Eagle1.jpg
Subfamilia: Circaetinae
Circaetus gallicus (Gmelin, 1788), sin. Circaetus ferox (Gmelin, 1788)[644][645] Șerpar, Vultur șerpar. Monotipică În pasaj. Oaspete de vară cuibăritore. În România populația estimată este de 300-600 de perechi cuibăritoare. Status iucn3.1 LC.svg[646] Circaetus gallicus 01.JPG
Subfamilia: Milvinae
Milvus migrans (Boddaert, 1783), sin. Milvus korschun Gmelin 1891[647][648] Gaie neagră, Șorliță brună, Șorliță mică, Gaie brună, Uligan brun, Milan brun. Milvus migrans migrans (Boddaert, 1783) Oaspete de vară, cuibărește rar. În pasaj. Efectivul estimat din România este de 120-160 perechi cuibăritore. Este mai frecventă la noi în timpul pasajului, nefiind estimat numărul exemplarelor care tranzitează țara. Status iucn3.1 LC.svg[649] Milvus migrans govinda.jpg
Milvus milvus (Linnaeus, 1758)[650][651] Gaie roșie, Șorliță, Șorliță roșie, Șorliță mare, Gaie, Gaie furcată, Gailă, Uligar, Huligan, Milan. Milvus milvus milvus (Linnaeus, 1758) În pasaj. Oaspete de vară cuibăritore. În România populația estimată este de 1-5 perechi cuibăritore. Se întâlnește rar și sporadic în perioadele de pasaj, fără evaluări populaționale. Status iucn3.1 NT.svg[652] Milvus milvus R(ThKraft).jpg
Subfamilia: Elaninae
Elanus caeruleus (Desfontaines, 1789)[653] Gaie cenușie, Gaia albă. Elanus caeruleus caeruleus (Desfontaines, 1789) Se întâlnește accidental în sezonul cald. Ultimul exemplar a fost observat în zbor în iulie 1965 în sudul Dobrogea, dar fără dovezi certe.[227][397] Status iucn3.1 LC.svg[654] Black-shouldered Kite (Elanus caeruleus) in Hyderabad W IMG 4418.jpg
Subfamilia: Circinae
Circus aeruginosus (Linnaeus, 1758)[655][656] Erete de stuf, Uliu de trestie, Uliu de stuf, Gaie de trestie, Uliu de baltă, Șorecar de baltă, Herete de baltă. Circus aeruginosus aeruginosus (Linnaeus, 1758) Oaspete de vară, cuibărește, o parte din păsări rămân și iarna. În pasaj. Oaspete de iarnă. Populația din România a fost apreciată la 1.700-2.500 de perechi cuibăritoare. Populația din România este considerată având un trend ascendent. Status iucn3.1 LC.svg[657] Western Marsh Harrier- Bangalore, India.jpg
Circus cyaneus (Linnaeus, 1766)[658][659] Erete vânăt, Uliu vânăt, Gaie vânătă, Herete de câmp. Monotipică În pasaj. Oaspete de iarnă. În România apare în migrație și în timpul iernii, mai ales în Dobrogea, efectivele care iernează la noi fiind estimate între 2.000 și 6.000 de exemplare. Status iucn3.1 LC.svg[660] Northern (Hen) Harrier.jpg
Circus pygargus (Linnaeus, 1758)[661][662] Erete sur, Erete cenușiu, Uliu sur, Gaie sură, Herete cenușiu, Șorecar cenușiu, Gaie de luncă. Monotipică Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. În România, populația estimată este de 20-50 de perechi cuibăritore. Status iucn3.1 LC.svg[663] Montagu's harrier (Circus pygargus) grounded.jpg
Circus macrourus S. G. Gmelin, 1770[664][665] Erete alb, Uliu alb, Herete alb, Șorecar alb, Uliul stepelor, Uliu palid. Monotipică Oaspete de vară, cuibărește rar. În pasaj. În România populația cuibăritore estimată este de 1-6 perechi, iar în timpul pasajelor pot fi observate între 200 și 1.000 de exemplare. Status iucn3.1 NT.svg[666] Circus macrourus.jpg
Subfamilia: Buteoninae
Buteo rufinus Cretzschmar, 1827)[667][668] Șorecar mare, Șorecar feroce, Șorecar acvilin, Uliu mare. Buteo rufinus rufinus (Cretzschmar, 1829) Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. Populația cuibăritoare a României este estimată la 400-900 de perechi. Status iucn3.1 LC.svg[669] Buteo rufinus.jpg
Buteo buteo (Linnaeus, 1758)[670][671] Buteo buteo buteo - Șorecar comun, Șorecar de deal, Uliu, Uliul șopârlelor, Uliul, Buzard, Șopârlar. Buteo buteo vulpinus - Șorecar roșcat, Șorecar roșu, Șorecar vulpin, Șorecar de stepă, Buzard de stepă, Șorecar caucazian. Buteo buteo buteo (Linnaeus, 1758) - cuibărește mai ales în Carpați, Buteo buteo vulpinus (Gloger, 1833) - cuibărește în sud-estul României, în Dobrogea. Buteo buteo buteo - sedentară, cuibăritore. Buteo buteo vulpinus - oaspete de vară, cuibăritore. Populația din România este evaluată la 20.000-50.000 de perechi și este considerată stabilă. Status iucn3.1 LC.svg[672] Buteo buteo (5571928172).jpg
Buteo lagopus (Pontoppidan, 1763)[673][674] Șorecar încălțat, Șorecar de iarnă, Uliu încălțat, Buzard de iarnă. Subspecia obișnuită în România este Buteo lagopus lagopus (Pontoppidan, 1763). De două ori a fost semnalată în România și subspecia răsăriteană, Buteo lagopus menzbieri Dementiev, 1951, ultima dată în 1973.[3][227] Oaspete de iarnă. În pasaj. În România este estimat că ar ierna între 500 și 2.000 de indivizi. Status iucn3.1 LC.svg[675] Buteo lagopus 29283.JPG
Buteo hemilasius Temminck & Schlegel, 1844[676] Șorecar asiatic Monotipică Accidentală Unicul exemplar a fost colectat în 1968 în pădurea Ștefănești, lângă București.[3][227] Status iucn3.1 LC.svg[677] Мохноногий курганник на гнездовой платформе.jpg
Subfamilia: Perninae
Pernis apivorus (Linnaeus, 1758)[678][679] Viespar, Vespar, Văspar, Șorecarul viespilor. Monotipică Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. În România populația cuibăritoare este estimată la 5.000-12.000 de perechi. Status iucn3.1 LC.svg[680] Wespenbussard European honey buzzard Pernis apivorus, crop.jpg
Subfamilia: Accipitrinae
Accipiter nisus (Linnaeus, 1758)[681][682] Uliu păsărar, Uliul păsărilor, Uliu păsăresc, Uliu mic, Uliuț, Păsărar, Corui, Coroi, Cobăț. Accipiter nisus nisus (Linnaeus, 1758) Sedentară, cuibăritore. Oaspete de iarnă. Efectivul estimat în România este de 4.000-12.000 de perechi cuibăritoare. Status iucn3.1 LC.svg[683] Accipiter nisus kill.jpg
Accipiter gentilis (Linnaeus, 1758)[684][685] Uliu porumbar, Uliu de porumbei, Uliul găinilor, Uliu, Ulieș, Uligae, Huli, Huliu, Porumbar, Găinar, Boghiu, Bodigeu, Bodigaș, Hârău, Hereu, Herete, Arete, Ierete, Cobăț, Corui. Accipiter gentilis gentilis (Linnaeus, 1758) (include și subspecia Accipiter gentilis gallinarum (C.L. Brehm, 1831)). Iarna apare și o subspecie nordică, Accipiter gentilis buteoides (Menzbier, 1882).[3][227]. Dionisie Linția menționează și subspecia Accipiter gentilis marginatus Piller & Mitterpacher, 1783 - Uliul balcanic (3 exemplare au fost împușcate în 1904-1912.)[686] Sedentară. Oaspete de iarnă. Efectivul în România al acestei specii este estimat la 3.000-8.000 de perechi cuibăritoare. În timpul iernii numărul exemplarelor crește datorită exemplarelor care vin din nordul Europei. Status iucn3.1 LC.svg[687] Northern Goshawk ad M2.jpg
Accipiter brevipes (Severtsov, 1850), sin. Accipiter badius brevipes Severtsov, 1850[688][689] Uliu cu picioare scurte, Ulișor cu picioare scurte, Uliu scund, Păsărar breviped, Păsărar, Corui cu picioare scurte. - Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. Pentru România, populația estimată este de 550-900 perechi cuibăritoare. După SOR ar fi de 60-100 de perechi. Status iucn3.1 LC.svg[690] Accipiter brevipes 1.jpg

Ordinul Strigiformes[modificare | modificare sursă]

Familia Strigidae[modificare | modificare sursă]

Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică[3] Populația estimată din România[4] Statutul IUCN, Imaginea
Ordinul: Strigiformes
Familia: Strigidae
Subfamilia: Asioninae
Asio flammeus (Pontoppidan, 1763)[691][692] Ciuf de câmp, Ciuf de baltă, Ciof de baltă, Ciuș, Știsiu. Asio flammeus flammeus (Pontoppidan, 1763) Sedentară, rar cuibăritore. În pasaj. Oaspete de iarnă În România, populația cuibăritoare este formată din 20-40 de perechi cuibăritoare. Iarna apar și populații nordice. Status iucn3.1 LC.svg[693] Short-eared owl (Asio flammeus) Photograph By Shantanu Kuveskar.jpg
Asio otus (Linnaeus, 1758)[694][695] Ciuf de pădure, Buhă mică de pădure, Ciuhurez urechiat, Huhurez, Hurez, Huhurete, Ciuf, Ciuș. Asio otus otus (Linnaeus, 1758) Sedentară, cuibăritore. Oaspete de iarnă. În pasaj. În România s-a apreciat un număr cuprins între 8.000 și 30.000 de perechi cuibăritoare. În iernile aspre, multe exemplare nordice se adaugă populațiilor noastre sau trec chiar mai spre sud, iernând în sudul Africii și în sud-vestul Asiei. Status iucn3.1 LC.svg[696] Asio otus -Battlefield Falconry Centre, Shrewsbury, Shropshire, England-8a.jpg
Subfamilia: Surniinae
Aegolius funereus (Linnaeus, 1758), sin. Aegolius funerus (Linnaeus, 1758)[697][698] Minuniță, Cucuvaie încălțată, Cucuvaia Tengmalm, Cucumeagă încălțată. Aegolius funereus funereus (Linnaeus, 1758) Sedentară, cuibăritore. Oaspete de iarnă. În România sunt estimate între 600 și 1.000 de perechi cuibăritoare. Iarna apar și exemplare nordice. Status iucn3.1 LC.svg[699] Aegolius-funereus-001.jpg
Athene noctua (Scopoli, 1769)[700][701] Cucuvea, Cucuvaie, Cucuvaie balcanică, Cucuvea comună, Cucuveică, Cucumeagă, Cucuvelă, Cucuvea, Cucumea, Cucubeică, Cocioveică, Uture. Athene noctua noctua (Scopoli, 1769), Athene noctua indigena C. L. Brehm, 1855 Sedentară, cuibăritore. În România populația numără între 15.000 și 40.000 de perechi cuibăritoare. Status iucn3.1 LC.svg[702] Steinkauz (27236511852).jpg
Glaucidium passerinum (Linnaeus, 1758)[703][704] Ciuvică, Cucuvea pitică, Cucuvea de brădet. Glaucidium passerinum passerinum (Linnaeus, 1758) Sedentară, cuibăritore. Populația estimată în România este de 2500-4000 de perechi cuibăritoare. Status iucn3.1 LC.svg[705] Glaucidium passerinum 20110413.jpg
Surnia ulula (Linnaeus, 1758)[706][707] Ciuhurez, Ciuhurez undulat, Huhurez undulat, Huhurez porumbac. Surnia ulula ulula (Linnaeus, 1758) Accidentală. În România se cunoaște o singură captură de iarnă din 1904.[3][686] Status iucn3.1 LC.svg[708] Sperbereule1a.jpg
Subfamilia: Striginae
Bubo bubo (Linnaeus, 1758)[709][710] Buhă, Bufniță, Buhă mare, Bufnă, Buhnă, Bufniță mare, Buhă, Buvnă, Buhac, Bucană. Bubo bubo bubo (Linnaeus, 1758), Bubo bubo interpositus Rothschild & E. J. O. Hartert, 1910[711][227] Sedentară, cuibăritore Populația estimată în România este de 200-700 de perechi cuibăritoare. Status iucn3.1 LC.svg[712] Uhu-muc.jpg
Bubo scandiacus (Linnaeus, 1758), sin. Nyctea scandiaca[713] Bufniță de zăpadă, Bufniță polară. Monotipică Accidentală Specie semnalată înainte de 1949.[714][240] Status iucn3.1 LC.svg[715] Snowy Owl - Schnee-Eule.jpg
Otus scops (Linnaeus, 1758)[716][717] Ciuș, Ciuf pitic, Buhă pitică, Huhurez mic. Otus scops scops (Linnaeus, 1758) Oaspete de vară, cuibărește. Populația din România este apreciată a fi între 25.000-40.000 de perechi cuibăritore. Status iucn3.1 LC.svg[718] Otus scops 2 (Bohuš Číčel).jpg
Strix aluco Linnaeus, 1758[719][720] Huhurez mic, Huhurez de pădure, Ciuhurez de pădure, Ciuhurez, Ciurez, Cecă. Strix aluco aluco Linnaeus, 1758 Sedentară, cuibăritore. În România numărul perechilor cuibăritoare este estimat la 20.000-60.000. Status iucn3.1 LC.svg[721] Tawny wiki edit1.jpg
Strix uralensis Pallas, 1771[722][723] Huhurez mare, Huhurez uralenz, Cihurez cu coadă lungă, Huhurez cu cioc galben. Strix uralensis liturata Lindroth, 1788, Strix uralensis macroura Wolf, 1810[724][725] Sedentară, cuibăritore. Oaspete de iarnă. Efectivele estimate în România sunt cuprinse între 12.000-20.000 de perechi cuibăritoare. În sezonul rece apar și exemplare nordice. Status iucn3.1 LC.svg[726] Ural Owl.jpg

Familia Tytonidae[modificare | modificare sursă]

Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică[3] Populația estimată din România[4] Statutul IUCN, Imaginea
Familia: Tytonidae
Tyto alba (Scopoli, 1769)[727][728] Strigă, Huhurez de casă, Ciurez de casă. Tyto alba guttata (C. L. Brehm, 1831) Sedentară, cuibăritore. În România populația cuibăritoare este de 500-1.500 de perechi. Status iucn3.1 LC.svg[729] Tyto alba -British Wildlife Centre, Surrey, England-8a (1).jpg

Ordinul Cuculiformes (Familia Cuculidae)[modificare | modificare sursă]

Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică[3] Populația estimată din România[4] Statutul IUCN, Imaginea
Ordinul: Cuculiformes
Familia: Cuculidae
Cuculus canorus Linnaeus, 1758[730][731] Cuc, Cucul, Cucu, Cucușor, Cuculeț; fem. Cucă, Cuculiță, Cuculeasă. Cuculus canorus canorus Linnaeus, 1758 Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. În România populația cuibăritoare este formată din 300.000-600.000 de perechi cuibăritoare. Status iucn3.1 LC.svg[732] Cuculus canorus vogelartinfo chris romeiks CHR0791 cropped.jpg
Clamator glandarius (Linnaeus, 1758)[733][734] Cuc pestriț Monotipică Accidentală. A fost observată în 1916 în Basarabia.[735] Au fost observate 2 exemplare pentru prima dată în România în mai 2017 la Târgușor (jud. Constanța).[736][737] Status iucn3.1 LC.svg[738] Clamator glandarius - Great Spotted Cuckoo.jpg

Ordinul Caprimulgiformes (Familia Caprimulgidae)[modificare | modificare sursă]

Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică[3] Populația estimată din România[4] Statutul IUCN, Imaginea
Ordinul: Caprimulgiformes
Familia: Caprimulgidae
Caprimulgus europaeus Linnaeus, 1758[739][740] Caprimulg. Caprimulgus europaeus europaeus - Caprimulg european, Caprimulg comun, Rândunea de noapte nordică, Lipitoare nordică, Păpăludă nordică, Mulgătorul caprelor. Caprimulgus europaeus meridionalis - Caprimulg meridional, Caprimulg meridional, Mulgecapre, Rândunea de noapte meridională, Păpăludă meridională, Lipitoare meridională. Caprimulgus europaeus meridionalis E. J. O. Hartert, 1896 (cuibărește); Caprimulgus europaeus europaeus Linnaeus, 1758 (în pasaj) Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. Efectivul în România este estimat la 12.000-15.000 de perechi cuibăritoare. Status iucn3.1 LC.svg[741] Caprimulgus europaeus 1200x855.jpg

Ordinul Coraciiformes[modificare | modificare sursă]

Familia Alcedinidae[modificare | modificare sursă]

Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică[3] Populația estimată din România[4] Statutul IUCN, Imaginea
Ordinul: Coraciiformes
Familia: Alcedinidae
Alcedo atthis (Linnaeus, 1758)[742][743] Pescăraș albastru. Alcedo atthis ispida - Pescăraș albastru mare, Pescăruș verde, Pescăraș, Pescărel vânăt, Pescăriță, Pescărel azuriu. Alcedo atthis atthis - Pescăraș albastru mic, Pescăruș verde estic, Pescăras albastru răsăritean. Alcedo atthis atthis (Linnaeus, 1758), Alcedo atthis ispida Linnaeus, 1758 Sedentară, cuibăritore. În pasaj. Populația cuibăritoare din România este estimată la 5.500-10.000 de perechi. Status iucn3.1 LC.svg[744] Common Kingfisher Alcedo atthis.jpg

Familia Meropidae[modificare | modificare sursă]

Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică[3] Populația estimată din România[4] Statutul IUCN, Imaginea
Familia: Meropidae
Merops apiaster Linnaeus, 1758[745][746] Prigorie, Albinărel, Furnicar, Viespar, Prigoare. Monotipică Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. Efectivele din România au fost estimate la 200.000-400.000 de perechi cuibăritoare. Status iucn3.1 LC.svg[747] Şahlûr-33.jpg

Familia Coraciidae[modificare | modificare sursă]

Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică[3] Populația estimată din România[4] Statutul IUCN, Imaginea
Familia: Coraciidae
Coracias garrulus Linnaeus, 1758[748][749] Dumbrăveancă, Gaiță vânătă, Corb albastru, Căcău, Găițișară, Cioară pucioasă, Corobatică, Dumbrăvioară. Coracias garrulus garrulus Linnaeus, 1758 Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. Pentru România, populația estimată este de 4.600-6.500 de perechi cuibăritoare. Status iucn3.1 LC.svg[750] European roller.jpg

Ordinul Bucerotiformes (Familia Upupidae)[modificare | modificare sursă]

Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică[3] Populația estimată din România[4] Statutul IUCN, Imaginea
Ordinul: Bucerotiformes
Familia: Upupidae
Upupa epops Linnaeus, 1758[751][752] Pupăză, Pupăgioară, Pupăzoi. Upupa epops epops Linnaeus, 1758 Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. În România populația cuibăritoare este estimată a fi cuprinsă între 20.000 și 40.000 de perechi. Status iucn3.1 LC.svg[753] Common Hoopoe Photograph By Shantanu Kuveskar.jpg

Ordinul Piciformes (Familia Picidae)[modificare | modificare sursă]

Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică[3] Populația estimată din România[4] Statutul IUCN, Imaginea
Ordinul: Piciformes
Familia: Picidae
Subfamilia: Jynginae
Jynx torquilla Linnaeus, 1758[754][755] Capîntortură, Capîntors, Vârtecap, Capunturtură, Sucecap, Capuntultură, Caprenturtură, Sucitoare, Capintors, Furnicar. Jynx torquilla torquilla Linnaeus, 1758 Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj În România populația cuibăritoare este estimată la 30.000-70.000 de perechi, efectivul fiind considerat în regresie. Status iucn3.1 LC.svg[756] Jinxtorquilla.jpg
Subfamilia: Picinae
Picus canus Gmelin, 1788[757][758] Ghionoaie sură, Ciocănitoare sură, Ghionoae sură, Vârdăriță sură, Verdoaică, Vierdare, Ciocănitoare, Ghionoaie, Svirdoaică, Horoi verde. Picus canus canus J. F. Gmelin, 1788 Sedentară, cuibăritore. În România cuibăresc între 45.000 și 60.000 de perechi, ceea ce reprezintă populația cea mai mare de pe continentul european (exceptând-o pe cea din Rusia). Status iucn3.1 LC.svg[759] Harmaapäätikka koiras.jpg
Picus viridis Linnaeus, 1758[760][761] Ghionoaie verde, Ciocănitoare verde, Ciocănitoare verde central-europeană, Vârdăriță, Verdoaică, Virdare, Svirdaică, Horoiu verde, Ciocănitoare verde românească, Ciocănitoare verdoaie. Picus viridis viridis Linnaeus, 1758 (include subspecia Picus viridis virescens (C. L. Brehm, 1831) = Picus viridis frondium C. L. Brehm 1831), Picus viridis karelini J. F. Brandt, 1841 (include Picus viridis romaniae Stresemann 1919 - Ciocănitoare verde românească, Ciocănitoare verdoaie).[762] Sedentară, cuibăritore Populația din România este apreciat a fi între 60.000 și 120.000 de perechi. Este a doua ca mărime după cea din Franța. Status iucn3.1 LC.svg[763] European green woodpecker (Picus viridis) female Barnes.jpg
Dryobates minor (Linnaeus, 1758), sin. Dendrocopos minor (Linnaeus, 1758)[764][765] Ciocănitoare pestriță mică, Ciocănitoare pestriță mică, Ghionoaie pestriță mică, Ciocănitoare mică, Ghionoaie mică, Furnicar. Dryobates minor hortorum (C. L. Brehm, 1831), Dryobates minor buturlini E. J. O. Hartert, 1912 (Ciocănitoarea lui Buturlin)[762] Sedentară, cuibăritore În România cuibăresc între 15.000 și 600.000 de perechi, populația fiind în regres. Status iucn3.1 LC.svg[766] Dendrocopos minor 291108.jpg
Dendrocopos major (Linnaeus, 1758), sin. Dryobates major (Linnaeus, 1758),[767][768] Ciocănitoare pestriță mare, Ciocănitoare pestriță, Vârdoaică roșie, Bocănitoare, Ghionoaie, Geonoaie, Ciocănitoare roșie, Sfârcioc, Sfârdaică. Dendrocopos major pinetorum (C. L. Brehm, 1831 - Ciocănitoare pestriță mare), Dendrocopos major candidus (Stresemann, 1919 - Ciocănitoare pestriță candidă), unii autori includ această subspecie în subspecia Dendrocopos major pinetorum (C. L. Brehm, 1831 - Ciocănitoare pestriță mare estică), Dendrocopos major major (Linnaeus, 1758)[762] Sedentară, cuibăritore În România cuibăresc între 300.000 și 500.000 de perechi, populația fiind considerată în creștere. Status iucn3.1 LC.svg[769] Grote bonte specht.JPG
Dendrocopos leucotos (Bechstein, 1803), sin. Dryobates leucotos (Bechstein, 1803)[770][771] Ciocănitoare cu spate alb, Ciocănitoarea de munte, Ciocănitoare albă în spate. Dendrocopos leucotos leucotos (Bechstein, 1802, include și subspecia Dendrocopos leucotos carpathicus Buturlin, 1907 citată de unii autori), Dendrocopos leucotos lilfordi (Sharpe & Dresser, 1871 - Ciocănitoare Lilford).[762] Sedentară, cuibăritore. În România cuibăresc între 8.500 și 35.000 de perechi, populația fiind stabilă. Status iucn3.1 LC.svg[772] Weißrückenspecht in den Chiemgauer Alpen.JPG
Dendrocopos syriacus, (Ehrenberg, 1833), sin. Dryobates syriacus (Ehrenberg, 1833)[773][774] Ciocănitoare de grădină, Ciocănitoare de grădini, Ciocănitoare pestriță de gradină, Ciocănitoare pestriță urbană, Ciocănitoare balcanică, Ciocănitoare siriacă. Dendrocopos syriacus balcanicus (Gengler et Stresemann, 1920).[762] Unii autori consideră această specie monotipică. Sedentară, cuibăritore Populația din România este apreciată a fi între 10.000 și 30.000 de perechi și este în declin. Status iucn3.1 LC.svg[775] Dendrocopos syriacus.jpg
Dryocopus martius (Linnaeus, 1758)[776][777] Ciocănitoare neagră, Gheonoaie neagră, Ciocănitoare cu cârpă, Țipătoare, Horoi de brad, Cățărătoare, Ghinoi, Ciocănitoare cucuiată. Dryocopus martius martius (Linnaeus, 1758)[762] Sedentară, cuibăritore Populația din România este apreciată a fi între 14.500 și 57.000 de perechi, reprezentând una dintre cele mai importante populații de pe continentul european. Status iucn3.1 LC.svg[778] Dryocopus martius, Perersberg, Brasov, Romania 0 (cropped).jpg
Leiopicus medius (Linnaeus, 1758), sin. Dendrocopos medius (Linnaeus, 1758), Dryobates medius (Linnaeus, 1758)[779][780] Ciocănitoare de stejar, Ciocănitoare pestriță mijlocie, Gheonoaie mijlocie, Ciocănitoare roșie. Leiopicus medius medius (Linnaeus, 1758)[762] Sedentară, cuibăritore În România cuibăresc aproximativ 80.000-250.000 de perechi. Status iucn3.1 LC.svg[781] Middle-spotted Woodpecker - HungaryCS4E4424 (16224259449) (cropped).jpg
Picoides tridactylus (Linnaeus, 1758)[782][783] Ciocănitoare de munte, Ciocănitoare tridegetată, Ciocănitoare cu trei degete. Picoides tridactylus alpinus C. L. Brehm, 1831.[762] Sedentară, cuibăritore. În România cuibăresc aproximativ 15.000-20.000 de perechi. Status iucn3.1 LC.svg[784] Three-toed Woodpecker - Finlandia 0005 (3).jpg

Ordinul Apodiformes (Familia Apodidae)[modificare | modificare sursă]

Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică[3] Populația estimată din România[4] Statutul IUCN, Imaginea
Ordinul: Apodiformes
Familia: Apodidae
Apus apus (Linnaeus, 1758)[785][786] Drepnea neagră, Drepnea mică, Drepnea, Drepneauă, Lăstun mare, Lăstun negru, Drăpnea. Apus apus apus (Linnaeus, 1758) Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj de primăvară și de toamnă. În România are un efectiv estimat la 15.000-60.000 de perechi cuibăritoare. Status iucn3.1 LC.svg[787] Apus apus -Barcelona, Spain-8 (1).jpg
Apus pallidus (Shelley, 1870)[788][789] Drepnea palidă Apus pallidus brehmorum E. J. O. Hartert, 1901? Accidentală În perioada 2010-2014 au fost observate 5 exemplare,[76] iar în 2016-2017 - 8 exemplare.[790] Status iucn3.1 LC.svg[791] Apus pallidus -Greece-8.jpg
Tachymarptis melba (Linnaeus, 1758), sin. Apus melba (Linnaeus, 1758)[792][793] Drepnea mare, Drepnea alpină. Tachymarptis melba melba (Linnaeus, 1758) Oaspete de vară, cuibărește. În România există un efectiv estimat la 1.200-3.000 de perechi cuibăritoare. Status iucn3.1 LC.svg[794] Tachymarptis melba -Barcelona, Spain -flying-8 (3).jpg

Ordinul Psittaciformes (Familia Psittacidae)[modificare | modificare sursă]

Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică[3] Populația estimată din România[4] Statutul IUCN, Imaginea
Ordinul: Psittaciformes
Familia: Psittacidae
Psittacula krameri (Scopoli, 1769)[795][796] Papagalul micul Alexander ? Specie provenite din gradini zoologice, cu apariție sporadică în România.[16] Specie foarte rară. În perioada 2016-2017 au fost observate 36 exemplare în București.[797] Status iucn3.1 LC.svg[798] Psittacula krameri -Hong Kong -side -male-8.jpg
Psittacula eupatria (Linnaeus, 1766)[799][800] Papagalul marele Alexander ? Specie provenite din gradini zoologice, cu apariție sporadică în România. Specie foarte rară. Status iucn3.1 NT.svg[801] Alexandrine Parakeet-Psittacula eupatria-Symbio wildlife park-NSW.jpg

Ordinul Passeriformes[modificare | modificare sursă]

Familia Alaudidae[modificare | modificare sursă]

Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică[3] Populația estimată din România[4] Statutul IUCN, Imaginea
Ordinul: Passeriformes
Familia: Alaudidae
Alauda arvensis Linnaeus, 1758[802][803] Ciocârlie de câmp, Ciocârlie de câmp surie, Ciocârlie de țarină, Ciocârlie de vânt.
  • Alauda arvensis arvensis Linnaeus, 1758 (ciocârlie de câmp - în pasaj de primăvară și de toamnă);
  • Alauda arvensis cantarella Bonaparte, 1850 (= Alauda arvensis lunata Ch. L. Brehm, 1845 - ciocârlie de câmp surie - oaspete de vară cuibăritore).
  • În literatura veche este menționată și Alauda arvensis cinerascens Hartert 1910 (Ciocârlie de câmp caucasică, Ciocârlie răsăriteană = Alauda arvensis armenica Bogdanov, 1879).[804]
Oaspete de vară, cuibărește, majoritatea efectivului din România migrează în zone mediteraneene, foarte puține exemplare rămânând la noi peste iarnă. În pasaj de primăvară și de toamnă În România este larg răspândită, numărul perechilor cuibăritoare fiind estimat la 2.000.000-3.000.000 (După SOR 460.000-850.000 perechi cuibăritoare). Este una dintre cel mai des identificate specii de păsări. Status iucn3.1 LC.svg[805] Skylark 2, Lake District, England - June 2009.jpg
Alauda leucoptera (Pallas, 1811), sin. Melanocorypha leucoptera (Pallas, 1811)[806][807] Ciocârlie cu aripi albe, Ciocârlie sibirică. Monotipică Accidentală, oaspete de iarnă. Specie foarte rară. În 2017 a fost observat un singur exemplar la Agigea, în decembrie.[808] Status iucn3.1 LC.svg[809] Melanocorypha leucoptera2.jpg
Alaudala rufescens (Vieillot, 1820), sin. Calandrella rufescens (Vieillot, 1820)[810][811] Ciocârlie mică ? Accidentală. În perioada 2010-2014 au fost observate 3 exemplare.[76][812] Status iucn3.1 LC.svg[813] Terrera Marismeña, Calandrella rufescens (5824822243).jpg
Calandrella brachydactyla (Leisler, 1814)[814][815] Ciocârlie de stol, Ciocârlie cu degete scurte, Ciocârlie brevidegetată.
  • Calandrella brachydactyla brachydactyla (Leisler, 1814), sin. Calandrella cinerea brachydactyla (Leisler, 1814)
Oaspete de vară, cuibărește. În România populația cuibăritoare estimată este de 10.000-20.000 de perechi. Status iucn3.1 LC.svg[816] Alondra.jpg
Lullula arborea (Linnaeus, 1758)[817][818] Ciocârlie de pădure, Ciocârlie de munte.
  • Lullula arborea arborea (Linnaeus, 1758).
  • Unii autori menționează și subspecia Lullula arborea flavescens Ehmcke 1903 (Ciocârlie de pădure gălbuie, Ciocârlie mică, Ciocârlie fluerătoare)
Oaspete de vară, cuibărește. Populații sedentare pe Lunca Dunării și în Dobrogea. În iernile blânde se pot întâlni, la noi, unele exemplare nordice. Populația cuibăritoare în România este estimată între 100.000 și 250.000 de perechi Status iucn3.1 LC.svg[819] Lullula arborea (Ján Svetlík).jpg
Galerida cristata (Linnaeus, 1758)[820][821] Ciocârlan, Ciocârlan moțat, Ciocârlie cu cioc subțire.
  • Galerida cristata tenuirostris C. L. Brehm, 1858 (Ciocârlie cu cioc subțire) - subspecia obișnuită din România;
  • Galerida cristata cristata (Linnaeus, 1758 - Ciocârlie moțată);
  • Galerida cristata meridionalis C. L. Brehm, 1841 (Ciocârlie moțată balcanică).
Sedentară. În România populația cuibăritoare este estimată la 200.000-400.000 de perechi și este în creștere. Status iucn3.1 LC.svg[822] Crested lark 1.jpg
Eremophila alpestris (Linnaeus, 1758)[823][824] Ciocârlie urecheată, Ciocârlie urechiată, Ciocârlie alpină.
  • Eremophila alpestris flava (J. F. Gmelin, 1789)
Sedentară, cuibăritore în munții Făgăraș și munții Bucegi. Oaspete de iarnă - o parte din efectivele migratoare din nordul Europei petrec iarna în zona Carpaților Occidentali și de Sud. În România cuibăresc între 100 și 300 de perechi. Status iucn3.1 LC.svg[825] Eremophila alpestris flava, Blyth 4.jpg
Melanocorypha calandra (Linnaeus, 1766)[826][827] Ciocârlie de Bărăgan, Ciocârlie de stepă
  • Melanocorypha calandra calandra (Linnaeus, 1766)
Cuibăritoare, parțial sedentară, în iernile fără zăpadă sau cu puțină zăpadă iernează; o parte migrează spre țările calde. În pasaj. În România există populații cuibăritoare în Delta Dunării, în Dobrogea, în partea de sud a Moldovei și în partea de est a Munteniei. Efectivele din România sunt estimate la 750.000-1.500.000 de perechi cuibăritoare. Status iucn3.1 LC.svg[828] Berese.jpg
Melanocorypha yeltoniensis (Forster, 1767)[804][829] Ciocârlie neagră Monotipică Accidentală. Specie foarte rară. Se cunosc câteva semnalări primăvara în Dobrogea, fără ca specia să fi fost colectată.[3] Status iucn3.1 LC.svg[830] Zwarte leeuwerik.jpg
Melanocorypha bimaculata (Ménétries, 1832)[831] Ciocârlie cu două pete Monotipică Accidentală Specie foarte rară[240] Status iucn3.1 LC.svg[832] Lahore to Yārkand (17797751096).jpg

Familia Hirundinidae[modificare | modificare sursă]

Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică[3] Populația estimată din România[4] Statutul IUCN, Imaginea
Familia: Hirundinidae
Hirundo rustica Linnaeus, 1758[833][834] Rândunică, Rândunea, Rândunică de câmp, Rândurică, Rândurea, Lândură, Arândunea. Hirundo rustica rustica Linnaeus, 1758 Oaspete de vară, cuibărește. Specia a devenit strict antropofilă, existând aproape numai în localități. Efectivele din România sunt apreciate a fi între 500.000 și 1.000.000 de perechi. Status iucn3.1 LC.svg[835] 2013.06.23.-11-Wesenberg-Rauchschwalbe.jpg
Cecropis daurica Linnaeus, 1771, sin. Hirundo daurica Laxmann, 1769[836][837] Rândunică roșcată, Rândunică alpină. Cecropis daurica rufula (Temminck, 1835) Oaspete de vară, cuibărește. În România cuibărește în zona Dobrogea, în munții Retezat, Parâng, Apuseni, în Clisura Dunării și munții Cernei. Populația cuibăritoare din România numără între 500 și 1.500 de perechi clocitoare. Status iucn3.1 LC.svg[838] Red-rumped Swallow (Hirundo daurica) collecting mud for nest W IMG 7985.jpg
Delichon urbicum (Linnaeus, 1758), sin. Delichon urbica (Linnaeus, 1758)[839][840] Lăstun de casă, Rândunică de casă, Lăstun, Lăstrun, Loston, Lăstun alb, Rândunică de fereastră. Delichon urbicum urbicum (Linnaeus, 1758) Oaspete de vară, cuibărește. Cuibărește în locurile joase și la munte, adesea în colonii cu exemplare numeroase, lipindu-și cuiburile pe zidurile clădirilor. Pentru România populația cuibăritoare este estimată la 400.000-1.300.000 de perechi cuibăritoare. Status iucn3.1 LC.svg[841] Delichon urbica NRM.jpg
Riparia riparia (Linnaeus, 1758)[842][843] Lăstun de mal, Rândunică de mal, Rândunică de apă, Rândunică de ploaie, Rândunea de pământ. Riparia riparia riparia (Linnaeus, 1758) Oaspete de vară, cuibărește În România populația cuibăritoare este estimată la 45.000-90.000 de perechi. Status iucn3.1 LC.svg[844] Sîvanok.jpg
Ptyonoprogne rupestris (Scopoli, 1769), sin. Hirundo rupestris Scopoli, 1769[845][846] Lăstun de stâncă Monotipică Oaspete de vară, cuibărește. A fost semnalată prima dată în România în 1968 în regiunea sud-vestică a Carpaților, instalându-și cuiburile în crăpăturile stâncoase și în peșteri. În România efectivul speciei este de 1.000-3.000 de perechi cuibăritoare. Status iucn3.1 LC.svg[847] Hirondelle de rochers au barrage d'Enchanet (cropped).jpg

Familia Motacillidae[modificare | modificare sursă]

Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică[3] Populația estimată din România[4] Statutul IUCN, Imaginea
Familia: Motacillidae
Motacilla alba Linnaeus, 1758[848][849] Codobatură albă, Codobatură vulgară, Codobatură, Codubatură, Codobatură albăstrie, Cotorobatură, Coțobaie, Rândunica Domnului, Pasăre țigănească, Jumătate de pasăre, Codobâță, Bâțiitoare, Cutrubătură, Codobatelei. Motacilla alba alba Linnaeus, 1758 Oaspete de vară, cuibărește. Populațiile din sudul României sunt sedentare. În pasaj. Efectivele din România sunt estimate la 1.500.000-1.900.000 de perechi cuibăritoare. Status iucn3.1 LC.svg[850] Motacilla alba alba cropped.JPG
Motacilla cinerea Tunstall, 1771[851][852] Codobatură de munte, Pliscă de munte, Codobatură, Codobatură vânătă, Codobatură sură. Motacilla cinerea cinerea Tunstall, 1771 Oaspete de vară, cuibărește. În iernile blânde pot fi văzute unele exemplare în parcurile cu ape neînghețate din mijlocul orașelor din sudul României. Efectivele din România sunt estimate la 340.000-345.000 de perechi cuibăritoare. Status iucn3.1 LC.svg[853] Grey Wagtail 160504W.jpg
Motacilla citreola Pallas, 1776[854][855] Codobatură cu cap galben Motacilla citreola citreola Pallas, 1776[227] Este întâlnită accidental numai în perioada de migrație. În România efectivele speciei sunt reduse. În perioada 2006-2017 au fost observate 46 exemplare.[856] Status iucn3.1 LC.svg[857] Citrine Wagtail (Moticilla citreola) 12-10-2006 1-29-57 PM.JPG
Motacilla flava Linnaeus, 1758[858][859] Codobatură galbenă, Codobatură galbenă, Cotorobușcă, Văcăriță, Păstorel, Păstoriță, Cotolocușcă.
  • Motacilla flava flava Linnaeus, 1758 (Codobatură galbenă comună - cuibărește);
  • Motacilla flava dombrowskii (Tschusi, 1903 - Codobatură lui Dombrowski, Codobatură galbenă răsăriteană - cuibărește), aceasta este considerată în prezent că reprezintă un hibrid interrasial;
  • Motacilla flava beema (Sykes, 1832 - Codobatură galbenă orientală, Codobatură curtă, Codobatură răsăriteană - în pasaj);
  • Motacilla flava thunbergi Billberg, 1828 (Codobatură galbenă nordică, Codobatură galbenă boreală - în pasaj);
  • Motacilla flava taivana (Swinhoe, 1863), sin. Motacilla flava taivanus (Swinhoe, 1863 - Codobatură cu sprânceana galbenă, Codobatură galbenă chineză, Codobatură asiatică - în pasaj);
  • Motacilla flava feldegg Michahelles, 1830 (Codobatură galbenă cu cap negru - cuibărește; unii autori o ridică în rang de specie Motacilla feldegg;
  • Motacilla flava cinereocapilla Savi, 1831 (Codobatură galbenă cu cap cenușiu, Codobatură galbenă sudică - în pasaj);
  • Motacilla flava kaleniczenkii Kaleniczenko 1839 (Codobatură galbenă cu bărbia albă - în pasaj) - este inclusă în prezent în subspecia Motacilla flava feldegg.[804]
Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. Populația din România a fost estimată la 850.000-1.700.000 de perechi și este în prezent în ușor declin. Status iucn3.1 LC.svg[860] Wiesenschafstelze.JPG
Anthus campestris (Linnaeus, 1758)[861][862] Fâsă de câmp, Fâsă campestră. Anthus campestris campestris (Linnaeus, 1758) Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj În România cuibăresc 150.000-220.000 de perechi. Status iucn3.1 LC.svg[863] Anthus campestris-3.jpg
Anthus cervinus (Pallas, 1811), sin. Anthus cervina (Pallas, 1811), Anthus rufogularis Brehm 1824[864][865] Fâsă roșiatică, Fâsă cu gât roșu, Fâsă roșie. Monotipică În pasaj de primăvară și de toamnă. Specie rară. În România în 2016 au fost observate 13 exemplare.[866] Status iucn3.1 LC.svg[867] Red-throated Pipit.jpg
Anthus pratensis (Linnaeus, 1758)[868][869] Fâsă de luncă. Monotipică Oaspete de vară, cuibărește îndeosebi în partea nordică a României, în ținuturile umede de câmpie și dealuri. În pasaj. Specie rară. Populația cuibăritoare în România este estimată la 5-20 de perechi, aceste date reprezentând probabil o subestimare a efectivului cuibăritor. Se întâlnește mai ales în timpul pasajului. În iernile blânde, se întâlnesc accidental unele exemplare, mai ales în partea sudică a țării. Status iucn3.1 NT.svg[870] Wiesenpieper Meadow pipit.jpg
Anthus spinoletta (Linnaeus, 1758)[871][872] Fâsă de munte, Fâsă alpină. Anthus spinoletta spinoletta (Linnaeus, 1758) Oaspete de vară, cuibărește pe înălțimile fără păduri ale Carpaților, instalându-și cuibul pe sol, lângă bolovanii înierbați. Oaspete de iarnă - o parte din efectivele europene petrec iarna în Delta Dunării și în Dobrogea. Populația cuibăritoare în România este estimată la 160.000-190.000 de perechi. Status iucn3.1 LC.svg[873] Anthus spinoletta - Water Pipit, Kahramanmaraş 2016-11-18 01-10.jpg
Anthus trivialis (Linnaeus, 1758)[874][875] Fâsă de pădure, Fâsă transilvanică. Anthus trivialis trivialis (Linnaeus, 1758) Oaspete de vară, cuibărește. În România cuibăresc aproximativ 500.000-900.000 de perechi. Status iucn3.1 LC.svg[876] 2015-04-21 Anthus trivialis, Abernethy Forest 1.jpg
Anthus richardi Vieillot, 1818[877] Fâsă asiatică ? Accidentală Specie foarte rară.[240] Status iucn3.1 LC.svg[878] Anthus richardi - Laem Pak Bia.jpg
Anthus petrosus (Montagu, 1798)[879] Fâsă de stâncă ? Accidentală În decembrie 2010 a fost observat un singur exemplar la Capul Midia.[76] Status iucn3.1 LC.svg[880] Swierg2.jpg

Familia Laniidae[modificare | modificare sursă]

Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică[3] Populația estimată din România[4] Statutul IUCN, Imaginea
Familia: Laniidae
Lanius senator Linnaeus, 1758[881][882] Sfrâncioc cu cap roșu. Lanius senator senator Linnaeus, 1758 Oaspete de vară, cuibărește. În România efectivul cuibăritor al speciei este mic, estimat a fi cuprins între 100 și 400 de perechi. Status iucn3.1 LC.svg[883] Alcaudón común (Lanius senator) (8587246504) (2).jpg
Lanius collurio Linnaeus, 1758, sin. Lanius cristatus collurio Linnaeus, 1758[884][885] Sfrâncioc roșiatic, Sfrâncioc roșu, Berbecel roșietic, Șofran, Codălbiță. Monotipică Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj În România numărul estimat de perechi este de 1.600.000-3.600.000, fiind una dintre cele mai numeroase populații din Europa; efective mai mari sunt înregistrate doar în Rusia. Status iucn3.1 LC.svg[886] Neuntöter16Männchen2.jpg
Lanius excubitor Linnaeus, 1758[887][888] Sfrâncioc mare, Sfrâncioc coțofănesc, Sfrâncioc ghebos, Sfrâncioc de iarnă, Berbecel, Berbecel mare, Lupul vrăbiilor, Șoimuț, Capra dracului, Țăcăitoare, Frâncioc mare.
  • Lanius excubitor excubitor Linnaeus, 1758 (Sfrâncioc mare),
  • Lanius excubitor homeyeri Cabanis, 1873 (Sfrânciocul lui Homeyer, Sfrâncioc răsăritean)
  • Lanius excubitor excubitor - oaspete de iarnă.
  • Lanius excubitor homeyeri - sedentară, cuibăritoare.[889]
Populația cuibăritoare din România este estimată între 15.000 și 50.000 de perechi. Status iucn3.1 LC.svg[890] Lanius excubitor 1 (Marek Szczepanek).jpg
Lanius minor Gmelin, 1788[891][892] Sfrâncioc cu fruntea neagră, Sfrâncioc mic, Berbecel mic, Francioc mic, Lupul vrăbiilor mic. Lanius minor minor J. F. Gmelin, 1788 Oaspete de vară, cuibărește. Populația din România, deține în prezent una dintre cele mai mari efective cuibăritoare (364.000-857.000 de perechi) din Europa. Status iucn3.1 LC.svg[893] Lanîûs mînor.jpg
Lanius nubicus Lichtenstein, 1823[894] Sfrâncioc cu mască Monotipică Accidentală. Specie foarte rară.[240] Status iucn3.1 LC.svg[895] Lanius nubicus (unmirrored).jpg
Lanius isabellinus Ehrenberg, 1833[896][897] Sfrâncioc asiatic, Sfrâncioc de deșert. ? Accidentală A fost capturat un exemplar pe grindul Chituc la 12.10.1997.[898] Status iucn3.1 LC.svg[899] Rufous-tailed Shrike (8119219998).jpg

Familia Bombycillidae[modificare | modificare sursă]

Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică[3] Populația estimată din România[4] Statutul IUCN, Imaginea
Familia: Bombycillidae
Bombycilla garrulus (Linnaeus, 1758)[900][901] Mătăsar Bombycilla garrulus garrulus (Linnaeus, 1758) Oaspete de iarnă. Nu cubărește în România. Specie întâlnită doar sezonul rece. În unele ierni este abundent, alteori apare în mici cârduri, pentru ca ani în șir să nu se mai ivească deloc. În primăvara din 2017 au fost observate 52 de exemplare în România.[902] Status iucn3.1 LC.svg[903] Bombycilla garrulus, Sweden 2015 01.jpg

Familia Cinclidae[modificare | modificare sursă]

Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică[3] Populația estimată din România[4] Statutul IUCN, Imaginea
Familia: Cinclidae
Cinclus cinclus (Linnaeus, 1758)[904][905] Pescărel negru, Mierlă de pârâu, Pescăruș de munte, Pescărel de pârâu, Rătășcuță, Pescărel de gheață, Pruntăraș, Prentăraș.
  • Cinclus cinclus cinclus (Linnaeus, 1758) (Mierlă de pârâu nordică, Mierlă neagră nordică - oaspete de iarnă);
  • Cinclus cinclus aquaticus Bechstein, 1797 (Mierlă de pârâu comună, Mierlă de apă - sedentară);
  • Cinclus cinclus meridionalis Ch. L. Brehm, 1856 (Mierlă de părău sudică, Mierlă neagră sudică, Mierlă de pârâu meridională, Mierlă de pârâu cu pântec deschis) inclusă în prezent în Cinclus cinclus aquaticus;
  • Cinclus cinclus orientalis Stresemann 1919 (Mierlă de părău orientală, Mierlă de pârâu macedoneană) inclusă în prezent în Cinclus cinclus aquaticus.[804]
Sedentară, cuibăritoare. Oaspete de iarnă Populația din România este estimată între 10.000 și 20.000 de perechi cuibăritoare. Status iucn3.1 LC.svg[906] Cinclus cinclus R(ThKraft).jpg

Familia Troglodytidae[modificare | modificare sursă]

Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică[3] Populația estimată din România[4] Statutul IUCN, Imaginea
Familia:Troglodytidae
Troglodytes troglodytes (Linnaeus, 1758)[907][908] Ochiuboului, Ochiul boului, Pănțăruș, Impărățel, Cioclejel, Tărtăloc, Sfredeluș, Sfredeleac, Bourel, Gătăjel, Șofrac, Luleluș, Lulelușă, Țânțăruș, Pitulice, Impărătuș. Troglodytes troglodytes troglodytes (Linnaeus, 1758) Sedentară, cuibăritoare. Iarna pot fi văzute exemplare nordice. În România se apreciază că sunt între 270.000 și 540.000 de perechi cuibăritoare. Status iucn3.1 LC.svg[909] Ein neugieriger Zaunkönig.jpg

Familia Turdidae[modificare | modificare sursă]

Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică[3] Populația estimată din România[4] Statutul IUCN, Imaginea
Familia:Turdidae
Turdus pilaris Linnaeus, 1758[910][911] Cocoșar, Sturz de iarnă, Gogoșar, Sturz de munte. Monotipică. Oaspete de vară, cuibărește. Oaspete de iarnă. În România populația cuibăritoare de cocoșar este de 75.000-150.000 de perechi cuibăritoare, cu un ușor trend ascendent. Primele date de cuibărit ale speciei la noi în țară datează din anul 1960, în nordul României. Status iucn3.1 LC.svg[912] Turdus pilaris2.jpg
Turdus iliacus Linnaeus, 1766, sin. Turdus musicus Linnaeus, 1758[913][914] Sturzul viilor, Sturz roșcat, Sturz roșu. Turdus iliacus iliacus Linnaeus, 1758 (sin. Turdus musicus musicus) În pasaj de primăvară și de toamnă. Oaspete de iarnă. Specie rară. În perioada 2006-2017 au fost observate 182 exemplare în România.[915] Status iucn3.1 NT.svg[916] Redwing Turdus iliacus.jpg
Turdus philomelos Brehm, 1831[917][918] Sturz cântător, Sturzișor, Brebeneac, Sturz cântăreț. Turdus philomelos philomelos C. L. Brehm, 1831, sin. Turdus ericetorum philomelos Brehm (1831). Oaspete de vară, cuibărește. În iernile blânde, rămân unele exemplare nordice. Populația din România este estimată la 850.000-1.700.000 de perechi cuibăritoare. Status iucn3.1 LC.svg[919] Song thrush.jpg
Turdus viscivorus Linnaeus, 1758[920][921] Sturz de vâsc, Brebene, Sturz mare, Brebeneac, Brebeneac mare. Turdus viscivorus viscivorus Linnaeus, 1758 Parțial migratoare, parțial sedentară, cuibăritoare. Oaspete de iarnă. În pasaj. Populația din România este stabilă, cu efective cuprinse între 250.000 și 500.000 de perechi cuibăritoare. Status iucn3.1 LC.svg[922] Деряба Turdus viscivorus.jpg
Turdus merula Linnaeus, 1758[923][924] Mierlă, Mierlă neagră, Miarlă, Nierlă, Mnierlă, Mierluță, Mierloi, Agnirbă, Gnierlă, Mierlușcă, Văduvă loatră, Guirlă. Turdus merula merula Linnaeus, 1758. În literatura veche este menționată și subspecia Turdus merula aterrimus (Madarász, 1903 - Mierla lui Madarász, Mierlă orientală, Mierlă balcanică.).[804] Sedentară, cuibăritoare. Oaspete de iarnă. Populația cuibăritoare din România a fost estimată la 2.150.000-4.300.000 de perechi și are un trend ascendent. Status iucn3.1 LC.svg[925] Blackbird (male).jpg
Turdus torquatus Linnaeus, 1758[926][927] Mierlă gulerată, Mierlă gulerată alpină, Mierlă sură. Turdus torquatus alpestris (C. L. Brehm, 1831) Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. În România populația cuibăritoare este estimată la 80.000-120.000 de perechi, fiind cea mai mare populație din Europa. Status iucn3.1 LC.svg[928] Ring Ouzel.jpg
Zoothera aurea (Holandre, 1825), sin. Zoothera dauma aurea (Holandre, 1825).[929] Sturz auriu ? Accidentală Specie foarte rară. Prezență incertă[240] Status iucn3.1 LC.svg[930] White's Thrush - Taiwan S4E8185 (17027482527).jpg

Familia Muscicapidae[modificare | modificare sursă]

Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică[3] Populația estimată din România[4] Statutul IUCN, Imaginea
Familia: Muscicapidae
Erithacus rubecula (Linnaeus, 1758)[931][932] Măcăleandru, Gușă roșie, Gușu roșu, Piept roșu. Erithacus rubecula rubecula (Linnaeus, 1758) Parțial migratoare, parțial sedentară, cuibăritoare. Oaspete de iarnă. În pasaj. În România populația cuibăritoare a speciei este apreciată la 1.854.000-2.670.000 de perechi și este considerată stabilă. Status iucn3.1 LC.svg[933] European-Robin.jpg
Luscinia luscinia (Linnaeus, 1758)[934][935] Privighetoare de zăvoi, Filomelă, Privighetoare mare, Priveghetoare mare, Priveghetoare. Monotipică Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. În România populația este apreciată la 90.000-200.000 de perechi cuibăritoare. Status iucn3.1 LC.svg[936] Thrush Nightingale by Daniel Bastaja.jpg
Luscinia megarhynchos (Brehm, 1831)[937][938] Privighetoare roșcată, Priveghetoare, Privighetoare, Priveghetoare roșie, Privighitoare mică, Berbiliu. Luscinia megarhynchos megarhynchos C. L. Brehm, 1831 Oaspete de vară, cuibărește. Populația cuibăritoare din România este estimată la 800.000-1.600.000 de perechi cuibăritoare, fiind importantă la nivel european. Status iucn3.1 LC.svg[939] Rossinyol 03 (Luscinia megarhynchos).jpg
Cyanecula svecica (Linnaeus, 1758), sin. Luscinia svecica (Linnaeus, 1758)[940][941] Gușă vânătă, Gușu vânăt, Priveghetoare albastră. Cyanecula svecica cyanecula (Meisner, 1804, sin. Luscinia svecica cyanecula - Privighetoare pitica - cuibăritoare), Cyanecula svecica volgae (O. Kleinschmidt, 1907, sin. Luscinia svecica volgae - Privighetoare răsăriteană - în pasaj), Cyanecula svecica svecica (Linnaeus, 1758, sin. Luscinia svecica svecica - în pasaj).[227] Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. În România populația estimată este de 1500-3500 de perechi cuibăritoare. Status iucn3.1 LC.svg[942] Luscinia svecica volgae.jpg
Monticola saxatilis (Linnaeus, 1766)[943][944] Mierlă de piatră, Mierlă de piatră, Sturz de stâncă, Sturz de piatră. Monotipică Oaspete de vară, cuibărește. Cuibărește insular în tot lanțul Carpatic, din Maramureș până la Dunăre, dar și în Munții Măcin. Efectivul în România este de 100-300 de perechi cuibăritoare și poate fi considerată o populație stabilă. Status iucn3.1 LC.svg[945] Common rock thrush.jpg
Monticola solitarius (Linnaeus, 1758)[946][947] Mierlă albastră Monticola solitarius solitarius (Linnaeus, 1758) Accidentală. Specie foarte rară. În perioada 2012-2016 au fost observate primăvara 3 exemplare în jud. Tulcea și Constanța.[76][948] Status iucn3.1 LC.svg[949] Monticola solitarius -ground-8.jpg
Phoenicurus phoenicurus (Linnaeus, 1758)[950][951] Codroș de pădure, Codroș de grădină, Pepturaș, Nucșoară, Coadă roșie, Codroș, Oiță, Pieptănaș. Phoenicurus phoenicurus phoenicurus (Linnaeus, 1758 - Codroș, Codroș de grădină), Phoenicurus phoenicurus samamisicus (Hablizl, 1783 - Codroș răsăritean, Codroș de grădină caucazic, Codroș de grădină cu oglindă) Oaspete de vară, cuibărește. În România populația a fost estimată la 45.000- 90.000 de perechi cuibăritoare, fiind considerată stabilă. Status iucn3.1 LC.svg[952] Phoenicurus phoenicurus male(js) (cropped).jpg
Phoenicurus ochruros (Gmelin, 1774)[953][954] Codroș de munte, Codroș de casă, Pieptănuș de casă, Coadă roșie de munte, Codroș, Oiță, Nucșoară, Pieptănaș. Phoenicurus ochruros gibraltariensis (J. F. Gmelin, 1789) Oaspete de vară, cuibărește În România populația acestei specii a fost estimată la 390.000- 780.000 de perechi cuibăritoare, fiind considerată în creștere. Status iucn3.1 LC.svg[955] Männlicher Hausrotschwanz by Mag. Christian Bechter, Vorarlberg.jpg
Oenanthe pleschanka (Lepechin, 1770), sin. Oenanthe leucomela (Pallas 1770)[956][957] Pietrar negru, Pietroică neagră, Pițigoice, Pițigoice de canara, Călugăriță. Monotipică Oaspete de vară, cuibărește. În România au fost estimate 680-750 de perechi cuibăritoare și este considerată o specie cu populație stabilă. Status iucn3.1 LC.svg[958] Pied Wheatear - Tanzania 2008-02-29 0225 (19406836875).jpg
Oenanthe oenanthe (Linnaeus, 1758)[959][960] Pietrar sur, Pietrar sur comun, Petroaică sură, Petrar, Petrar mare, Pițigoice, Codalbiță. Oenanthe oenanthe oenanthe (Linnaeus, 1758) Oaspete de vară, cuibărește. În România populația a fost estimată la 220.000-440.000 de perechi cuibăritoare, cu un trend ascendent. Status iucn3.1 LC.svg[961] Steinschmaetzer Northern wheatear male.jpg
Oenanthe hispanica (Linnaeus, 1758)[962][963] Pietrar mediteranean, Pietrar sur mediteranean, Pietrar cu gât negru. Oenanthe hispanica melanoleuca (Güldenstädt, 1775), sin. Oenanthe melanoleuca Oaspete de vară, cuibărește. În România populația a fost estimată la 5-30 de perechi cuibăritoare, cu un trend ascendent. Status iucn3.1 LC.svg[964] 45-090506-black-eared-wheatear-at-Ipsilou-Monastery-.jpg
Oenanthe isabellina (Temminck, 1829)[965][966] Pietrar răsăritean, Pietrar isabelin. Monotipică Oaspete de vară, cuibărește. În România populația a fost estimată la 3.500-15.000 de perechi cuibăritoare, cu un trend ascendent. Status iucn3.1 LC.svg[967] Oenanthe isabellina 1838.jpg
Oenanthe finschii (Heuglin, 1869)[968] Pietrar caucazian ? Accidentală Specie foarte rară.[240] Status iucn3.1 LC.svg[969] Çilferşik (cropped).jpg
Saxicola rubetra (Linnaeus, 1758)[970][971] Mărăcinar mare, Mărăcinar striat, Mărăcinar mic, Mărăcinar cu gât roșu, Mărăcinar de luncă. Monotipică. În literatura veche sunt menționate 2 subspecii - Saxicola rubetra rubetra (Linnaeus, 1758 - Mărăcinar mic), Saxicola rubetra spatzi Erlanger, 1900 (Mărăcinar mic dalmatin, Mărăcinar de luncă).[804] Oaspete de vară, cuibărește. România deține o populație însemnată, estimată la 240.000-480.000 de perechi cuibăritoare. Status iucn3.1 LC.svg[972] Saxicola rubetra -Belgium -male-8-cropped.jpeg
Saxicola torquatus (Linnaeus, 1766), sin. Saxicola torquata (Linnaeus, 1766)[973][974] Mărăcinar negru, Mărăcinar mare, Mărăcinar cu gât negru, Mărăcinar cu cap negru. Saxicola torquatus rubicola (Linnaeus, 1766 - Mărăcinar mare), unii autori o ridică în rang de specie Saxicola rubicola (Linnaeus, 1766). Saxicola torquatus maurus în prezent ridicată în rang de specie Saxicola maurus. Oaspete de vară, cuibărește. În România efectivul populației este estimat la 350.000-700.000 de perechi cuibăritoare. Status iucn3.1 LC.svg[975] Saxicola torquatus -South Africa -male-8 (3).jpg
Saxicola maurus (Pallas, 1773). În trecut era inclusă ca subspecie în speciaSaxicola torquatus[976][977] Mărăcinar asiatic, Mărăcinar răsăritean, Mărăcinar caucazic. Saxicola maurus maurus (Pallas, 1773) (sin. Saxicola torquatus maurus (Pallas, 1773), Saxicola torquata maura (Pallas, 1773)) Accidentală. În perioada 2010-2014 au fost observate 7 exemplare în jud. Constanța și Tulcea.[76][978] Status iucn3.1 LC.svg[979] Siberian Stonechat (Saxicola maurus) Photograph By Shantanu Kuveskar.jpg
Muscicapa striata (Pallas, 1764)[980][981] Muscar sur, Muscar sur, Muscar cenușiu, Gelat. Muscicapa striata striata (Pallas, 1764) Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. Populația din România este estimată la 225.000-450.000 de perechi cuibăritoare. Status iucn3.1 LC.svg[982] Muscicapa striata on waste bin.JPG
Ficedula parva (Bechstein, 1792), sin. Muscicapa parva Bechstein, 1792[983][984] Muscar mic, Muscar roșu, Muscar roșietic, Gelat roșietic. Ficedula parva parva (Bechstein, 1792). În prezent această specie este considerată monotipică. Oaspete de vară, cuibărește. În România populația cuibăritoare este estimată un număr de 80.000-260.000 de perechi, fiind depășită ca mărime doar de populația din Rusia. Status iucn3.1 LC.svg[985] Ficedula parva.jpg
Ficedula albicilla (Pallas, 1811)[986] Muscar siberian, Muscar de taigă Monotipică Accidentală Specie foarte rară.[240] Status iucn3.1 LC.svg[987] Red-breasted Flycatcher.jpg
Ficedula albicollis (Temminck, 1815), sin. Muscicapa albicollis Temminck, 1815[988][989] Muscar gulerat, Muscar. Monotipică Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. În România populația este estimată la 500.000-1.500.000 de perechi cuibăritoare, fiind printre cele mai numeroase populații din Europa. Status iucn3.1 LC.svg[990] Ficedula albicollis, Białowieża 1.jpg
Ficedula hypoleuca (Pallas, 1764), sin. Muscicapa hypoleuca Pallas, 1764[991][992] Muscar negru, Muscar. Ficedula hypoleuca hypoleuca (Pallas, 1764) Oaspete de vară, cuibărește. Efectivul estimat în România este de maximum 100 de perechi clocitoare. Status iucn3.1 LC.svg[993] Ficedula hypoleuca Smedjebacken 2.jpg
Ficedula semitorquata (Homeyer, 1885)[994][995] Muscar semigulerat Monotipică Accidentală În perioada 2010-2017, primăvara, au fost observate 19 exemplare.[996][997] Status iucn3.1 LC.svg[998] SemicollaredFlycatcher.jpg
Cercotrichas galactotes (Temminck, 1820)[999] Măcăleandru roșcat Cercotrichas galactotes syriaca (Hemprich & Ehrenberg, 1833) Accidentală Specie foarte rară. Un exemplar a fost observat în august 1974 de Ion Catuneanu la Călimănești (județul Vâlcea)[227][1.000][1.001] Status iucn3.1 LC.svg[1.002] Agrobate roux au Parc National de l'Ichkeul (Tunisia), crop.jpg

Familia Panuridae[modificare | modificare sursă]

Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică[3] Populația estimată din România[4] Statutul IUCN, Imaginea
Familia: Panuridae
Panurus biarmicus (Linnaeus, 1758)[1.003][1.004] Pițigoi de stuf, Pițigoi mustăcios, Pițigoi bărbos, Pițigoi perciunat, Aușel de stuf, Aușel bărbos. Panurus biarmicus russicus (C. L. Brehm, 1831) Sedentară, cuibărește. În România populația estimată este de 71.000-97.000 de perechi. Doar Rusia are o populație mai mare. Status iucn3.1 LC.svg[1.005] Bearded Tit - Newquay Zoo (15481826926).jpg

Familia Aegithalidae[modificare | modificare sursă]

Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică[3] Populația estimată din România[4] Statutul IUCN, Imaginea
Familia: Aegithalidae
Aegithalos caudatus (Linnaeus, 1758)[1.006][1.007] Pițigoi codat, Pițigoi de stol, Pițigoi de cârd, Porumbel mic. Aegithalos caudatus caudatus (Linnaeus, 1758 - Pițigoi codat); Aegithalos caudatus europaeus (Hermann, 1804 - Pițigoi codat roșietic, Pițigoi roșietic); Aegithalos caudatus macedonicus (Salvadori & Dresser, 1892, sin. Aegithalos macedonica - Pițigoi codat macedonean, Pițigoi codat macedonic).[804] Sedentară, cuibărește. În România cuibăresc între 300.000 și 500.000 de perechi. Status iucn3.1 LC.svg[1.008] Длиннохвостая синица (Aegithalos caudatus).jpg

Familia Phylloscopidae[modificare | modificare sursă]

Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică[3] Populația estimată din România[4] Statutul IUCN, Imaginea
Familia: Phylloscopidae
Phylloscopus orientalis (Brehm, 1855), sin. Phylloscopus bonelli orientalis (Brehm, 1855)[1.009]. Adesea menționată ca Phylloscopus bonelli, care este o specie ce se găsește în vestul Europei. Pitulice de munte, Pitulice Bonelli estică, Pitulice orientală, Pitulice balcanică, Pitulice verde montană, Pitulice verde Bonelli. Monotipică În pasaj.Sporadic au fost observați indivizi din această specie în sudul Dobrogei și mai demult în Carpați. A fost chiar suspectată o tentativă de cuibărit în pădurea Hagieni. Nu se cunoaște efectivul acestei specii care poate fi observat pe teritoriul României în timpul pasajelor și nu există date certe referitoare la cuibăritul ei în această zonă. Status iucn3.1 LC.svg[1.010] Naturalis Biodiversity Center - RMNH.AVES.137900 1 - Phylloscopus bonelli orientalis (Brehm, 1855) - Sylviidae - bird skin specimen.jpeg
Phylloscopus collybita (Vieillot, 1817), sin. Phylloscopus collybitus (Vieillot, 1817)[1.011][1.012] Pitulice mică, Pitulice verde mică. Phylloscopus collybita abietinus (Nilsson, 1819, sin. Phylloscopus collybita abietina - Pitulice verde orientală, Pitulice răsăriteană, Pitulice verde de brădet, Pitulice verde cu aripi lungi - în pasaj); Phylloscopus collybita collybita (Vieillot, 1817 - Pitulice verde mică, Pitulice mică - cuibărește). Subspecia Phylloscopus collybita tristis este în prezent ridicată în rang de specie Phylloscopus tristis. Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. În România populația este estimate între 2.500.000-5.000.000 de perechi cuibăritoare. Status iucn3.1 LC.svg[1.013] Chiffchaff - Phylloscopus collybita (cropped).jpg
Phylloscopus tristis Blyth, 1843[1.014] Pitulice mică siberiană Monotipică. În trecut era inclusă ca subspecie Phylloscopus collybita tristis Blyth, 1843 în specia Phylloscopus collybita. Accidentală A fost colectată de Dimitrie Radu într-un parc dendrologic din București în februarie 1973.[3][227]. Ulterior a fost găsită pe Grindul Chituc 2015.[1.015][1.016] Status iucn3.1 LC.svg[1.017] Siberian Chiffchaff I IMG 9454.jpg
Phylloscopus fuscatus (Blyth, 1842)[1.018][1.019] Pitulice întunecată ? Accidentală În perioada 2008-2016 au fost observate 3 exemplare toamna.[16][1.016] Status iucn3.1 LC.svg[1.020] Phylloscopus fuscatus.jpg
Phylloscopus humei (Brooks, 1878)[1.021] Pitulice asiatică ? Accidentală. A fost observat un exemplar șa 28 septembrie 2008, la Sfântu Gheorghe (Tulcea).[16] Status iucn3.1 LC.svg[1.022] Hume's Warbler - Kazakistan S4E4106 (19261538992).jpg
Phylloscopus inornatus (Blyth, 1842)[1.023][1.024] Pitulice cu sprâncenă galbenă Monotipică Accidentală În perioada 2010-2016 toamna au fost observate 8 exemplare, mai ales pe Grindul Chituc.[76][1.016][1.025] Status iucn3.1 LC.svg[1.026] Phylloscopus inornatus Meet Again 368583749 crop.png
Phylloscopus proregulus (Pallas, 1811)[1.027][1.028] Pitulice sprâncenată Monotipică Accidentală Până în 2017 a fost observat 8 exemplare, mai ales pe Grindul Chituc.[1.016] Status iucn3.1 LC.svg[1.029] 20070304贵阳-黄腰柳莺 (cropped and mirrored).jpg
Phylloscopus sibilatrix (Bechstein, 1793), sin. Phylloscopus sibilator (Bechstein, 1793)[1.030][1.031] Pitulice sfârâitoare, Pitulice verde mare, Pitulice verde sfârâitoare. Monotipică. În literatura veche sunt menționate 2 subspecii: Phylloscopus sibilatrix sibilatrix și Phylloscopus sibilatrix erlangeri.[804] Oaspete de vară, cuibărește. În România se estimează că efectivul acestei specii este reprezentat de 250.000-700.000 de perechi cuibăritoare, iar această populație este considerată a fi stabilă. Status iucn3.1 LC.svg[1.032] Flickr - Rainbirder - Wood Warbler (Phylloscopus sibilatrix).jpg
Phylloscopus trochilus (Linnaeus, 1758)[1.033][1.034] Pitulice fluierătoare, Pitulice verde fluierătoare. Pitulice verde. Phylloscopus trochilus acredula (Linnaeus, 1758, sin. Phylloscopus trochilus eversmanni (Bonaparte, 1850).) - Pitulice nordică, Pitulice verde Eversmanniană, Pitulice verde-surie - în pasaj; Phylloscopus trochilus trochilus (Linnaeus, 1758, sin. Phylloscopus trochilus fitis (Bechstein, 1793)) - Pitulicea fluierătoare - cuibărește.[3][804] Oaspete de vară cuibăritore. În pasaj În România populația a fost estimată la 5.000-50.000 de perechi cuibăritoare, fiind catalogată stabilă. Status iucn3.1 LC.svg[1.035] Willow Warbler (Phylloscopus trochilus), Skaw - geograph.org.uk - 1311678.jpg
Phylloscopus trochiloides (Sundevall, 1837)[1.036][1.037] Pitulice verzuie Phylloscopus trochiloides viridanus Blyth, 1843 Accidentală În perioada 1998 -2015 au fost observate 6 exemplare.[76][1.016] Status iucn3.1 LC.svg[1.038] Greenish Warbler Phylloscopus trochiloides DSCN1768-1.jpg
Phylloscopus nitidus Blyth, 1843[1.039][1.040] Pitulice de ienupăr, Pitulice verde uralensă. Monotipică Accidentală În 2016 a fost capturat un exemplar pe Grindul Chituc.[1.016] Status iucn3.1 LC.svg[1.041] Phylloscopus nitidus (Phylloscopidae) (Green Warbler), Chorokhi Delta, Georgia.jpg

Familia Cisticolidae[modificare | modificare sursă]

Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică[3] Populația estimată din România[4] Statutul IUCN, Imaginea
Familia: Cisticolidae
Cisticola juncidis (Rafinesque, 1810)[1.042] Stufârică pătată ? Accidentală. Prezență incertă Specie ale căror date nu au fost îndeajuns controlate.[240] Status iucn3.1 LC.svg[1.043] Zitting Cisticola - Cisticola juncidis.JPG

Familia Cettiidae[modificare | modificare sursă]

Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică[3] Populația estimată din România[4] Statutul IUCN, Imaginea
Familia: Cettiidae (Scotocercidae)
Cettia cetti (Temminck, 1820)[1.044][1.045] Stufărică, Silvie de mlaștină, Silvie mătăsoasă, Coadă lată. Cettia cetti cetti (Temminck, 1820) Parțial migratoare, parțial sedentară, cuibăritoare. Pot fi văzute și iarna în România, în locurile care le pot asigura adăpost și hrană. Apare în partea de nord-vest a Depresiunii Transilvaniei. Populația din România este estimată la 20-80 de perechi cuibăritoare. Status iucn3.1 LC.svg[1.046] 37-090505-cettis-warbler-at-Kalloni-east-river.jpg

Familia Locustellidae[modificare | modificare sursă]

Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică[3] Populația estimată din România[4] Statutul IUCN, Imaginea
Familia: Locustellidae
Locustella luscinioides (Savi, 1824)[1.047][1.048] Grelușel de stuf, Privighetoare de stuf. Locustella luscinioides luscinioides (Savi, 1824) Oaspete de vară, cuibărește. În România populația cuibăritoare este estimată la 40.000-60.000de perechi. Status iucn3.1 LC.svg[1.049] Locustellaluscinioides.jpg
Locustella fluviatilis (Wolf, 1810)[1.050][1.051] Grelușel de zăvoi, Silvie de țărm, Lăcar de țărm, Privighetoare de stuf, Silvie grelușel. Monotipică Oaspete de vară, cuibărește. Efectivele din România au fost estimate la 15.000-60.000 de perechi cuibăritoare. Status iucn3.1 LC.svg[1.052] Flodsangare.jpg
Locustella naevia (Boddaert, 1783)[1.053][1.054] Grelușel pătat, Privighetoare de stuf pătata, Privighetoare de stuf. Locustella naevia naevia (Boddaert, 1783) Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. În prezent efectivul din România este estimat la 100-1.000 de perechi cuibăritoare. Status iucn3.1 LC.svg[1.055] Grashoppsangare-070512.jpg
Locustella certhiola (Pallas, 1811)[1.056] Grelușel siberian ? Accidentală Specie foarte rară.[240] Status iucn3.1 LC.svg[1.057] Locustella certhiola 2.jpg

Familia Acrocephalidae[modificare | modificare sursă]

Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică[3] Populația estimată din România[4] Statutul IUCN, Imaginea
Familia: Acrocephalidae
Acrocephalus palustris (Bechstein, 1798)[1.058][1.059] Lăcar de mlaștină, Lăcar palustru, Lăcar de baltă, Lăcar, Privighetoare de stuf. Monotipică Oaspete de vară, cuibărește Efectivul acestei specii din România este estimat la 97.000-126.000 de perechi cuibăritoare. Status iucn3.1 LC.svg[1.060] Acrocephalus palustris Irpin4.JPG
Acrocephalus scirpaceus (Hermann, 1804)[1.061][1.062] Lăcar de stuf, Lăcar de lac, Lăcar mic, Lăcar gălăgios, Lăcar, Priveghetoare de lac. Acrocephalus scirpaceus scirpaceus (Hermann, 1804) Oaspete de vară, cuibărește Populația din România este estimată între 128.000 și 161.000 de perechi cuibăritoare, fiind considerată stabilă. Status iucn3.1 LC.svg[1.063] 2016.07.13.-01-Westensee Felde--Teichrohrsaenger.jpg
Acrocephalus arundinaceus Temminck & Schlegel, 1847)[1.064][1.065] Lăcar mare, Sturz de trestie, Sturz de stuf, Privighetoare de stuf. Acrocephalus arundinaceus arundinaceus (Linnaeus, 1758) Oaspete de vară, cuibărește Populația din România ajunge la 370.000-426.000 de perechi cuibăritoare. Status iucn3.1 LC.svg[1.066] Carricero tordal.jpg
Acrocephalus schoenobaenus (Linnaeus, 1758)[1.067][1.068] Lăcar mic, Lăcar de rogoz, Rogozat, Lăcar, Privighetoare de stuf. Monotipică Oaspete de vară, cuibărește În România cuibăresc între 87.000 și 115.000 de perechi, populația fiind stabilă. Status iucn3.1 LC.svg[1.069] Acrocephalus schoenobaenus 1 (Marek Szczepanek)-2.jpg
Acrocephalus agricola (Jerdon, 1845)[1.070][1.071] Lăcar cafeniu, Lăcar răsăritean, Lăcar de câmp, Lăcar agricol, Lăcar de câmpie. Acrocephalus agricola septimus Gavrilenko, 1954 (sin. Acrocephalus agricola brevipennis (Severtzov, 1872)).[227][1.072] Oaspete de vară, cuibărește. Populația din România a fost estimată la 3.000-20.000 de perechi cuibăritoare și este stabilă. Status iucn3.1 LC.svg[1.073] Paddyfied warbler inhand blacksea.jpg
Acrocephalus paludicola (Vieillot, 1817)[1.074][1.075] Lăcar de pipirig, Pipirigar, Lăcar, Priveghetoare de stuf. Monotipică Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj. Specie rară. Poate fi observat mai frecvent când trece în pasaj. Status iucn3.1 VU.svg[1.076] Acrocephalus paludicola 5 by-dpc.jpg
Acrocephalus melanopogon (Temminck, 1823), sin. Lusciniola melanopogon Temminck, 1823[1.077][1.078] Privighetoare de baltă, Privighitoare de stuf, Privighetoarea tamariscului, Lăcar. Acrocephalus melanopogon melanopogon (Temminck, 1823) Oaspete de vară, cuibărește. În pasaj În România este estimată prezența între 100 și 1.000 de perechi cuibăritoare. Status iucn3.1 LC.svg[1.079] Acrocephalus melanopogon ad06 CB.jpg
Acrocephalus dumetorum Blyth, 1849[1.080][1.081] Lăcar nordic Monotipică Accidentală. În trecut cuibărea în Delta Dunării. A fost descoperită în România în 1975 de Maria Paspaleva.[1.082][227] Specie foarte rară. În perioada 2010-2014 a fost observat un singur exemplar la Sfântu Gheorghe.[76] Status iucn3.1 LC.svg[1.083] Blyth's Reed Warbler I2 IMG 9417.jpg
Hippolais icterina (Vieillot, 1817)[1.084][1.085] Frunzăriță galbenă, Frunzăriță gălbuie, Frunzăriță comună, Frunzăriță de grădină, Pitulice verde de grădină. Monotipică Oaspete de vară, cuibărește. În România populația a fost estimată la 15.000-30.000 de perechi cuibăritoare și este stabilă. Status iucn3.1 LC.svg[1.086] Hippolais icterina vogelartinfo chris romeiks R7F2916.jpg
Hippolais olivetorum (Strickland, 1837)[1.087] Frunzăriță balcanică, Frunzărița de măslin, Frunzăriță măslinie. Monotipică Accidentală. A fost descoperită în România în 1976 de Dimitrie Radu la Cotu Văii, jud. Constanța.[227][1.088] Specie foarte rară. Status iucn3.1 LC.svg[1.089] Hypolais olivetorum.jpg
Iduna pallida (Ehrenberg, 1833), sin. Hippolais pallida Hemprich & Ehrenberg, 1833[1.090][1.091] Frunzăriță cenușie, Frunzăriță palidă, Pitulice grie. Iduna pallida elaeica (Lindermayer, 1843) Oaspete de vară, cuibărește În România populația a fost estimată la 3.000-10.000 de perechi cuibăritoare și este stabilă. Status iucn3.1 LC.svg[1.092] Hippolais pallida (Ján Svetlík).jpg

Familia Sylviidae[modificare | modificare sursă]

Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică[3] Populația estimată din România[4] Statutul IUCN, Imaginea
Familia: Sylviidae
Sylvia atricapilla (Linnaeus, 1758)[1.093][1.094] Silvie cu cap negru, Privighetoare cu cap negru. Sylvia atricapilla atricapilla (Linnaeus, 1758) Oaspete de vară, cuibărește. În România efectivul este estimat la 2.150.000–4.300.000 de perechi cuibăritoare. Status iucn3.1 LC.svg[1.095] Blackcap - sylvia atricapilla by Tony Smith (small).jpg
Sylvia borin (Boddaert, 1783)[1.096][1.097] Silvie de zăvoi, Silvie de grădină, Privighetoare de grădină. Sylvia borin borin (Boddaert, 1783) Oaspete de vară, cuibărește În România populația cuibăritoare este estimată a fi cuprinsă între 200.000 și 400.000 de perechi. Status iucn3.1 LC.svg[1.098] Sylvia borin (Örebro County).jpg
Sylvia cantillans (Pallas, 1764)[1.099][1.100] Silvie roșcată Sylvia cantillans albistriata (C. L. Brehm, 1855) Accidentală. A fost descoperită în România în 1976 de Maria Paspaleva lângă râul Nera.[227][1.101][1.102] Specie foarte rară. În perioada 2010-2014 a fost observat un singur exemplar la Grindul Chituc.[76] Status iucn3.1 LC.svg[1.103] Subalpine warbler (F).jpg
Sylvia communis Latham, 1787[1.104][1.105] Silvie de câmp. Silvie de câmpie, Priveghetoare cenușie. Sylvia communis communis Latham, 1787 Oaspete de vară, cuibărește. În România populația cuibăritoare este cuprinsă între 1.000.000 și 3.000.000 de perechi. Status iucn3.1 LC.svg[1.106] Dorngrasmücke - Auenlandschaft Hohenrode HA 222 Landkreis Schaumburg.jpg
Sylvia crassirostris Cretzschmar,1827[1.107] Silvie estică de grădină, Silvie de grădină. Sylvia crassirostris crassirostris Cretzschmar, 1830? Accidentală Specie foarte rară. A fost observată în apropiere de Murighiol.[240][1.108] Status iucn3.1 LC.svg[1.109] Eastern Orphean Warbler 03.jpg
Sylvia curruca (Linnaeus, 1758)[1.110][1.111] Silvie mică, Silvie de grădină pitică, Scrofiță, Purcelușă. Sylvia curruca curruca (Linnaeus, 1758) Oaspete de vară, cuibărește. În România populația cuibăritoare este stabilă și a fost estimată a fi între 400.000 și 1.200.000 de perechi. Status iucn3.1 LC.svg[1.112] Lesser Whitethroat (Sylvia curruca) (2).jpg
Sylvia melanocephala (Gmelin, 1789)[1.113][1.114] Silvie mediteraneană, Silvia cu ochii roșii. Sylvia melanocephala melanocephala (J. F. Gmelin, 1789) Accidentală. A fost observată pentru prima dată în România la Agigea în 1970.[227][1.115][1.108] A fost observată și la Bucuresti în 1994.[1.116] Specie foarte rară Status iucn3.1 LC.svg[1.117] Sardinian Warbler.jpg
Sylvia nana (Ehrenberg, 1833)[1.118][1.119] Silvie de deșert Monotipică Accidentală. A fost observată pentru prima dată în România pe grindul Chituc la 12.10.1997.[898][1.120] Specie foarte rară. Status iucn3.1 LC.svg[1.121] Asian Desert Wrabler.jpg
Sylvia nisoria (Bechstein, 1795)[1.122][1.123] Silvie porumbacă, Silvie undulată, Privighetoare porumbacă. Sylvia nisoria nisoria (Bechstein, 1792) Oaspete de vară, cuibărește. În România populația cuibăritoare este estimată la 165.000–330.000 de perechi. Status iucn3.1 LC.svg[1.124] Sylvia nisoria.jpg
Sylvia rueppelli Temminck, 1823[1.125][1.126] Silvie cu gât negru, Silvia cu bărbie neagră. Monotipică Accidentală. A fost observată pentru prima dată în România pe 30 iunie 1977 lângă Sf. Gheorghe.[227][1.127]. Specie foarte rară. Pe 7 mai 2005 a fost observat un exemplar la Sfântu Gheorghe,[16] iar pe 01.05.2009 un alt exemplar la Săcele, jud. Constanța.[1.128] Status iucn3.1 LC.svg[1.129] Ruppell's warbler - derivative.jpg

Familia Regulidae[modificare | modificare sursă]

Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică[3] Populația estimată din România[4] Statutul IUCN, Imaginea
Familia: Regulidae
Regulus regulus (Linnaeus, 1758)[1.130][1.131] Aușel cu cap galben, Aușel, Aușel de iarnă, Tartaloc, Găinușă. Regulus regulus regulus (Linnaeus, 1758) Parțial migratoare, parțial sedentară, cuibăritoare. Oaspete de iarnă. Populația cuibăritoare din România este cuprinsă între 800.000 și 1.600.000 de perechi. Status iucn3.1 LC.svg[1.132] Regulus regulus 60North cropped.jpg Mai multe imagini pe oiseaux.net
Regulus ignicapilla (Temminck, 1820), sin. Regulus ignicapillus (Temminck, 1820)[1.133][1.134] Aușel sprâncenat, Aușel cu cap roșietic, Aușel de vară, Tartaloc, Tartalac, Găinușe. Regulus ignicapilla ignicapilla (Temminck, 1820) Parțial migratoare, parțial sedentară, cuibăritoare. Efectivul din România este estimat la 365.000-730.000 de perechi cuibăritoare. Status iucn3.1 LC.svg[1.135] Sommergoldhähnchen (Regulus ignicapilla).jpg Mai multe imagini pe oiseaux.net

Familia Paridae[modificare | modificare sursă]

Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică[3] Populația estimată din România[4] Statutul IUCN, Imaginea
Familia: Paridae
Cyanistes caeruleus (Linnaeus, 1758), sin. Parus coeruleus Linnaeus, 1758, Parus caeruleus Linnaeus, 1758[1.136][1.137] Pițigoi albastru, Pițigoi vânăt. Cyanistes caeruleus caeruleus (Linnaeus, 1758) Sedentară, cuibăritore. În România populația este stabilă, iar efectivul speciei a fost estimat la 750.000-1.500.000 de perechi cuibăritoare. Status iucn3.1 LC.svg[1.138] ParusCaeruleus.jpg
Cyanistes cyanus (Pallas, 1770), sin. Parus cyanus Pallas, 1770[1.139] Pițigoi azuriu. Cyanistes cyanus cyanus (Pallas, 1770) Specie accidentală pentru România, dar necolectată.[804] Specie foarte rară.[3] Status iucn3.1 LC.svg[1.140] Azure Tit (Cyanistes cyanus) (14180441978) (cropped).jpg
Lophophanes cristatus (Linnaeus, 1758), sin. Parus cristatus Linnaeus, 1758[1.141][1.142] Pițigoi moțat Lophophanes cristatus cristatus (Linnaeus, 1758), Lophophanes cristatus mitratus (C. L. Brehm, 1831).[804][1.143] Sedentară. Populația din România este considerată stabilă, fiind apreciată la 50.000-150.000 de perechi cuibăritoare. Status iucn3.1 LC.svg[1.144] Lophophanes cristatus - 01.jpg
Parus major Linnaeus, 1758[1.145][1.146] Pițigoi mare, Pițigoi de grădină, Pițigane, Pițigoi de sat, Pițigoi de pomet, Simțivară, Pițigușă, Sucitoare. Parus major major Linnaeus, 1758 Sedentară, cuibăritore. În România trăiesc între 3.100.000 și 6.200.000 de perechi cuibăritoare, iar populația este considerată a fi stabilă. Status iucn3.1 LC.svg[1.147] Parus major Luc Viatour.jpg
Periparus ater (Linnaeus, 1758), sin. Parus ater Linnaeus, 1758[1.148][1.149] Pițigoi de brădet, Pițigoi mic, Pițigoi negru, Pițigoi puturos, Pițigoi de scoarță, Pițigane mică. Periparus ater ater (Linnaeus, 1758) Sedentară, cuibăritoare. În România cuibăresc între 1.000.000 și 2.000.000 de perechi. Status iucn3.1 LC.svg[1.150] Coal Tit 4a.jpg
Poecile lugubris (Temminck, 1820), sin. Parus lugubris Temminck, 1820[1.151][1.152] Pițigoi de livadă, Pițigoi lugubru, Pițigoi jalnic, Pițigoi sihastru. Poecile lugubris lugubris (Temminck, 1820), Poecile lugubris lugens (C. L. Brehm, 1855 - Pițigoi lugubru dobrogean).[804] Sedentară, cuibăritoare. În România populația cuibăritoare a speciei este apreciată la 3.000-15.000 de perechi și este considerată stabilă. Status iucn3.1 LC.svg[1.153] Poecile lugubris, Bulgaria 1.jpg
Poecile montanus (Conrad von Baldenstein, 1827), sin. Parus montanus Conrad von Baldenstein, 1827, Parus atricapillus Linnaeus, 1766[1.154][1.155] Pițigoi de munte, Pițigoi cu cap negru carpatin, Pițigoi cu cap negru transilvănean. Poecile montanus montanus (Conrad, 1827) (sin. Poecile atricapillus montanus, Parus atricapillus montanus, include Parus atricapillus transsylvanicus Kleinschmidt, 1921 - Pițigoi cu cap negru transilvănean); Poecile montanus borealis (Sélys-Longchamps, 1843, sin. Parus atricapillus assimilis Brehm 1855 - Pițigoi cu cap negru carpatin).[804][1.156] Sedentară, cuibăritoare În România, efectivul este estimat la 150.000-600.000 perechi cuibăritoare și este considerat a fi stabil. Status iucn3.1 LC.svg[1.157] Poecile montanus kleinschmidti.jpg
Poecile palustris (Linnaeus, 1758), sin. Parus palustris Linnaeus, 1758[1.158][1.159] Pițigoi sur, Pițigoi sur, Pițigoi cenușiu, Pițigoi sălbatec. Poecile palustris stagnatilis (C. L. Brehm, 1855, sin. Parus palustris stagnatilis C. L. Brehm, 1855 - Pițigoi sur răsăritean), Poecile palustris palustris (Linnaeus, 1758, sin. Parus palustris communis Baldenstein, 1827 - Pițigoi sur, include subspecia Parus palustris congrevei Kinnear, 1928 - Pițigoi sur de munte).[804][1.143][1.156] Sedentară, cuibăritoare România este una dintre țările europene cu cea mai mare populație stabilă de pițigoi sur, aceasta fiind formată din 350.000-700.000 de perechi cuibăritoare. Status iucn3.1 LC.svg[1.160] Parus palustris02.jpg

Familia Remizidae[modificare | modificare sursă]

Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică[3] Populația estimată din România[4] Statutul IUCN, Imaginea
Familia: Remizidae
Remiz pendulinus (Linaeus, 1758)[1.161][1.162] Boicuș, Aușel, Pițigoi pungar, Pițigoi pungaș. Remiz pendulinus pendulinus (Linnaeus, 1758 - Boicuș, Pițigoi pungaș); Remiz pendulinus caspius (Peltsam, 1870 - Boicuș răsăritean, Pițigoi pungaș rusesc, Boicuș rusesc, Aușel rusesc). Parțial migratoare, parțial sedentară, cuibăritoare. În România populația cuibăritoare este estimată a fi cuprinsă între 16.300 și 29.600 de perechi. Status iucn3.1 LC.svg[1.163] Remiz pendulinus -Estonia -singing by partly built nest-8 cropped.jpg

Familia Sittidae[modificare | modificare sursă]

Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică[3] Populația estimată din România[4] Statutul IUCN, Imaginea
Familia: Sittidae
Sitta europaea Linnaeus, 1758[1.164][1.165] Țiclean, Țiclete, Țiclete comun, Țoi, Țoi comun, Scorțar, Ciocârleț, Cățărătoare, Scorțar mare, Țâcloni. Sitta europaea caesia Wolf, 1810; Sitta europaea europaea Linnaeus, 1758 Sedentară, cuibăritore În România mărimea populației a fost estimată la 800.000-2.000.000 de perechi și populația este stabilă. Status iucn3.1 LC.svg[1.166] Eurasian Nuthatch.jpg
Sitta neumayer Michahelles, 1830[1.167] Țiclean de stâncă ? Accidentală. Prezență incertă. Specie foarte rară. Se pare că a fost observat un exemplar la 20 iulie 2013 la Costești (jud. Vâlcea).[76][240] Status iucn3.1 LC.svg[1.168] Westernrocknuthatch Sitta neumayer.jpg

Familia Tichodromidae[modificare | modificare sursă]

Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică[3] Populația estimată din România[4] Statutul IUCN, Imaginea
Familia: Tichodromidae
Tichodroma muraria (Linnaeus, 1766)[1.169][1.170] Fluturaș de stâncă, Fluturaș purpuriu, Cojoaică de munte, Gaiță de stâncă. Tichodroma muraria muraria (Linnaeus, 1766) Sedentară, cuibăritoare În România au fost estimate 200-1.000 de perechi cuibăritoare și populația este considerată stabilă. Status iucn3.1 LC.svg[1.171] Tichodroma muraria02 cropped.jpg

Familia Certhiidae[modificare | modificare sursă]

Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică[3] Populația estimată din România[4] Statutul IUCN, Imaginea
Familia: Certhiidae
Certhia familiaris Linnaeus, 1758[1.172][1.173] Cojoaică de pădure, Cojoaică comună, Cojoaică nordică, Cojoaică, Scorțărel, Scorțăraș, Scorțar mic. Certhia familiaris familiaris Linnaeus, 1758 Sedentară, cuibăritore. În România este estimat un efectiv de 380.000-760.000 de perechi cuibăritoare. Status iucn3.1 LC.svg[1.174] Certhia familiaris familiaris, Göteborg, Sweden 1.jpg
Certhia brachydactyla Brehm, 1820[1.175][1.176] Cojoaică cu degete scurte. Certhia brachydactyla brachydactyla C. L. Brehm, 1820 Sedentară, cuibăritoare. Efectivul pentru România este de 10.000-50.000 de perechi cuibăritoare. Status iucn3.1 LC.svg[1.177] Short-toed Treecreeper (Certhia brachydactyla) (cropped version).jpg

Familia Prunellidae[modificare | modificare sursă]

Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică[3] Populația estimată din România[4] Statutul IUCN, Imaginea
Familia: Prunellidae
Prunella modularis (Linnaeus, 1758)[1.178][1.179] Brumăriță de pădure, Brumăriță mică, Vrabie de pădure. Prunella modularis modularis (Linnaeus, 1758) Parțial migratoare, parțial sedentară, cuibăritoare. În pasaj. Efectivul din România este considerat a fi stabil și important la nivel european, fiind apreciat la 200.000-400.000 de perechi cuibăritoare. Status iucn3.1 LC.svg[1.180] Dunnock (5636073724).jpg
Prunella collaris (Scopoli, 1769)[1.181][1.182] Brumăriță de stâncă, Brumăriță alpină. Prunella collaris collaris (Scopoli, 1769 - Brumăriță alpină, Brumăriță de stâncă), Prunella collaris subalpina (C. L. Brehm, 1831 - Brumăriță subalpină, Brumăriță alpină, Brumăriță sudică, Brumăriță de gol). Sedentară, cuibăritoare. În România se estimează că există o populație stabilă de 16.000-19.500 de perechi cuibăritoare. Status iucn3.1 LC.svg[1.183] Alpine accentor saganta.jpg

Familia Emberizidae[modificare | modificare sursă]

Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică[3] Populația estimată din România[4] Statutul IUCN, Imaginea
Familia: Emberizidae
Emberiza caesia Cretzschmar, 1828[1.184][1.185] Presură cu cap sur Monotipică Accidentală Pe 8 mai 2013 a fost observat un singur exemplar la Vadu (jud. Constanța).[76] Status iucn3.1 LC.svg[1.186] Emberiza caesia.jpg
Emberiza calandra Linnaeus, 1758, sin. Miliaria calandra Linnaeus, 1758[1.187][1.188] Presură sură, Presură mare, Presură. Emberiza calandra calandra Linnaeus, 1758 Parțial migratoare, parțial sedentară, cuibăritoare În România populația cuibăritoare este estimată la 1.300.000-2.600.000 de perechi, fiind una dintre cele mai mari populații europene; aceasta este depășită doar de populațiile din Spania și Turcia. Status iucn3.1 LC.svg[1.189] Triguero, Miliaria calandria. (7136637133).jpg
Emberiza cia Linnaeus, 1766[1.190][1.191] Presură de munte, Presură perciunată, Presură mustăcioasă, Presură cu mustăți. Emberiza cia cia Linnaeus, 1766 Sedentară, cuibăritoare, iarna unele păsări se retrag mai spre sud de România. În România efectivul estimat este de 7.000-20.000 de perechi clocitoare. Status iucn3.1 LC.svg[1.192] Rock bunting.jpg
Emberiza cirlus Linnaeus, 1766[1.193][1.194] Presură bărboasă, Presură cu barbă. Monotipică Sedentară, cuibăritoare În România populația cuibăritoare este estimată a fi între 800 și 2.000 de perechi cuibăritoare. Status iucn3.1 LC.svg[1.195] Cirl bunting cropped.jpg
Emberiza citrinella Linnaeus, 1758[1.196][1.197] Presură galbenă, Presură aurie, Presură de câmp. Emberiza citrinella citrinella Linnaeus, 1758 Sedentară, cuibăritore. Oaspete de iarnă. În România specia are un efectiv de 400.000-1.100.000 de perechi cuibăritoare. Status iucn3.1 LC.svg[1.198] Emberiza citrinella 1 (Martin Mecnarowski).jpg
Emberiza hortulana Linnaeus, 1758[1.199][1.200] Presură de grădină, Presură de vară, Ortolan. Monotipică Oaspete de vară, cuibărește. În România efectivul speciei este cuprins între 225.000 și 550.000 de perechi cuibăritoare. Status iucn3.1 LC.svg[1.201] Strnádka záhradná (Emberiza hortulana).jpg
Emberiza leucocephalos Gmelin, 1771[1.202][1.203] Presură creștet alb Emberiza leucocephalos leucocephalos S. G. Gmelin, 1771? Accidentală Specie foarte rară. În 2008 au fost observate 4 exemplare în județul Sibiu.[16][1.204] Status iucn3.1 LC.svg[1.205] Pine Bunting (Emberiza leucocephalos) - Цагааншанаат хөмрөг (15617685422).jpg
Emberiza melanocephala Scopoli, 1769, sin. Granativora melanocephala (Scopoli, 1769)[1.206][1.207] Presură cu cap negru, Presură căciulată. Monotipică Oaspete de vară, cuibărește. În România specia este reprezentată prin 80.000-270.000 de perechi cuibăritoare. Status iucn3.1 LC.svg[1.208] 28-090504-black-headed-bunting-at-first-layby edit.jpg
Emberiza pusilla Pallas, 1776[1.209][1.210] Presură mică, Presură pitică. Monotipică Accidentală Specie foarte rară. Pe 28.03.2017 a fost observat un singur exemplar la Cata (jud. Brașov).[1.211] Status iucn3.1 LC.svg[1.212] Emberiza pusilla (cropped).jpg
Emberiza rustica Pallas, 1776[1.213][1.214] Presură de pădure Emberiza rustica rustica Pallas, 1776? Accidentală Specie foarte rară. A fost capturat pe Grindul Chituc un exemplar în 2016.[1.016] Status iucn3.1 VU.svg[1.215] Emberiza rustica2.jpg
Emberiza schoeniclus (Linnaeus, 1758)[1.216][1.217] Presură de stuf, Presură de trestie, Vrabie de trestie. Emberiza schoeniclus intermedia Degland, 1849 (Presură de trestie mijlocie, Presură de trestie, Vrabie de trestie mijlocie, Vrabie de stuf - oaspete de vară, cuibărește); Emberiza schoeniclus tschusii Reiser & Almásy, 1898 (Presură de trestie dobrogeană - oaspete de vară, cuibărește); Emberiza schoeniclus schoeniclus (Linnaeus, 1758 - Presură de stuf, Presură de trestie, Vrabie de stuf - oaspete de iarnă, în pasaj); Emberiza schoeniclus reiseri (sin. Emberiza pyrrhuloides reiseri) E. J. O. Hartert, 1904 (Presură de trestie cu cioc gros, Presură de stuf cu cioc gros. Presură de trestie balcanică - după Dombrowski este oaspete de vară, cuibărește); Emberiza schoeniclus stresemanni F. Steinbacher, 1930 (Presura de stuf a lui Stresemann)?[3][804] Parțial migratoare, parțial sedentară, cuibăritoare. Oaspete de iarnă. În pasaj. În România populația cuibăritoare este estimată la 27.000-44.000 de perechi. Status iucn3.1 LC.svg[1.218] Emberiza schoeniclus M.jpg

Familia Calcariidae[modificare | modificare sursă]

Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică[3] Populația estimată din România[4] Statutul IUCN, Imaginea
Familia: Calcariidae
Calcarius lapponicus (Linnaeus, 1758)[1.219][1.220] Presură de tundră Calcarius lapponicus lapponicus (Linnaeus, 1758) A fost descoperită în 1968 la Vlădiceni, jud. Iași, ca specie accidentală de iarnă sosită din tundra eurasiatică, unde cuibărește.[3][227][1.221] Specie foarte rară. În perioada 2009-2016 au fost observate 3 exemplare în România.[16][76][1.222] Status iucn3.1 LC.svg[1.223] Calcarius lapponicus (female) 1996-07-25.jpg
Plectrophenax nivalis (Linnaeus, 1758)[1.224][1.225] Pasărea omătului, Presură de iarnă, Presură de omăt, Pasărea omătului. Plectrophenax nivalis nivalis (Linnaeus, 1758) Oaspete de iarnă, apărând neregulat. Specie rară. În perioada 2006- 2016 au fost observate 58 exemplare în România.[1.226] Status iucn3.1 LC.svg[1.227] Plectrophenax nivalis1.jpg

Familia Fringillidae[modificare | modificare sursă]

Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică[3] Populația estimată din România[4] Statutul IUCN, Imaginea
Familia: Fringillidae
Subfamilia: Fringillinae
Fringilla coelebs Linnaeus, 1758[1.228][1.229] Cinteză, Cinghiță, Cintiță, Cintizoi, Cimpiță, Cinteț, Penchi, Pențiu. Fringilla coelebs coelebs Linnaeus, 1758 Parțial sedentară, parțial migratoare: femelele și tineretul, sunt obișnuit oaspeți de vară și migrează toamna spre ținuturile nord-estice ale Africii și spre sud-vestul Asiei; masculii, sunt în general sedentari, se întâlnesc mai frecvent și iarna în România , îndeosebi în regiunile de șes. În România, efectivul acestei specii a fost estimat la 4.000.000-8.000.000 de perechi cuibăritoare. Status iucn3.1 LC.svg[1.230] Chaffinch (Fringilla coelebs).jpg
Fringilla montifringilla Linnaeus, 1758[1.231][1.232] Cinteză de iarnă, Cinghiță de iarnă, Cintiță de iarnă, Cintiniță, Cinciță, Sfinteță, Săghieș, Oiță, Penchi pestriț. Monotipică Oaspete de iarnă. Nu exista perechi care sa cuibareasca în Romania. Apare regulat și în număr mare în timpul sezonului rece, venind din ținuturile de cuibărit nordice. În iarna anului 2016 au fost observate 189 exemplare în Romania.[1.233] Status iucn3.1 LC.svg[1.234] Brambling - Hungary S4E0169 (22418846563).jpg
Subfamilia: Carduelinae
Chloris chloris (Linnaeus, 1758), sin. Carduelis chloris (Linnaeus, 1758)[1.235][1.236] Florinte, Floranță, Verdoni, Verdet, Cârligel, Florințel, Păunior. Chloris chloris chloris (Linnaeus, 1758 - Florinte); Chloris chloris muehlei (sin. Chloris chloris mühlei) Parrot, 1905 (Florinte balcanic, Florințel, Florinte lui Parrot, Florinte sudic). Sedentară, cuibăritoare. Populația speciei din România este importantă la nivel european și este estimată la 300.000-600.000 de perechi cuibăritoare. Status iucn3.1 LC.svg[1.237] Carduelis chloris (male) 2013-04-02 CZ 01.JPG
Carduelis carduelis (Linnaeus, 1758)[1.238][1.239] Sticlete, Domnișor, Logocel, Lugocel, Lugucel, Turculeț, Stiglete, Stigleț, Cuconiță, Scăier, Scaier, Scăiecior. Carduelis carduelis carduelis (Linnaeus, 1758 - Sticlete, Sticlete trecător - oaspete de iarnă); Carduelis carduelis rumaeniae Tschusi, 1909 (Sticlete românesc - cuibăritoare, este inclus de unii autori în Carduelis carduelis carduelis); Carduelis carduelis frigoris Wolters, 1953 (sin. Carduelis carduelis major Taczanowski, 1879 - sticlete mare - accidentală); Carduelis carduelis balcanica Sachtleben, 1919 (sticlete balcanic - cuibăritoare).[804][1.240] Sedentară, cuibăritore. Oaspete de iarnă. În România efectivul a fost estimat la 750.000-1.500.000 de perechi cuibăritoare. Status iucn3.1 LC.svg[1.241] Carduelis carduelis -Quinton, Birmingham, England-8.jpg
Linaria cannabina (Linnaeus, 1758), sin. Carduelis cannabina (Linnaeus, 1758), Acanthis cannabina (Linnaeus, 1758)[1.242][1.243] Cânepar, Cânepari, Pasărea cânepei, Cânepioară, Pietrușel, Pietrușel roșu, Cinepar, Cimpioară, Pietroșel cânepiu. Linaria cannabina cannabina (Linnaeus, 1758) Sedentară, cuibăritore. În România numărul de perechi cuibăritoare a fost estimat la 200.000-500.000 de perechi. Status iucn3.1 LC.svg[1.244] Carduelis cannabina 1 (Martin Mecnarowski).jpg
Linaria flavirostris (Linnaeus, 1758), Carduelis flavirostris (Linnaeus, 1758), Acanthis flavirostris (Linnaeus, 1758[1.245][1.246] Inăriță cu cioc galben, Cânepar cu cioc galben. Linaria flavirostris flavirostris (Linnaeus, 1758) Accidentală. A fost identificat pentru prima dată în România, la Cluj, în iarna anului 1970, fiind sosit din nordul Europei, unde își are patria de cuibărit. În iernile anilor 1971-1972 și 1972-1973 a fost regăsit pentru a doua și respectiv a treia oară pe teritoriul României.[3][227][1.247][282] Specie foarte rară. Status iucn3.1 LC.svg[1.248] Carduelis flavirostris.jpg
Acanthis flammea (Linnaeus, 1758), sin. Carduelis flammea (Linnaeus, 1758)[1.249][1.250] Inăriță, Pasărea inului, Țintar Acanthis flammea flammea (Linnaeus, 1758 - Inăriță); Acanthis flammea cabaret (Statius Müller, 1776 - Inăriță cu cap roșu, Inăriță roșie mică, Scatiu cu cap roșu); Acanthis flammea holboellii (C. L. Brehm, 1831 - Inăriță mare, Inăriță cu cioc lung - în prezent inclusă în Acanthis flammea flammea).[804] Oaspete de iarnă. Ajunge în mod neregulat în România, sub formă de invazii, sosind din nordul Europei și al Asiei, unde cuibărește. O astfel de invazie a avut loc în România, în iarna 1972-1973.[3] Specie rară, întâlnită în timpul iernii. Status iucn3.1 LC.svg[1.251] Acanthis flammea, Kotka, Finland 3.jpg
Acanthis hornemanni (Holböll, 1843), sin. Carduelis hornemanni (Holböll, 1843)[1.252] Inăriță de tundră, Inăriță polară. Acanthis hornemanni exilipes (Coues, 1862) Accidentală. A fost descoperită pentru prima dată în România în iarna 1972-1973, în sudul Munteniei, când au mai fost semnalate multe apariții de păsări nordice rare sau necunoscute pentru țară noastră.[3][227][1.253] Specie foarte rară. Status none NE.svg Carduelis hornemanni CT6.jpg
Spinus spinus (Linnaeus, 1758), sin. Carduelis spinus (Linnaeus, 1758)[1.254][1.255] Scatiu, Cis, Ciz, Scătiaș, Tintizoi, Cintizoi, Poala Sft. Măria. Monotipică În România este o specie sedentară și oaspete de iarnă, populația autohtonă fiind îmbogățită în perioada iernii cu exemplare venite din nord. Clocește în Carpați, în regiunea coniferelor. În România se estimează că ar cuibări un număr de 1.000-10.000 de perechi. Status iucn3.1 LC.svg[1.256] Carduelis spinus male.jpg
Serinus serinus (Linnaeus, 1766), sin. Serinus canaria serinus (Linnaeus, 1766)[1.257][1.258] Cănăraș Monotipică Oaspete de vară, cuibărește, în ierni blânde unele exemplare rămân în România. Cănărașul este rudă cea mai apropiată a strămoșului canarului de colivie, care este originar din insulele Canare. Populația speciei din România este importantă la nivel european și este estimată la 60.000-120.000 de perechi cuibăritoare. Status iucn3.1 LC.svg[1.259] Girlitz Serinus serinus.jpg
Loxia curvirostra Linnaeus, 1758[1.260][1.261] Forfecuță, Forfecuță comună, Forfecuță gălbuie, Pasărea lui Cristos, Pasăre cu cioc crucișat, Pasăre cu cioc încrucișat. Loxia curvirostra curvirostra Linnaeus, 1758 Sedentară, cuibăritoare. Clocește în Carpați, exclusiv în zona coniferelor. În România populația este estimată la 280.000-560.000 de perechi cuibăritoare. Status iucn3.1 LC.svg[1.262] Loxia curvirostra NRM2.jpg
Loxia leucoptera Gmelin, 1789[1.263] Forfecuță bălțată, Forfecuță bandată, Forfecuță cu bandă albă, Forfecuță alb bandată, Forfecuță roșietică, Forfecuță bifasciată. Loxia leucoptera bifasciata (C. L. Brehm, 1827) Accidentală. Sosește numai iarna venind din nordul Europei și Siberia, unde cuibărește.[3][804] Specie foarte rară. Se cunosc câteva exemplare semnalate în România.[3] Status iucn3.1 LC.svg[1.264] Whitewingedcrossbillmale09.jpg
Loxia pytyopsittacus Borkhausen, 1793, sin. Loxia pytyopsittacus pytyopsittacus Borkhausen, 1793.[1.265] Forfecar, Forfecuță cu cioc gros, Forfecuță roșie, Forfecuță mare. Monotipică. Accidentală. Apare rar în România, în sezonul rece, sosind din nordul Europei, patria ei de cuibărit. Specie foarte rară. Status iucn3.1 LC.svg[1.266] Loxia pytyopsittacus, Budby Common 1.jpg
Loxia scotica Hartert, 1904, sin. Loxia pytyopsittacus scotica Hartert, 1904, Loxia curvirostra scotica E. J. O. Hartert, 1904[1.267] Forfecuță scoțiană Monotipică Accidentală. Specie foarte rară. Au fost colectate câteva exemplare în București de Dimitrie Radu în februarie și ianuarie 1973 într-un parc dendrologic cu pini.[3][227][1.268] Status iucn3.1 LC.svg[1.269] Scottish Crossbill from the Crossley ID Guide Britain and Ireland.jpg
Pyrrhula pyrrhula (Linnaeus, 1758)[1.270][1.271] Mugurar, Botroș, Căldăraș, Lugaci, Pasăre domnească, Ghimpe, Domnișor. Pyrrhula pyrrhula pyrrhula (Linnaeus, 1758 - Căldăraș mare, Lugaci mare, Botroș mare); Pyrrhula pyrrhula germanica (C. L. Brehm, 1831, sin. Pyrrhula pyrrhula coccinea Gmelin 1789 - Căldăraș mic, Lugaci mic, Botroș mic) - în prezent inclusă în Pyrrhula pyrrhula pyrrhula. Sedentară, cuibăritoare. Cuibărește în Carpați, în pădurile de amestec și de conifere, cu dumbrăvi, toamna și iarna coboară în câmpie, unde sosesc și unele populații din nordul arealului de cuibărit. În România efectivul a fost estimat la 165.000-330.000 de perechi cuibăritoare. Status iucn3.1 LC.svg[1.272] Pyrrhula Pyrrhula Kittila 20120305.JPG
Pinicola enucleator (Linnaeus, 1758)[1.273] Mugurar de taigă, Mugurarul pinilor. ? Accidentală.[3][240] Specie foarte rară Status iucn3.1 LC.svg[1.274] Ginzanmashiko.jpg
Bucanetes githagineus (Lichtenstein, 1823)[1.275][1.276] Mugurar cu trompetă ? Accidentală Specie foarte rară. În perioada 2010-2014 în luna mai au fost observate 3 exemplare în Munții Măcinului, Sfântu Gheorghe (Delta Dunării) și Vadu (județul Constanța).[76] Status iucn3.1 LC.svg[1.277] Trumpeter Finch - Morocco 07 2921 (23051137061).jpg
Carpodacus erythrinus (Pallas, 1770), sin. Erythrina erythrina Pallas, 1770[1.278][1.279] Mugurar roșu Carpodacus erythrinus erythrinus (Pallas, 1770) Oaspete de vară, cuibărește în Carpați. În pasaj. În România, se estimează prezența a 100-300 de perechi cuibăritoare, cu efective în ușoară creștere. Status iucn3.1 LC.svg[1.280] Dziwonia(Carpodacus erythrinus)cropped.jpg
Coccothraustes coccothraustes (Linnaeus, 1758)[1.281][1.282] Botgros, Ciocgros, Cireșar, Clonțar, Sâmburar, Vișinar, Puigros. Coccothraustes coccothraustes coccothraustes (Linnaeus, 1758) Sedentară, cuibăritoare. Unele populații iernează în Italia, în sudul Balcanilor și Turcia. Mărimea populației din România este apreciată a fi între 500.000 și 1.000.000 de perechi cuibăritoare. Status iucn3.1 LC.svg[1.283] Coccothraustes coccothraustes 1 (Marek Szczepanek).jpg

Familia Passeridae[modificare | modificare sursă]

Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică[3] Populația estimată din România[4] Statutul IUCN, Imaginea
Familia: Passeridae
Passer domesticus (Linnaeus, 1758)[1.284][1.285] Vrabie de casă, Brebete, Brăbete, Brăbeț, Hrăbete, Sporghite, Cincion, Cion, Țigănel. Passer domesticus domesticus (Linnaeus, 1758) Sedentară, cuibăritoare. Populația din România este stabilă și cu efective importante, fiind apreciată la 1.380.000-2.750.000 de perechi cuibăritoare. Status iucn3.1 LC.svg[1.286] House sparrowII.jpg
Passer montanus (Linnaeus, 1758)[1.287][1.288] Vrabie de câmp, Vrabie de pădure, Vrabie de munte. Passer montanus montanus (Linnaeus, 1758). În primăvara lui 1973 au fost colectate la București exemplare ale subspeciei Passer montanus transcaucasicus Buturlin, 1906.[3][227] Sedentară, cuibăritoare. În România mărimea populației este estimată la 1.400.000-2.800.000 de perechi cuibăritoare. Status iucn3.1 LC.svg[1.289] Tree Sparrow August 2007 Osaka Japan.jpg
Passer hispaniolensis (Temminck, 1820)[1.290][1.291] Vrabie negricioasă, Vrabie spaniolă, Vrabie de sălciș. Passer hispaniolensis hispaniolensis (Temminck, 1820) Oaspete de vară, cuibărește În România efectivul este estimat la 450.000-900.000 de perechi cuibăritoare și este stabil. Status iucn3.1 LC.svg[1.292] Passer hispaniolensis -Canary Islands, Spain -female-8.jpg
Petronia petronia (Linnaeus, 1766)[1.293] Vrăbie de stâncă ? Accidentală Specie foarte rară.[240] Status iucn3.1 LC.svg[1.294] Petronia petronia -Ariege, Midi-Pyrenee, France-8-4c.jpg
Montifringilla nivalis (Linnaeus, 1766)[1.295] Cinghiță alpină, Cinteză de munte, Cintezoi alpin, Pasărea omătului. Montifringilla nivalis nivalis (Linnaeus, 1766) Accidentală, apare în România iarna, când umblă în cârduri cu alte specii.[3][278] Specie foarte rară. A fost observată ultima dată la 28 martie 1970 în Delta Dunării pe insula Sacalin.[227][397] Status iucn3.1 LC.svg[1.296] Snowfinch.jpg

Familia Sturnidae[modificare | modificare sursă]

Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică[3] Populația estimată din România[4] Statutul IUCN, Imaginea
Familia: Sturnidae
Sturnus vulgaris Linnaeus, 1758[1.297][1.298] Graur, Graure, Grăurel, Grăuriță, Gărăvel, Grăuraș. După Dombrowski în românia există 4 subspecii Sturnus vulgaris vulgaris Linnaeus, 1758 (Graur - în pasaj; câteodată, în ierni mai dulci, iernează); Sturnus vulgaris poltaratskyi Finsch, 1878 (Graur - cuibărește); Sturnus vulgaris purpurascens Gould, 1868 (Graur purpuriu - în pasaj, mai ales toamna); Sturnus vulgaris balcanicus Buturlin & Härms 1909 (Graur balcanic - cuibărește, predomină în Banat și Ardeal).[804] După Дементьев (1954) în România cuibăresc 2 subspecii: Sturnus vulgaris vulgaris (în vestul României) și Sturnus vulgaris purpurascens (în estul României, include Sturnus vulgaris balcanicus).[1.299] Sedentară, cuibăritoare. O parte a populațiilor clocitoare din România migrează spre S-V Europei și în N-V Africii pentru iernare. Iarna se găsesc îndeosebi în S-E României, mai ales populațiile venite dinspre nord, care formează stoluri de mărimi impresionante. În România efectivul a fost estimat la 1.500.000-3.000.000 de perechi cuibăritoare. Status iucn3.1 LC.svg[1.300] European Startling (Sturnus vulgaris) RWD.jpg
Pastor roseus (Linnaeus, 1758), sin. Sturnus roseus (Linnaeus, 1758)[1.301][1.302] Lăcustar, Locustar. Monotipică Oaspete de vară, cuibărește În România populația cuibăritoare este estimată a fi cuprinsă între 250 și 24.000 perechi. Status iucn3.1 LC.svg[1.303] Pastor roseus by Koshy Koshy.jpg

Familia Oriolidae[modificare | modificare sursă]

Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică[3] Populația estimată din România[4] Statutul IUCN, Imaginea
Familia: Oriolidae
Oriolus oriolus (Linnaeus, 1758)[1.304][1.305] Grangur Monotipică Oaspete de vară, cuibărește. Populația din România se estimează a fi cuprinsă între 130.000 și 300.000 de perechi cuibăritoare. Status iucn3.1 LC.svg[1.306] Oriole 2.jpg

Familia Corvidae[modificare | modificare sursă]

Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică[3] Populația estimată din România[4] Statutul IUCN, Imaginea
Familia: Corvidae
Garrulus glandarius (Linnaeus, 1758)[1.307][1.308] Gaiță, Zaică, Ghindar, Mătieș, Zăicoi, Galiță, Zaiță, Gaică. Garrulus glandarius glandarius (Linnaeus, 1758) Sedentară, cuibăritore. Cuibărește atât în regiunea pădurilor de conifere din Carpați, cât și în cele din zona deluroasă și de șes. În ultimii ani s-a înmulțit foarte mult, pătrunzând și în orașe. Toamna, la șes, apar populații din zona de munte și chiar din țări nordice. În România populația cuibăritoare este estimată a fi între 250.000 și 500.000 de perechi. Status iucn3.1 LC.svg[1.309] Garrulus glandarius -Eurasian Jay on lawn.jpg
Pica pica (Linnaeus, 1758)[1.310][1.311] Coțofană, Coțofană, Țarcă, Ciorcobară, Ciorobară, Țăcușă, Sorcă, Caragață, Carăgașcă, Sârca, Sirică, Hârhastă, Cioice, Sarcoi. Pica pica pica (Linnaeus, 1758) Sedentară, cuibăritore. În România populația cuibăritoare este mare și este estimată la 500.000-1.200.000 de perechi cuibăritoare. Status iucn3.1 LC.svg[1.312] Sroka Pica Pica II.jpg
Corvus monedula Linnaeus, 1758, sin. Coloeus monedula (Linnaeus, 1758)[1.313][1.314] Stăncuță, Ceucă, Ceucuță, Ciocă, Ceucușoară, Stăncușoară, Cioară gulerată, Papagal țigănesc. Corvus monedula spermologus Vieillot, 1817 (Stăncuță, include Corvus monedula turrium (Ch.L.Brehm, 1831) - Stăncuță transilvană); Corvus monedula soemmerringii J. G. Fischer von Waldheim, 1811 (Stăncuță gulerată, Ceucuță gulerată, Cioară gulerată) Sedentară, cuibăritore În România efectivul acestei specii a fost estimat la 180.000-360.000 de perechi cuibăritoare. Status iucn3.1 LC.svg[1.315] Corvus monedula -Bushy Park, Richmond upon Thames, London-8.jpg