Pițigoi mare

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Parus major)
Salt la: Navigare, căutare
Pițigoi mare
Great tit side-on.jpg
Femelă în Lancashire, UK Despre acest sunet pasăre 
Stare de conservare
Status iucn3.1 LC ro.svg
Risc scăzut (LC) (IUCN 3.1)[1]
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Clasă: Aves
Ordin: Passeriformes
Familie: Paridae
Gen: Parus
Specie: P. major
Nume binomial
Parus major
Linnaeus, 1758
Map of Eurasia and North Africa with ranges depicted in four colours
Răspândire
Parus major

Pițigoiul mare (Parus major) este o pasăre cântătoare din familia Paridae.

Areal[modificare | modificare sursă]

Arealul de răspândire a pițigoilor sunt pădurile de foioase și conifere, luminișuri, parcuri, grădini, zone cultivate, savane, tundra regiuni situate la toate latitudinile globului, aceste păsări lipsind numai în regiunea arctică. Pițigoii sunt prezenți pe toate continentele, și chiar pe insule numeroase din mările și oceanele lumii. Cele mai multe specii, circa 70, se află în Asia, în Europa trăiesc circa 20 de specii, iar în Africa 50 de specii. În cele două Americi trăiesc 60 de specii. Pe insulele Hawaii subfamilia Drepanidinae, care număra inițial 30 de specii s-a diversificat mult între timp.

Sunt specii de pițigoi ca Leucosticte care populează regiuni stâncoase, sau de preerie, pe când Carduelis atrata trăiește în Anzi la altitudinea de 4500 de metri, sau Leucosticte brandti în Himalaia la altitudinea de 5400 m deasupra nivelului mării.

Aspect[modificare | modificare sursă]

Are pe cap o „căciulă” neagră, obrajii de culoare albă, un guler și o linie mediană, care traversează pieptul și pântecele, tot negre. Pe spate este de culoare măslinie cu ceva dungi albe, iar pe abdomen de un galben cenușiu. Pe aripi este de un cenușiu închis cu nuanțe de alb și albastru. Deschiderea aripilor este de 22 - 25 cm iar greutatea de 16 - 21 g.

Hrana[modificare | modificare sursă]

Pițigoiul mare se hrănește în principal cu insecte dar mănâncă cu plăcere și diferite semințe și fructe de pădure, mai ales iarna, când insectele lipsesc.

Reproducere[modificare | modificare sursă]

Pițigoii, în special femelele, construiesc un cuib rotund din rămurele de arbori și tufișuri. Femela depune în cuib 3 – 5 ouă, care vor fi clocite aproximativ două săptămâni.

Puii vor fi hrăniți de ambii părinți. Sticleții (Carduelinae) hrănesc puii cu semințe și fructe din gușă, pe când pițigoii (Fringillinae) aduc puilor insecte sau viermi, puii fiind hrăniți direct din cioc.

Puii părăsesc cuibul la circa 11 - 28 de zile. Femela clocește în general de două ori pe an, dar în regiunile tropicale clocitul are loc de mai multe ori pe an.

Pițigoii sunt specii în pericol de dispariție.[necesită citare]

Referințe[modificare | modificare sursă]