Lacul Stânca - Costești (sit SPA)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Lacul Stânca - Costești
Arie de Protecție Specială Avifaunistică (SPA)
Harta locului unde se află Lacul Stânca - Costești Arie de Protecție Specială Avifaunistică (SPA)
alt=Harta locului unde se află Lacul Stânca - Costești Arie de Protecție Specială Avifaunistică (SPA)
Localizarea rezervației pe harta țării
PozițiaStema judetului Botosani.svgJudețul Botoșani
 România
Cel mai apropiat orașȘtefănești
Coordonate47°55′04″N 27°08′33″E47°55′04″N 27°08′33″E
Suprafață2.161 ha
Înființare2007
Cod SCI/SPAROSPA0058

Lacul Stânca - Costești este o zonă protejată (arie de protecție specială avifaunistică - SPA) situată în nord-estul Moldovei, pe teritoriul județului Botoșani[1]. Este totodată una dintre cele mai mari acumulări de apă din România (al doilea ca mărime după Lacul de acumulare Porțile de Fier I) și cea mai mare de pe Prut[2].

Localizare[modificare | modificare sursă]

Aria naturală este situată în extremitatea central-estică a județul Botoșani (pe malul drept al Prutului, în imediata apropiere a graniței cu Republica Moldova), pe teritoriul administrativ al orașului Ștefănești și pe cele ale comunelor Manoleasa și Ripiceni[3]. Aceasta este străbătută de drumul național DN29E; care face legătura între localitatea Stânca și granița cu Republica Moldova (vama Stânca-Costești).

Descriere[modificare | modificare sursă]

Zona „Lacul Stânca - Costești” (2.950 ha) a fost declarată rezervație naturală prin Hotărârea de Guvern Nr. 2151 din 30 noiembrie 2004 (privind instituirea regimului de arie protejată pentru noi zone)[4]; urmând ca apoi, o suprafață importantă a acesteia (2.161 ha) să fie instituită ca arie de protecție specială avifaunistică prin Hotărârea de Guvern nr. 1284 din 24 octombrie 2007; parte integrantă a rețelei ecologice europene - Natura 2000 în România)[5]. Aceasta include și rezervația naturală Stânca Ripiceni.

Aria Protejată este încadrată în bioregiunea continentală a platformei moldovenenești în bazinul superior al Prutului și reprezintă lacul artificial creat printr-un baraj pe râul Prut (în amonte de hidrocentrala omonimă), în partea nord-estică a României (la granița cu Republica Moldova); și zonele limitrofe acestuia (bălți, stufăriș, păpuriș, zone împădurite, pajiști). Adesea, aici vin pescari și arheologi (în zona Ripiceni).[2]

Biodiversitate[modificare | modificare sursă]

Situl dispune de trei clase de habitate de tip: Ape dulci continentale (stătătoare, curgătoare); Culturi cerealiere extensive (inclusiv culturile de rotație cu dezmiriștire) și Pajiști ameliorate; ce adăpostesc și asigură condiții prielnice de cuibărire și hrană mai multor specii de păsări (migratoare, de pasaj sau sedentare), dintre care unele protejate la nivel european sau aflate pe lista roșie a IUCN[6].

Egretă albă (Egretta alba)

La baza desemnării acestuia se află mai multe specii avifaunistice enumerate în anexa I-a a Directivei Consiliului European 147/CE din 30 noiembrie 2009[7]; astfel: stârc galben (Ardeola ralloides), stârc roșu (Ardea purpurea), stârc pitic (Ixobrychus minutus), stârc de noapte (Nycticorax nycticorax), acvilă țipătoare mare (Aquila clangaa), acvilă țipătoare mică (Aquila pomarina)[8], pescăruș albastru (Alcedo atthis)[9], acvilă de câmp (Aquila heliaca), gâsca de vară (Anser anser), rață mică (Anas crecca), rață cu ciuf (Netta rufina), rață mare (Anas platyrhynchos), rață cârâitoare (Anas querquedula), rață lingurar (Anas clypeata), rață cu cap castaniu (Aythya ferina), rață moțată (Aythya fuligula), rață scufundătoare (Aythya marila), rață sunătoare (Bucephala clangula), gâsca cu piept roșu (Branta ruficollis), șorecar comun (Buteo buteo), șorecar încălțat (Buteo lagopus), barză albă (Ciconia ciconia), barză neagră (Ciconia nigra), lebădă de iarnă (Cygnus cygnus), lebădă de vară (Cygnus olor), șerpar (Circaetus gallicus), erete de stuf (Circus aeruginosus), erete vânăt (Circus cyaneus), erete alb (Circus macrourus), erete cenușiu (Circus pygargus), chirighiță-cu-obraz-alb (Chlidonias hybridus), chirighiță neagră (Chlidonias niger), rață de ghețuri (Clangula hyemalis), ciocănitoarea de grădină (Dendrocopos syriacus), egretă mică (Egretta garzetta), egretă albă (Egretta alba), vânturel de seară (Falco vespertinus), vânturelul roșu (Falco tinnunculus), șoim-de-iarnă (Falco columbarius), lișiță (Fulica atra), cufundar mic (Gavia stellata), cufundar polar (Gavia arctica), codalb (Haliaeetus albicilla), acvilă pitică (Hieraaetus pennatus), piciorong (Himantopus himantopus), pescăruș râzător (Larus ridibundus), pescăruș argintiu (Larus cachinnans), pescăruș mic (Larus minutus), sfrâncioc roșiatic (Lanius collurio), sfrânciocul cu frunte neagră (Lanius minor), ferestraș mic (Mergus albellus), ferestraș mare (Mergus merganser), ferestraș moțat (Mergus serrator), prigoare (Merops apiaster), corcodel-urechiat (Podiceps auritus), viespar (Pernis apivorus), vultur pescar (Pandion haliaetus), ploier auriu (Pluvialis apricaria), bătăuș (Philomachus pugnax), cormoran mic (Phalacrocorax pygmeus), cormoran mare (Phalacrocorax carbo), corcodel mare (Podiceps cristatus), corcodelul cu gât roșu (Podiceps grisegena), ciocântors (Recurvirostra avosetta), fluierar de mlaștină (Tringa glareola)[10].

Căi de acces[modificare | modificare sursă]

Monumente și atracții turistice[modificare | modificare sursă]

În vecinătatea sitului se află mai câteva obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel:

  • Biserica Cuvioasa Parascheva din Ștefănești, construcție 1640, monument istoric[12].
  • Muzeul Ștefan Luchian din Ștefănești.
  • Situl arheologic „Gura Hârtopului” de la Ripiceni (sec. IV - V, Epoca migrațiilor; Epoca bronzului târziu, Cultura Noua; Eneolitic, Cultura Cucuteni).
  • Siturile arheologice „Iazul lui Bogdan” (așezări datate din sec. IV - V, Epoca daco-romană, Eneolitic, Cultura Cucuteni) și „La Stâncuță” (așezări atribuite perioadelor: sec. IV - V, Epoca daco-romană; Eneolitic, Cultura Cucuteni) de la Liveni.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Reportaje