Pinguin

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pentru dansul cu același nume, vedeți Dansul pinguinului.
Pinguin
Fosilă: Paleocen-prezent, 62–0 mln. ani în urmă
Pygoscelis papua.jpg
Pinguin Gentoo, Pygoscelis papua
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Clasă: Aves
Ordin: Sphenisciformes
Sharpe, 1891
Familie: Spheniscidae
Bonaparte, 1831
Genuri moderne
Penguin range.png
Distribuție

Pinguinii (ordinul Sphenisciformes, familia Spheniscidae) sunt un grup de păsări acvatice, care nu zboară, și care trăiesc exclusiv în emisfera sudică, în principal în Antarctida. Aceste păsări își prind hrana înotând și prinzând în gură peștii pe care apoi îi devorează. Există mai multe specii de pinguini, precum pinguinul regal, pinguinul imperial și pinguinul Adélie. Pe uscat par lenți, abia mișcându-se, dar în apă sunt foarte rapizi, deoarece își folosesc aripile pentru înot.

Răspândire[modificare | modificare sursă]

Majoritatea speciilor de pinguini trăiesc în mările emisferei sudice, doar una singură trăind în apropierea liniei Ecuatorului. Clocesc în insulele subantartice, Antarctica, Australia, Noua Zeelandă, Africa de Sud, Patagonia și Chile. În afara perioadei de reproducere pot fi întâlniți și în zonele mai calde, chiar tropicale, cum ar fi Brazilia, Columbia, Ecuador sau insulele Galapagos, unde ajung folosindu-se de curenții reci precum Humboldt, Cromwell sau Benguela. Marea parte a populației de pinguini se află pe Antarctica și pe insulele înconjurătoare.

Adaptări fizionomice[modificare | modificare sursă]

Pinguinii sunt singurele păsări care nu zboară adaptate la scufundare, propulsate cu ajutorul aripilor. Pentru aceasta, în timpul evoluției, aripile au devenit înotătoare puternice cu articulații rigide, care împiedică mișcările independente ale oaselor care o alcătuiesc. Oasele pinguinilor sunt mai dense și mai dure, ceea ce le face mai rezistente în cazul impacturilor cu apa și reduc flotabilitatea prin creșterea greutății. Picioarele sunt situate mai în spate față de alte păsări, lucru ce le conferă o statură bipedă, dar care le îngreunează mersul pe uscat. În schimb, acestea îndeplinesc funcția de cârmă atunci când se află în apă. În apă, pinguinii pot ajunge la viteze de până la 60 km/h, dar viteza lor obișnuită este situată între 5–10 km/h. Rezervele de oxigen se găsesc în țesutul muscular, care conține mari cantități de mioglobină, ceea ce face pinguinii capabili să reziste mult timp scufundați, până la 18 minute în cazul pinguinului imperial (Aptenodytes forsteri).

Pinguinii au capacitatea de a reține mare parte din temperatura corporală, fiind perfect adaptați la condițiile de frig extrem din zonele în care trăiesc. Au un înveliș consistent de țesut gras sub piele, un sistem vascular specializat în aripi și picioare și un penaj alcătuit din trei straturi. Speciile care trăiesc în zonele mai temperate au aripile mai lungi și zone lipsite de penaj la nivelul feței. Pentru a nu se supraîncâlzi, își petrec marea parte a timpului în apa rece. Greutatea unui pinguin ajunge la maximum 14 kg.

Comportament[modificare | modificare sursă]

Ritualurile de curtare sunt foarte diverse, chiar dacă nu există un dimorfism sexual marcat. Majoritatea speciilor de pinguini clocesc în colonii mari și sunt foarte teritoriale. Cuiburile lor sunt de obicei foarte simple, dar unele specii care clocesc în galerii subterane. Pinguinii imperiali nu folosesc cuiburi, ci își țin pe picioare ouăle pe toată perioada clocirii. Pinguinii clocesc două ouă, cu excepția pinguinului imperial, care depune un singur ou. Ouăle sunt de culoare deschisă, variind de la alb la verzui, și au o perioadă de incubație cuprinsă între 33 și 62 de zile, depinzând de specie. Puii de pinguin prezintă o creștere rapidă, după 2-3 săptămâni fiind destul de bine dezvoltați. După prima năpârlire, puii devin independenți de părinți.

Alimentație[modificare | modificare sursă]

Pinguinii din speciile Aptenodytes, Megadyptes, Eudyptula și Spheniscus se hrănesc în special cu pește. Speciile Pygoscelis și Eudyptes se hrănesc cu plancton. Pinguinii, precum celelalte păsări acvatice, prezintă o glandă ce le permite să elimine excesul de sare pe care îl ingerează din apa mării, ceea ce elimină nevoia de a bea apă dulce.

Prădători[modificare | modificare sursă]

Dușmanii naturali ai pinguinilor sunt rechinii, orcile și unele specii de foci, precum leopardul de mare (Hydrurga leptonyx). Există și unele păsări care răpesc puii de pinguin sau se hrănesc cu ouăle acestora.

Taxonomie[modificare | modificare sursă]

Familia Spheniscidae (sensus stricto)

Specii fosile

Galerie de specii în viață[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Wikispecies
Wikispecies conține informații legate de Pinguin
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Penguin