Marele Alexander

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Papagalul marele Alexander)
Marele Alexander
Mascul (stânga) și femelă (dreapta)
Stare de conservare

Risc scăzut (NT)  (IUCN 3.1)[1]
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Clasă: Aves
Ordin: Psittaciformes
Suprafamilie: Psittacoidea
Familie: Psittaculidae
Subfamilie: Psittaculinae
Trib: Psittaculini
Gen: Psittacula
Specie: P. eupatria
Nume binomial
Psittacula eupatria
(Linnaeus, 1766)

Marele Alexander (Psittacula eupatria, numit în engleză Alexandrine Parakeet) este o specie de papagali originară din sudul și sud-estul Asiei. Este numit astfel după Alexandru cel Mare care l-a introdus în Europa.

Subspecii[modificare | modificare sursă]

Cinci subspecii au fost descrise:

  • Psittacula eupatria eupatria,
  • Psittacula eupatria avensis,
  • Psittacula eupatria magnirostris,
  • Psittacula eupatria nipalensis,
  • Psittacula eupatria siamensis.

Descriere[modificare | modificare sursă]

Marele Alexander, pasăre cu o lungime 60 cm, are un colorit verde, aripile având o pată de culoare roșie închisă. Masculii au un inel negru la gât - ceafa și un inel roz la ceafă. Ciocul este roșu cu vârful gălbui iar picioarele sunt cenușii.

Răspândire[modificare | modificare sursă]

Marele Alexander este răspândit în India, Sri Lanka, estul Afganistanului, vestul Pakistanului, insulele Andaman, Birmania, Vietnam, Cambodgia, nordul și vestul Thailandei, Laos.

În captivitate[modificare | modificare sursă]

Acești papagali sunt păsări foarte active cu o voce destul de puternică. Sunt foarte curioși, plini de energie și foarte robuști. Le place mult să se scalde. În cazul în care o cădiță nu este disponibilă, se recomandă spălarea lor cu dușul la o intensitate foarte redusă pentru a nu le creea discomfort.

Păsări de companie[modificare | modificare sursă]

Papagalii Marele Alexander sunt foarte îndrăgiți ca păsări de colivie, uimind prin inteligența lor. Sunt foarte apreciați pentru capacitatea de a învăța, imitând vocea umană, trucuri și alte sunete. Obișnuiți cu contactul mâinii umane (sunt blânzi) sunt foarte jucăuși și prietenoși.

Hrana[modificare | modificare sursă]

Consumă diferite fructe și legume, amestecuri de semințe potrivit acestei specii, minerale, hrană încolțită. Pe perioada de nidificare li se poate da o hrană specială formată din ou și pâine albă.

Voliera[modificare | modificare sursă]

Cu cât voliera este mai mare cu atât este mai bine. Indicată ar fi o volieră exterioară cu acces la o volieră interioară. Iarna trebuie asigurată o temperatură de minim 5 °C în voliera interioară și lăsat accesul spre voliera exterioară. În voliere spațioase pot fi crescuți și în colonie. Cuibul poate să rămână tot timpul în volieră.

Reproducerea[modificare | modificare sursă]

Se reproduc destul de ușor, important este să fie o pereche care harmonează. Pe perioada împerecherii păsările, deși blânde, sunt foarte agresive față de stăpân. Reproducerea începe prin luna februarie. Depun 2-4 ouă. Perioada incubației este de 28 zile. Puii ies pe la vârsta de 8 săptămâni din cuib și este indicat să mai rămână o perioadă în compania părinților.

În libertate trăiesc în perechi și uneori se adună în grupuri de mii de păsări.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ BirdLife International (). Psittacula eupatria. Lista roșie a speciilor periclitate IUCN. Versiunea 2013.2. Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii. Accesat în . 

Referințe[modificare | modificare sursă]

  • Thomas Arndt, Lexicon of Parrot (4 volume), Arndt-Verlag