Nicolae Bivol

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Nicolae Bivol
Nicolae Bivol.jpg
Date personale
Născut 1 iunie 1882(1882-06-01)
Ialoveni
Decedat (58 de ani)
Chișinău, Regatul României
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Religie Ortodox
Ocupație om politic Modificați la Wikidata
Membru al Sfatului Țării
În funcție
1917 – 1918
Primar de Chișinău
În funcție
1923 – 1924
Precedat de Gherman Pântea
Succedat de Vasile Bârcă
În funcție
1925 – 1926
Precedat de Vasile Bârcă
Succedat de Sebastian Teodorescu

Partid politic Partidul Național Liberal (România)
Alma mater Universitatea din Dorpat

Nicolae Bivol (n. 1 iunie 1882, Ialoveni - d. 3 iulie 1940, Chișinău) a fost un politician român basarabean, membru al Sfatului Țării între 1917–1918, primar de Chișinău în două termene între 1923-1924 și 1925-1926.[1]

Biografie[modificare | modificare sursă]

Viață timpurie[modificare | modificare sursă]

În 1902, Nicolae Bivol a absolvit Seminarul Teologic din Chișinău, unde a fost coleg cu Teodor Neaga, și el viitor deputat în Sfatul Țării. Apoi și-a urmat studiile la Universitea din Dorpat, ulterior devenind profesor de gimnaziu la Chișinău. În timpul Primului Război Mondial cade în prizonierat la nemți, întorcându-se în Basarabia în anul 1918.

România Mare[modificare | modificare sursă]

Obține mandatul de deputat în Sfatul Țării la 25 noiembrie 1918, fiind printre deputații care a votat Declarația din 27 noiembrie 1918 prin care s-a renunțat la condițiile de Unire a Basarabiei cu România instituite la 27 martie 1918.[2] Între 1922 și 1925 este membru al Partidului Național Liberal, fiind, între 1923 și 1924, nouă luni, primar de Chișinău. Desfășoară activitate de antreprenor, deținând un timp o fabrică de tăbăcărie (1922-1926), apoi un bazin de înot (din 1938).[2]

În 1935, el a editat ziarul Viața Noastră la Chișinău.

Interacțiunea cu sovieticii[modificare | modificare sursă]

La 28 iunie 1940 rămâne în Basarabia, este arestat de NKVD la 3 august același an, incriminându-i-se art. 54/13 al Codului Penal al RSS Ucrainene - lupta activă împotriva clasei muncitoare și a activității revoluționare. Însă, în cadrul cercetărilor, pe neașteptate, câțiva dintre muncitorii de la bazin și subalternii lui de la primărie depun mărturii favorabile lui Nicolae Bivol: cum că ar fi achitat salariile la timp, le citea uneori ziare, inclusiv sovietice, se purta omenește cu ei, unora le-a mai dat și bani suplimentar. Amintesc și despre editarea ziarului „Viața Noastră”, calificându-l drept un ziar de stânga și antifascist. Favorabil apărea și declarația lui Bivol că în anul 1938 a aderat la Blocul democratic, semnând un manifest democratic.[2]

La 9 noiembrie 1940 ancheta preliminară este terminată, dosarul înaintat la Moscova pentru examinare în cadrul consfătuirii speciale (renumitei troici) și aplicarea pedepsei (așadar, fără a se ține cont de depozițiile martorilor). Procurorului URSS i-au plăcut mărturiile depuse, probabil și caracterul ziarului, căci la 11 februarie 1941 returnează dosarul la Chișinău, dispunând verificarea unor date, iar la 5 aprilie 1941 anchetatorul, având deja indicațiile celor de la Moscova, dispune clasarea dosarului. Nicolae Bivol este eliberat din închisoare, lui i se restituie bunurile ridicate la arest. Un caz fericit, în condițiile în care doar câțiva deputați în Sfatul Țării capturați de NKVD au supraviețuit.[2]

Referințe[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]



Predecesor:
Gherman Pântea
(prima oară)
Primar al Chișinăului
(prima oară)

1923 - 1924

Succesor:
Vasile Bârcă
(prima oară)


Predecesor:
Vasile Bârcă
(a doua oară)
Primar al Chișinăului
(a doua oară)

19251926

Succesor:
Sebastian Teodorescu