Sari la conținut

Gherman Pântea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Gherman V. Pântea
Date personale
Născut13 mai 1894(1894-05-13)
Zăicani, Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Decedat (73 de ani)
București, România Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Bellu Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiediplomat
avocat
politician
militar Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
StudiiUniversitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași
Universitatea din Odesa  Modificați la Wikidata
Activitate
A luptat pentruImperiul Rus
Republica Democratică Moldovenească
România
RamuraArmata Imperială Rusă
Armata Basarabiei
Forțele Terestre Române
Ani de serviciu1915–1917
1917–1919
1941
GradulPodporucik
Maior
Decorații și distincții
DecorațiiOrdinul Sfântului Gheorghe
Ordinul Sfântului Vladimir
Cariera politică
Miskîi holova Odesî[*][[Miskîi holova Odesî |​]] Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Primar de Chișinău Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
În funcție
 – 
În funcție
 – 
Senator al României Modificați la Wikidata

Partid politicPNL 
Partidul Țărănesc din Basarabia  Modificați la Wikidata
Semnătură

Gherman Pântea (n. 13 mai 1894 Zăicani, județul Bălți – d. 3 februarie 1968, București) a fost un avocat, director general (ministru) al apărării în Guvernul Basarabiei, militar și politician român din Basarabia, membru al Sfatului Țării, de trei ori primar al orașului Chișinău și primar general al Odesei.

A fost fiul avocatului Vasile Pântea și a Ioanei Pântea, având gradul de locotenent în Armata Imperială Rusă unde a fost decorat cu Ordinul Sfântului Gheorghe, fiind translator pentru trupele ruse și cele române pe frontul român.[1] În Basarabia Pântea a luat parte la întâlnirile bolșevicilor, împreună cu Ion Buzdugan.[2]

Până la venirea trupelor române în Basarabia, provocată de încercarea RUMCEROD-ului de a aresta deputații pro-români ai Sfatului Tării și preluarea puterii prin mijloace militare, a fost, împreună cu Ion C. Inculeț și Pantelimon Erhan, filorus și anti-unionist,[3][4] aceștia fiind acuzați de Blocul Moldovenesc de atitudine pro-rusă, acuzatie în urma căreia G. Pândrea și P. Erhan își dau demisia.[4]

La 27 martie/9 aprilie 1918 a votat pentru unirea Basarabiei cu România.

După 1945, având în vedere că fusese, pe timpul războiului, primar al orașului Odesa, capitala Guvernământului Transnistriei, autoritățile l-au învinuit de masacrele și deportările din timpul războiului și în 1952 este condamnat la 10 ani de detenție, dar în anul 1955 a fost amnistiat. Realitatea este că Pântea nu a sprijinit crimele regimului antonescian, ci a încercat să oprească deportările evreilor, a încurajat normalizarea relațiilor economice din oraș și a încercat să colaboreze pașnic cu vechii funcționari sovietici (tendința regimului de la București fiind aceea de a-i înlocui peste tot pe aceștia cu funcționari români lipsiți de pregătire sau de cunoașterea limbii locale).[6]

În 1968 a murit în circumstanțe misterioase (a căzut mort după ce a băut o ceașcă de cafea într-o cafenea).

În prezent numele său îl poartă o stradă din Chișinău, sectorul Rîșcani.

  • Rolul organizațiilor militare moldovenești în actul unirii Basarabiei (1932)
  • Unirea Basarabiei (1943)
  • Autorul unor memorii rămase în manuscris.
  1. ^ Constantin, p.35-36
  2. ^ Suveică, Svetlana (). Basarabia în primul deceniu interbelic (1918–1928): modernizare prin reforme. Editura Pontos. p. 68. 
  3. ^ „Unirea Basarabiei cu Regatul român.Studiu relativ la implicarea militarilor”. Accesat în . 
  4. ^ a b „27 martie 1918, Unirea Basarabiei cu Țara, prima verigă în înfăptuirea [[România Mare|României Mari]] (2)”. Accesat în .  Conflict URL–wikilink (ajutor)
  5. ^ Basarabeanul care a reconstruit orașul Odessa din temelii
  6. ^ Vladimir Solonari. „A conspiracy to murder: explaining the dynamics of Romanian 'policy' towards Jews in Transnistria”. Accesat în . 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Gherman Pântea



Predecesor:
Vasile Bârcă
(prima oară)
Primar al Chișinăului
(prima oară)

1923
Succesor:
Nicolae Bivol
(prima oară)
Predecesor:
Sebastian Teodorescu
Primar al Chișinăului
(a doua oară)

19271928
Succesor:
Ion Negrescu
Predecesor:
Constantin Ionescu
Primar al Chișinăului
(a treia oară)

1932
Succesor:
Dimitrie Bogos