Sciția

Sciţia în anul 100 î.Hr.

În Antichitatea clasică, Sciția (în greacă Σκυθία Skuthia) era teritoriul în Eurasia locuit de sciți, din secolul VIII î.Hr. până în secolul II d.Hr.

Sciția acoperea la vremea respectivă un teritoriu extrem de vast, care cuprindea nordul Mării Negre (astăzi o bună parte din Ucraina), nordul Munților Caucaz (astăzi, sudul Rusiei, Azerbaidjan și Georgia), nordul și estul Mării Caspice (astăzi, o bună parte din Kazahstan). Teritoriul Dobrogei de astăzi a fost cunoscut în antichitate sub numele în latină de Scythia Minor (Sciția Mică) (în greacă Μικρά Σκυθία, Mikrá Skythia).

Cu privire la limita vestică a Sciției, Herodot afirmă (IV, 99) că Tracia se desfășoară în partea dinspre mare, înainte de a ajunge la Sciția, care începe din acea parte de loc unde țărmul formează un golf și unde se varsă Istrul, cu gura întoarsă spre răsărit.