Limbi slave de vest
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Limbile slave de vest sau limbile slave occidentale sunt o subfamilie a limbilor slave, care conţine trei alte subgrupuri, caracterizate prin diverse valori. Cele mai dens folosite limbi slave de vest sunt: poloneză (42,5 de milioane de vorbitori), cehă (12 de milioane de vorbitori) şi slovacă (6 de milioane de vorbitori).
Dialectele slave occidentale s-au separat din limba slavă veche în perioada de migraţie a popoarelor la începutul Evului Mediu. Între secolul VII şi secolul X grupul s-a împărţit în două subgrupuri, care există şi astăzi: limbile lehitice şi limbile sorabe (luzaţiane). În secolul IX a apărut subgrupul ceho-slovac, care înainte a făcut parte din subfamilie slavă de sud, dar a fost separat din diasistemul slav de centru-sud de către maghiari.
[modifică] Arbore de clasificare
- limbi indo-europene
- balto-slave[1]
- slave
- slave de vest
- ceho-slovace
- lehitice
- polabă[2] (wenska)
- poloneză (polszczyzna)
- pomeraniană[4] (pòmòrsczi)
- caşubiană (kaszëbizna)
- slovinciană[2] (słowińsczi)
- sorabe
- limba sorabă de jos (dolnoserbšćina)
- limba sorabă de sus (hornjoserbšćina)
- slave de vest
- slave
- balto-slave[1]
| Note şi referinţe: |

