Henric al IV-lea al Franței

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Henric al IV-lea
HenriIV.jpg
Rege al Franței
Domnie 2 august 1589 - 14 mai 1610
Încoronare 27 februarie 1594
Predecesor Henric III
Succesor Ludovic XIII
Rege al Navarei
Domnie 9 iunie 1572 – 14 mai 1610
Predecesor Ioana III
Succesor Ludovic II
Căsătorit(ă) cu Margareta de Valois
Maria de Medici
Urmași
Ludovic XIII
Elisabeta, regină a Spaniei
Christine, Ducesă de Savoia
Nicholas Henri, Duce de Orléans
Gaston, Duce de Orléans
Henrietta Maria, regină a Angliei
Casa regală Casa de Bourbon
Tată Antoine Bourbon, Duce de Vendôme
Mamă Ioana a III-a a Navarei
Naștere 13 decembrie 1553(1553-12-13)
Pau, Franța
Deces 14 mai 1610 (56 de ani)
Paris, Franța
Înmormântare Biserica Saint Denis, Franța

Henri de Bourbon (franceză Henri IV; denumit și Henric cel Mare (Henri le Grand) iar în regiunea lui de baștină, Gasconia, unde era iubit, era numit și "regele nostru Henric" (13 decembrie 155314 mai 1610), a fost rege al Navarei (1572-1610) și rege al Franței (1589-1610), primul rege din familia de Bourbon.

Unul dintre meritele lui este dezvoltarea economică a Franței, după un război religios ce a dezbinat țara. Prin Edictul din Nantes asigură libertatea religiei protestante hughenote în Franța.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Regele Henric s-a născut în cetatea Pau, în sud-vestul munților Pirinei, în vecinătatea regiunii Bearn, al doilea fiu al lui Antoine de Bourbon, duce de Vendome, de religie catolică, și al reginei de Navara Ioana de Albret, de religie protestantă, care era nepoata preferată a fostului rege francez Francisc I al Franței. În timpul bunicii sale, Margareta, și a mamei sale, Regatul Navarei era centru de organizare și de întîlnire a protestanților, care, în Paris, erau amenințați cu închisoarea și arderea pe rug. Henric a fost botezat în religia catolică, fiind educat de către bunicul și mătușa sa,(protestanți) care i-au dat o educație simplă. În vîrstă de patru ani, a fost prezent la căsătoria "delfinului" Franței, Francisc al II-lea cu Maria Stuart, regina Scoției (24 aprilie 1558); aici o întâlnește pe verișoara lui, Margareta de Valois, care, mai tîrziu, îi va deveni soție.

După un accident într-un turnir de cavalerie, moare, la (10 iulie 1559), regele Franței, Henric al II-lea .

Urmașul său la tron, Francisc al II-lea, moare și el, la 5 decembrie 1560, după o domnie scurtă, iar tronul Franței este ocupat de Carol al IX-lea, care domnește sub regența mamei lui, Caterina de Medici.

Cu toate că este botezat catolic, Henric, viitorul rege, primește o educație protestantă. Ambii unchi ai lui Henric, Francisc și Carol de Guise, caută să limiteze influența politică a Caterinei de Medici, care îl reține pe Henric la curtea regală.

Frustrați de pierderea influenței politice, cei doi unchi "de Guise" organizează, la 1 aprilie, un măcel la Vasy, în urma căruia izbucnește "primul război hughenot". Antoine de Bourbon, tatăl lui Henric, moare în luptă la asediul cetății Rouen, de partea taberei catolice.

Mama lui Henric, Ioana, își readuce fiul la Navara, unde este educat în spiritul protestant, împotriva voinței Caterinei de Medici. La sfîrșitul "primului război hughenot" (1563), Henric se află din nou la curtea regală, unde astrologul Nostradamus (1567) prezice viitorul, și pe Henric de Navara ca rege al Franței. Ca general al trupelor din Navara, Henric ia parte la luptele împotriva nobililor basci.

Noaptea Sfântului Bartolomeu și al patrulea război hughenot (1567 - 1573)[modificare | modificare sursă]

În anul 1567 izbucnește "al doilea război hughenot" printr-un atac asupra prințului Henric I de Bourbon-Conde. Caterina de Medici încearcă din nou să-l readucă pe Henric la curtea regală, voind să-l educe în spiritul religiei catolice.

Prin refuzul mamei acestuia, urmează atacul asupra prințului de Bourbon-Conde. Războiul hughenot s-a sfîrșit în anul 1568, însă ostilitățile au continuat, ceea ce a dus la "al treilea război hughenot".

În septembrie 1568 au loc lupte La Rochelle, unde Henric, având vîrsta de 14 ani, îl întâlnește pe unchiul său, Ludovic de Bourbon-Conde și pe Gaspard de Coligny, aceștia fiind unii dintre conducătorii trupelor protestante.

În august 1570 se încheie pacea de la Saint-Germain dintre hughenoți și catolici. Mama lui Henric moare (9 iunie 1572), după unele zvonuri, otrăvită. În același an, la 18 august, Henric se căsătorește cu Margareta de Valois, sora regelui Carol IX-lea, căsătorie care asigură pacea de la Saint-Germain. Cununia a fost celebrată în catedrala Notre-Dame din Paris, fiind prezenți mulți protestanți.

Sărbătoarea a fost umbrită de atentatul neizbutit (22 august) asupra amiralului hughenot Gaspard II de Coligny, care începuse să-l influențeze pe regele Carol IX-lea, lucru ce-a declanșat dezaprobarea catolicilor în frunte cu Caterina de Medici.

O dușmănie care mocnește între cele două tabere și care, din porunca regelui Carol (sfătuit de mama lui, Caterina), duce la masacrul hughenoților invitați la Paris (3000 - în Paris și 30.000 - în Franța), în Noaptea Sfântului Bartolomeu (24 august) .

Capii hughenoți prizonieri, cu binecuvîntarea lui Papa Grigore al XIII-lea puteau alege între închisoare la Bastilia, spînzurătoare sau convertirea la catolicism. Hughenoții sunt înfrânți și trupele lor respinse în orașele din sud-vestul Franței La Rochelle, Nimes, Montauban.

Preluarea coroanei franceze: 1574-1594[modificare | modificare sursă]

Carol al IX-lea moare în (30 mai 1574), urmat de fratele său Henric al III-lea al Franței, care nu avea urmași. Henric de Navara reușește să evadeze dintr-o încăpere din Louvre, unde a fost ținut doi ani ca ostatic, va renunța la credința protestantă, trecând la cea catolică.

În anul 1578 se revede în Guyenne, unde era refugiat, cu soția lui, Margareta de Valois, după o despărțire de 32 de luni. Această reîntâlnire se produce cu aprobarea Caterinei de Medici, care speră în reîntoarcerea lui Henric la Paris. După o perioadă de 4 ani împreună cu Henric, Margareta se reîntoarce la Paris. În urma unui conflict cu fratele ei Henric al III-lea trebuie să părăsească curtea Franței. Conflictul dintre Henric al III-lea, sprijinit de Filip al II-lea, și Henric de Navara, sprijinit de Henric de Guise și de regina Angliei, Elisabeta I, precum și ajutorul Țărilor de Jos, a fost cunoscut în istorie ca "războiul celor trei Henric".

Papa Sixtus al V-lea îl excomunică, în 1585, pe Henric de Navara, care era protestant convins, și vrea să împiedice venirea lui pe tronul francez, datorită faptului că Henric de Navara era moștenitorul legitim al coroanei franceze în cazul morții lui Henric al III-lea (fără moștenitori). Henric de Navara refuză să recunoască excomunicarea papală.

Între trupele catolice, conduse de ducele de Joyeuse, și cele protestante ale lui Henric de Navara are loc bătălia de la Coutras, unde Henric, cu toate că era în inferioritate numerică, învinge trupele regale ale lui Henric al III-lea.

Sixtus al V-lea îl excomunică și pe Henric al III-lea, la sfîrșitul anului 1588, cauza fiind uciderea ducelui de Guise în noaptea de Crăciun. Ambii regi excomunicați pornesc împotriva Ligii catolice care ocupase Parisul. Henric al III-lea, ultimul din dinastia Valois, este asasinat de călugărul dominican Jacques Clément în Saint-Cloud.

Fiind fără urmași, pe patul de moarte, Henric al III-lea îl numește rege al Franței pe cumnatul său, Henric de Navara, cu condiția convertirii sale la religia catolică. Au urmat lupte îndelungate cu trupele catolice franceze, sprijinite de habsburgii spanioli, însă, în cele din urmă, Henric de Navara trece la religia catolică (25 iulie 1593), în bazilica Saint Denis, fiind încoronat la 27 februarie 1594.

Rege al Franței: 1594-1610[modificare | modificare sursă]

Henric al IV-lea al Franţei de Frans Pourbus cel Tânăr.

În anul încoronării, respinge armata spaniolă care încearcă să invadeze Franța. Urmează o perioadă de tratative și împăcarea lui cu conducătorii Ligii Catolice, mai târziu și cu Filip al II-lea al Spaniei.

După o lungă perioadă de timp, Franța este din nou unită, Henric este recunoscut ca rege de Provence și Bretagne. La 13 aprilie, prin Edictul de la Nantes, este acordată libertatea credinței, fiind recunoscută religia protestantă cu drepturi egale în administrația statului. Acest edict a asigurat, în Franța, o pace de 96 de ani între cele două religii, pînă la „Edictul de la Fontainebleau”.

Prin numirea ducelui de Sully (1597) în fruntea administrației financiare, Franța a cunoscut o deosebită dezvoltare. Infrastructura statului, agricultura au fost modernizate, starea financiară a statului s-a îmbunătățit prin reducerea deficitelor. S-au construit canale, porturi cu vamă pe cereale, s-a dezvoltat creșterea animalelor.

În anul 1599, Henric s-a logodit cu Maria de Medici, una dintre cele mai bogate femei din Europa, după ce căsătoria cu Margareta de Valois a fost anulată de papa Clement al VIII-lea; motivul despărțirii a fost lipsa urmașilor și o serie de escapade amoroase ale Margaretei. Copiii rezultați din căsătoria cu Maria de Medici au fost:

După datele istoricilor din acea perioadă, 80% din populația de la țară a avut o viață mai ușoară și, în general, nivelul de trai a crescut.

În anul 1610, la vârsta de 57 de ani, Henric se pregătește pentru o intervenție militară în Țările de Jos de sud, în ajutorul prinților reformați în Sfântul Imperiu Roman. După încoronarea Mariei de Medici ca regină a Franței, în timpul unei călătorii la Saint-Denis, este asasinat de Francois Ravaillac. Urmașul său, delfinul Ludovic devine rege al Franței la vârsta de 9 ani, sub numele Ludovic XIII și sub regența mamei lui, Maria de Medici.

Copii[modificare | modificare sursă]

Nume Portret Naștere Deces Căsătorie și copii
Ludovic al XIII-lea, Rege al Franței Louis XIII (de Champaigne).jpg 27 septembrie 1601 14 mai 1643 Căsătorit în 1615 cu Anna de Austria, fiica regelui Filip al III-lea al Spaniei și a reginei Margareta de Austria. Au avut următorii copii:
Elisabeta, Regină a Spaniei IsabellavonBourbon1.jpg 22 noiembrie 1602 6 octombrie 1644 Căsătorită în 1615 cu Filip al IV-lea, Rege al Spaniei. Au avut următorii copii:
Christine Marie, Ducesă de Savoia Christine de France.jpg 10 februarie 1606 27 decembrie 1663 Căsătorită în 1619 cu Victor Amadeus I, Duce de Savoia. Au avut următorii copii:
Henrietta Maria, Regină a Angliei Sir Peter Lely 001.jpg 25 noiembrie 1609 10 septembrie 1669 Căsătorită în 1625 cu Carol I, Rege al Angliei. Au avut următorii copii:
Gaston d'Orléans 1608 Gaston.jpg 25 aprilie 1608 2 februarie 1660 Căsătorit (1) cu Marie de Bourbon, Ducesă de Montpensier în 1626. Au avut un singur copil:
  • Anne Marie Louise d'Orléans, Ducesă de Montpensier


Căsătorit (2) cu Marguerite de Lorena în 1632. Au avut următorii copii:

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Henric al IV-lea al Franţei


Henric al IV-lea al Franței
Naștere: 13 decembrie 1553 Deces: 14 mai 1610
Titluri regale
Predecesor:
Ioana III
Rege al Navarei
9 iunie 1572 – 14 mai 1610
Succesor:
Ludovic XIII și II
Predecesor:
Henric III
Rege al Franței
2 august 1589 – 14 mai 1610
Nobilimea franceză
Predecesor:
Antoine de Navara
Duce de Vendôme și Beaumont;
Conte de Marle, La Fère și Soissons

17 noiembrie 1562–1607
s-a unit cu coroana Franței
Predecesor:
Ioana III
Duce de Albret
Conte de Foix, Armagnac, Comminges,
Bigorre, Limoges și Périgord;
Viconte de Béarn;
Lord de Donezan

9 iunie 1572–1607