Carol cel Pleșuv

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Carol cel Pleşuv, ilustrat pe o monedă, după 848

Carol al II-lea cel Pleșuv (* 13 iunie 823, Frankfurt am Main - † 6 octombrie 877, Avrieux), fiul lui Ludovic cel Pios, a purtat din 829 titlul de dux Alemanniae, în 843 a moștenit partea vestică a Imperiului Carolingian (aprox. teritoriul de Franței de astăzi), iar în pe 25 decembrie 875 a fost încoronat la Roma ca împărat al Occidentului

A fost așadar: rege al Franciei Occidentale (Franța de astăzi) (843-877) și împărat al Occidentului (875-877).

A fost cel mai mic fiu al lui Ludovic cel Pios, care la rândul său a fost fiul împăratului Carol cel Mare. Mama sa a fost Judith de Bavaria, cea de-a doua soție a lui Ludovic cel Pios.

În 840, la moartea lui Ludovic I cel Pios, războiul între fii care și-au împărțit vastul imperiu al lui Carol cel Mare a început imediat.

În 843, prin Tratatul de la Verdun Imperiul Carolingian a împărțit definitiv între cei trei:

Perioada de la 856 până la 861 este epoca invaziilor normande.

În 869 după moartea lui Lothar al II-lea, fiului lui Lothar I, provincia Lotharingia este partajată între Franța și Germania.

În 875, Ludovic II, fiul lui Lothar a murit. Carol al II-lea a devenit Împărat al Occidentului.



Predecesor:
Ludovic cel Pios
Rege al francilor
843 - 877

Succesor:
Ludovic II al Franței


Predecesor:
Ludovic II al Italiei
Împărat al Occidentului
875 - 877

Succesor:
Vacant
până la Carol III


Predecesor:
Ludovic II al Italiei
Rege al Italiei
875 - 877

Succesor:
Carloman