Ana de Austria

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Acest articol se referă la regina Franței, soția lui Ludovic XII. Pentru alte sensuri, vedeți Ana de Austria (dezambiguizare).
Ana de Austria
Anna de Austria de Peter Paul Rubens
Anna de Austria de Peter Paul Rubens
Regină a Franței și a Navarei
Domnie 24 noiembrie 1615 - 14 mai 1643
Căsătorit(ă) cu Ludovic al XIII-lea al Franței
Urmași
Ludovic al XIV-lea
Filip I, Duce de Orléans
Nume complet
Ana María Maurícia
Casa regală Casa de Habsburg
Casa de Bourbon
Tată Filip al III-lea al Spaniei
Mamă Margareta de Austria
Naștere 22 septembrie 1601(1601-09-22)
Palatul Benavente, Valladolid, Spania
Deces 20 ianuarie 1666 (64 de ani)
Paris, Franța

Ana de Austria (Ana María Maurícia) (n. 22 septembrie 1601, Valladolid, Spania — d. 20 ianuarie 1666, Paris, Franța) a fost infantă a Spaniei, regină a Franței și a Navarei, soția regelui Ludovic al XIII-lea și regentă (1643-1651) pentru fiul său, Ludovic al XIV-lea. În timpul regenței ei, Cardinalul Mazarin a fost prim-ministru. A fost una dintre personajele principale în romanul lui Alexandre Dumas, Cei trei muschetari.

Primii ani[modificare | modificare sursă]

Anna la vârsta de șase ani, 1607.

Născută la palatul Benavente din Valladolid, Spania și botezată Ana María Mauricia, a fost fiica regelui Filip al III-lea al Spaniei și a arhiducesei Margareta de Austria. Prin naștere, ea a purtat titlul de Infantă a Spaniei, Infantă a Portugaliei, arhiducesă de Austria, principesă de Burgundia și principesă a Țărilor de Jos.

Anna a fost crescută în principal la Palatul Regal din Madrid. În mod neobișnuit, Ana a crescut aproape de părinții ei și a trăit o viață destul de calmă și de ordonată, în comparație cu alți copii regali. Părinții ei au fost foarte religioși și ea, prin urmare, a fost crescută la fel; de multe ori a vizitat mânăstiri în vremea copilăriei sale. În 1611 ea și-a pierdut mama, care a murit în timpul nașterii; în ciuda durerii ei, Ana a făcut tot ce-a putut pentru a avea grijă de frații ei mai mici, care s-au referit la ea cu afecțiune ca mama.
Ana a avut patru frați mai mici: viitorul rege Filip al IV-lea al Spaniei, viitoarea împărăteasă a Sfântului Imperiu Roman Maria Ana a Spaniei, Arhiducele Carol de Austria și Ferdinand, Prinț al Spaniei.

În momentul nașterii ei, tatăl ei era rege al Spaniei de trei ani. Bunicii paterni au fost regele Filip al II-lea al Spaniei și Arhiducesa Ana de Austria. Bunicii materni au fost Carol al II-lea, Arhiduce de Austria și Arhiducesa Maria Ana de Bavaria.

Viața în Franța[modificare | modificare sursă]

Căsătoria[modificare | modificare sursă]

Portret al Annei de Austria de Peter Paul Rubens, circa 1622-1625

La vârsta de 11 ani a fost logodită cu Ludovic al XIII-lea, fiul cel mare al regelui Henric al IV-lea al Franței și al Navarei și a Mariei de Medici. Tatăl ei i-a dat o zestre de 500.000 coroane și multe bijuterii.[1] De teamă că Ludovic al XIII-lea ar putea muri mai devreme, curtea spaniolă a stipulat că ea se va întoarce în Spania, cu zestrea ei, bijuteriile și garderoba dacă el va muri.[1] Înainte de căsătorie, Anna a renunțat la drepturile ei succesorale și ale descendenților ei cu Ludovic cu o dispoziție prin care și-ar fi reluat drepturile dacă ar fi rămas văduvă fără copii.

Nunta a avut loc la 18 octombrie 1615, la Burgos. În aceeași zi, la Bordeaux, Elisabeta, sora lui Ludovic al XIII-lea s-a căsătorit cu infantele Filip, fratele Anei, viitorul Filip al IV-lea al Spaniei. În Franța, căsătoria Anei de Austria cu Ludovic al XIII-lea a fost celebrată la Bordeaux la 21 noiembrie 1615. Aceste căsătorii au urmat tradiția alianțelor militare și politice dintre Franța și Spania.

Ana și Ludovic, amândoi în vârstă de 14 ani, au fost presați să-și desăvârșească căsătoria în scopul de a preveni orice posibilitate de anulare, însă Ludovic și-a ignorat mireasa. Mama lui Ludovic, Maria de Medici, a continuat să conducă ca regină a Franței fără nici un respect pentru nora sa. Ana înconjurată de suita ei spaniolă a continuat să trăiască potrivit etichetei din Spania și nu a reușit să-și îmbunătățească franceza.

Anna de Austria însărcinată în opt luni cu Ludovic al XIV-lea

În 1617, Ludovic a conspirat cu Charles d'Albert, duce de Luynes să renunțe la influența mamei sale, printr-o lovitură de palat, preferând să-l asasineze pe favoritul reginei, Concino Concini, la 26 aprilie a anului respectiv. Ducele de Luynes a încercat să remedieze distanța formală între Ludovic și regina lui. A trimis acasă doamnele de onoare spaniole și le-a înlocuit cu cele franceze, în special cu prințesa de Conti și cu soția sa, Marie de Rohan-Montbazon. Ana a început să se îmbrace în manieră franceză iar în 1619 Luynes l-a presat pe rege să se culce cu regina. Seria de avorturi care a urmat l-a dezamăgit pe rege și a relaxat relația lor.

La 14 martie 1622, în timp ce se juca cu doamnele ei de companie, Anna a căzut pe scări și a suferit al doilea avort; Ludovic a învinovățit-o pe Anna și a fost furios pe Madame de Luynes că a încurajat-o pe regină în ceea ce el a numit neglijență. Atenția regelui a fost monopolizată de războiul său împotriva protestanților, în timp ce regina a apărat recăsătoria însoțitoarei ei inseparabilă, Marie de Rohan, centrul tuturor intrigilor curții cu iubitul ei, Claude, duce de Chevreuse, în 1622.

Sub influența ducesei de Chevreuse, regina s-a lăsat atrasă în opoziția politică împotriva lui Richelieu și s-a implicat în multe intrigi împotriva politicilor duse de el. În 1635 Franța a declarat război Spaniei plasând-o pe regină într-o poziție de nesusținut. Corespondența ei secretă cu fratele ei, Filip al IV-lea al Spaniei, a trecut dincolo de afecțiunile între frați. În august 1637, Anna stârnise atâta suspiciune încât Richelieu a forțat-o să semneze convenții cu privire la corespondența ei, care era oricum deschisă pentru inspecție. Ducesa de Chevreuse a fost exilată și urmărită să nu mai interacționeze cu regina.

Surprinzător, într-un astfel de climat de neîncredere, regina a rămas însărcinată încă o dată, o circumstanță pe care bârfa contemporană a atribuit-o singurei seri cu furtună, lucru care l-a împiedicat pe Ludovic să călătorească la Saint-Maur și l-a obligat să-și petreacă noaptea cu regina.[2] Ludovic al XIV-lea s-a născut la 5 septembrie 1638, asigurând linia bourbonilor. În acel moment Anna avea 37 de ani.[3] Nașterea celui de-al doilea fiu a restabilit încrederea în cuplul regal. La Saint-Germain-en-Laye, Anna l-a născut pe Filip al Franței, Duce de Anjou și fondatorul Casei de Orléans.

Regentă a Franței[modificare | modificare sursă]

După decesul soțului ei, Anna a fost numită regentă în ciuda dorințelor soțului ei. Cu ajutorul lui Pierre Séguier, în Parlamentul de la Paris, ea a revocat dorința ultimului rege care îi limita puterile. Fiul ei în vârstă de patru ani a fost încoronat drept regele Ludovic al XIV-lea al Franței. Anna și-a asumat regența, dar spre surpriza generală, ea a încredințat guvernul Cardinalului Mazarin, care fusese un protejat al Cardinalului Richelieu. Mazarin a părăsit hotelul Tuboeuf unde stătea și și-a ales o reședință la Palais Royal lângă regina Anna.

Cu ajutorul lui Mazarin, Anna a înăbușit revolta aristocraților condusă de Ludovic al II-lea de Bourbon, care a devenit cunoscută sub numele de Frondă. În 1651, când fiul ei Ludovic al XIV-lea a devenit major, regența ei a luat sfârșit. Totuși, ea a deținut multă putere și influență asupra fiului ei până la moartea lui Mazarin.

Descendenți[modificare | modificare sursă]

Din această căsătorie au rezultat următorii copii:

Arbore genealogic[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Ana de Austria


Ana de Austria
Naștere: 22 septembrie 1601 Deces: 20 ianuarie 1666
Regalitate franceză
Predecesor:
Maria de Medici
Regină a Franței
24 mai 1615–14 mai 1643
Succesor:
Maria Theresa a Spaniei
Regină a Navarei
24 noiembrie 1615–1620
Regalitate portugheză
Predecesor:
Infantele Filip
Prințesă a Portugaliei
1601–1605
Succesor:
Infantele Filip