Caterina de Medici

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Salt la: Navigare, căutare
Caterina de Medici

Data naşterii 13 aprilie 1519
Locul naşterii Florenţa
Data decesului 5 ianuarie 1589
Locul decesului Castelul Blois, Franţa
Căsătorie Henric al II-lea al Franţei
Părinţi Lorenzo II de Medici
Madeleine de la Tour d'Auvergne
Copii Francis al II-lea al Franţei, Elisabeta de Valois, Claude de Valois, Ludovic al Franţei, Carol al IX-lea al Franţei, Henric al III-lea al Franţei, Margareta de Valois, François, Duce de Anjou, Ioana de Valois, Victoria de Valois

Caterina de Medici (n. 13 aprilie 1519, Florenţa, d. 5 ianuarie 1589, Blois), a deschis ochii pe tărâmul frumoasei Italii, purtând numele de Caterina Maria Romola di Lorenzo de'Medici, iar mai târziu a trăit în Franţa, sub numele Catherine de Médicis. A fost regina Franţei şi soţia regelui Henric al II-lea al Franţei, precum şi mamă a încă trei regi aparţinând ramurii Valois.

Cuprins

[modifică] Date biografice

[modifică] Copilăria

Născută în Florenţa, a fost fiica lui Lorenzo II de Medici duce de Urbino nepotul lui (Lorenzo Magnificul) şi a prinţesei Madeleine de la Tour d'Auvergne. Şi-a pierdut ambii părinţi prematur, motiv pentru care a fost trimisă la o mănăstire de maici spre a fi educată; avea doar paisprezece ani (28 octombrie 1533), când s-a măritat cu ducele de Orléans, în Marsilia.

Unchiul ei era papa Clement VII (a refuzat acordarea divorţului lui Henric VIII de prima lui soţie, Caterina de Aragon). Deşi acesta i se adresa Caterinei cu apelativul de nepoată, era de fapt văr de gradul întâi al bunicului ei.

Papa Clement al VII-lea a fost cel care a perfectat mariajul ei, discutând cu tatăl lui Henric, François I al Franţei. François, implicat în lupta împotriva lui Charles V, luptă pe care avea să o ducă pe parcursul întregii sale vieţi, a fost încântat de această propunere.

[modifică] Viaţa cu Henric al II-lea

Papa Clement al VII-lea a fost cel care a perfectat mariajul ei, discutând cu tatăl lui Henric, François I al Franţei. François, implicat în lupta împotriva lui Charles V, luptă care avea sa o ducă pe parcursul întregii sale vieţi, a fost încântat de oportunitatea de a-şi întări influenţa în peninsula Italiei. Caterina era atractivă şi inteligentă, dar pe parcursul domniei lui François, a exercitat puţină influenta în Franţa. Era tânără şi era o străină într-o ţară care avea o mare greutate pe scena politică, fiind pusă în umbră de persoane mai importante. Caterina, după zece ani de căsnicie încă nu avea copii, iar mai tarziu avea sa fie definitiv pusă in umbră de amanta lui François, Diana de Poitiers. În consecinţă, zvonurile despre un posibil divorţ au apărut la curte, şi se pare că însăsi regele era alarmat privind spre orizontul tot limpede în care vedea extincţia speţei sale şi rămânerea fără urmaşi, drept urmare ar fi fost tentat sa dea curs unui asemenea demers.

Dar Caterina a avut într-un tărziu asteptatii copii, iar François a trăit suficient spre a-si vedea nepotii, înainte de a închide definitiv ochii.

[modifică] Regina

La un an după săvârsirea căsătoriei, în 1553, Henric a început o relaţie de durată cu Diana de Poitiers, după moartea soţului acesteia, cu care fusese prieten apropiat. Pe durata domniei soţului ei (1547-1559), Caterina a trăit retrasă, a dus o viaţă pasivă, observând totuşi ce se petrecea în jurul ei. Caterina era extrem de geloasă din cauza relaţiei soţului ei cu Poitiers, dar nu a avut autoritatea necesară pentru a o stopa. În ceea ce îl privea, Henric era ataşat Dianei, în care avea încredere deplină. Dealtfel, a trăit sub influenţa ei următorii 25 de ani, controlând cu abilitate din postura ei de iubită a regelui decizii politice. Conştientă de rolul pe care îl juca avea intervenţii competente şi nu abuza de statutul câştigat.

În 1552, când regele a plecat în campania de la Metz, Caterina a rămas sa conducă regatul, dar cu puteri forte limitate, deoarece Poitiers lua majoritatea deciziilor, cu asentimentul lui Henric. Aceast lucru a continuat inclusiv după ascensiunea fiului ei François II la tronul Franţei, la vârsta de 15 ani.

Când Henric II a fost grav rănit la un turnir, Caterina a preluat controlul, interzicând accesul Dianei de Poitiers în preajma bolnavului, în pofida repetatelor chemări ale acestuia. După moartea lui, Caterina a exilat fosta amantă a regelui, şi pentru prima oara a fost capabilă să exercite puterea conferită de statutul de regină.

[modifică] După moartea lui Henric al II-lea

Soţia fiului ei, Maria, regina Scoţiei, prea puţin dispusă să se amestece în politică pe cont propriu, era îndrumată de unchiul ei, cardinalul Lorenei si duce de Guise.

[modifică] Descendenţi

Nume Naştere Deces Note
Francisc al II-lea, rege al Franţei 19 ianuarie 1544 5 decembrie 1560 căsătorit cu Maria, regină a Scoţiei (1542 - 1587) în 1558.
Elisabeta de Valois 2 aprilie 1545 3 octombrie 1568 căsătorită cu Filip al II-lea al Spaniei (1527 - 1598) în 1559.
Claude de Valois 12 noiembrie 1547 21 februarie 1575 căsătorită cu Charles III, Duce de Lorraine (1543 - 1608).
Ludovic al Franţei 3 februarie 1549 octombrie 1549
Carol al IX-lea al Franţei 27 iunie 1550 30 mai 1574 căsătorit cu Elisabeta de Austria (1554 - 1592) în 1570.
Henric al III-lea al Franţei 19 septembrie 1551 2 august 1589 căsătorit cu Louise de Lorraine în 1575.
Margareta de Valois 14 mai 1553 27 martie 1615 cunoscută ca Margot, căsătorită cu Henric al IV-lea al Franţei.
François, Duce de Anjou 18 martie 1555 19 iunie 1584
Ioana de Valois 24 iunie 1556 24 iunie 1556 geamănă cu Victoria de Valois
Victoria de Valois 24 iunie 1556 august 1556 geamănă cu Ioana de Valois

[modifică] Legături externe

Adus de la http://ro.wikipedia.org/wiki/Caterina_de_Medici
Unelte personale