Prințesa Louise-Marie a Franței

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Vezi și Louise-Marie a Franței (1812-1850), regină a Belgiei.
Louise Marie a Franței
Prințesă a Franței
Prințesa Louise-Marie de Jean-Marc Nattier, 1748
Prințesa Louise-Marie de Jean-Marc Nattier, 1748
Casa regală Casa de Bourbon
Tată Ludovic al XV-lea al Franței
Mamă Maria Leszczyńska
Naștere 15 iulie 1737(1737-07-15)
Versailles
Deces 23 decembrie 1787 (50 de ani)

Louise Marie a Franței[1](15 iulie 1737 - 23 decembrie 1787) a fost cel mai mic copil din cei zece ai regelui Ludovic al XV-lea al Franței și ai soției lui, regina Maria Leszczyńska. Ca fiică a regelui era Fiică a Franței.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Vizita regelui Ludovic al XV-lea al Franței la Madame Louise a Franței, carmelită la Saint-Denis, ulei de Maxime Le Boucher

Louise Marie s-a născut la Palatul Versailles la 15 iulie 1737. La curte era cunoscută drept Madame Septième[2] (una din cele șapte surori mai mari murise înaintea nașterii sale), Madame Dernière și mai târziu Madame Louise.[3]. A crescut la Abația Fontevraud cu alte trei surori, Madame Victoire, Madame Sophie și Madame Thérèse (care a murit la vârsta de opt ani la Fontevraud).

Nici unul dintre proiectele de căsătorie făcute de tatăl ei pentru ea nu s-a fructificat iar Louise Marie a căutat refugiul în religie. S-a întors la curtea tatălui ei în 1750, la vârsta de 13 ani, unde a stat pentru următorii douăzeci de ani și unde a confruntat moartea surorii ei mai mari, Madame Henriette în 1752, a asistat la nașterea nepoatelor și nepoților ei, la tentativa de asasinare a tatălui ei în 1757, la ascensiunea metresei regelui, Madame du Barry, la construirea Petit Trianon; moartea surorii ei mai mari, Madame Infante, și, în final, la moartea mamei sale, regina Maria Leszczyńska.

În 1770, în amuzamentul general, Louise și-a rugat tatăl să-i permită să devină călugăriță carmelită.[4][5].

A intrat la mânăstirea Saint-Denis[6], unde regula ordinului a fost urmată strict luându-și numele de Thérèse a Sfântului Augustin. Un an mai târziu, în 1771, a fost acceptată în ordin.

A fost maică superioară[7], din 1773 până în 1779, iar a doua oară în 1785. A intervenit la tatăl ei pentru a permite carmelitelor austriece persecutate de împăratul Iosif al II-lea să intre în Franța.

A murit la Saint-Denis, suferind de complicații la stomac. Ultimele ei cuvinte au fost:

Au paradis! Vite! Au grand galop!" ("Spre rai! Repede! În galop!)

Împreună cu alte morminte regale, rămășițele ei au fost profanate în timpul Revoluției franceze. Papa Pius al IX-lea a declarat-o "venerabilă" la 19 iunie 1873.

Arbore genealogic[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Achaintre, Nicolas Louis, Histoire généalogique et chronologique de la maison royale de Bourbon, Vol. 2, (Publisher Mansut Fils, 4 Rue de l'École de Médecine, Paris, 1825), 154.
  2. ^ Ravel, Jeffrey, Studies in Eighteenth-Century Culture, John Hopkins University Press, 2007, p. 125, ISBN 0-8018-8598-1
  3. ^ Gratay, Alphonse-Joseph-Auguste, "Henri Perreyve", Pvi, C. Douniol, 1872.
  4. ^ Hare, Augustus John Cuthbert, North-Eastern France, Macmillan, 1896, p. 143.
  5. ^ Markham, Jacob Abbott, A History of France, Harper & Brothers, 1863, p. 143.
  6. ^ Baedeker, Karl, Paris and Environs with Routes from London to Paris, Dulau, 1898, p. 348.
  7. ^ Leathes, Stanley, The religion of the Christ, its historic and literary development, Oxford University, 1874, p. 356

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Prințesa Louise-Marie a Franței