Ludovic al XVII-lea al Franței

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Ludovic XVII, rege al Franţei şi al Navarrei

Ludovic al XVII-lea (franceză Louis XVII) este numele dat lui Louis Charles de France (27 martie 1785 - 8 iunie 1795), fiul lui Ludovic al XVI-lea și al Mariei Antoaneta, considerat de regaliști ca fiind rege al Franței de la moartea tatălui său din 1793.

După moartea acestuia, micul Louis Charles a fost smuls de către revoluționari din grija mamei și pus sub supravegherea lui Antoine Simon, un pantofar bețiv, temnicer al închisorii Temple. Acesta era unul din cei mai exaltați iacobini, recomandat pentru această slujbă de către înșiși liderii revoluției, Marat și Robespierre. Misiunea sa era să-l transforme pe micul Capet (nume dat in derâdere de către revoluționari familiei regale, care nu purta nume de familie, după acela al primului rege din dinastia omonimă) într-un bun cetățean al noii republici, să-l dezbare de prejudecățile trecutului regal. Drept urmare, Simon a inițiat reeducarea micului prizonier. Mai întâi l-a privat de somn. Noaptea, după ce Louis Charles adormea, Simon îl trezea, strigându-l. După ce prințul dădea fuga la el, Simon îl trimitea înapoi cu un șut, strigându-i invective. Louis Charles a fost învățat să-și înjure familia, aristocrația și să-L hulească pe Dumnezeu. A fost forțat să bea și, în cele din urmă, s-a deprins cu băutura. Au fost aduse prostituate și a fost forțat să se culce cu ele, de la care s-a molipsit de boli venerice, inclusiv tuberculoză. Suferea de diaree continuă. Era amenințat constant cu ghilotina, ceea ce-i provoca acestuia frecvente leșinuri. În cele din urmă, a fost pus să semneze o declarație prin care recunoștea că mama sa îl învățase să se masturbeze și că s-a culcat cu ea. A fost pus să repete aceste lucruri în fața mamei și a mătușii sale. Mărturia lui, în lipsa oricăror altor probe, a fost folosită pentru condamnarea la moarte a mamei sale, în procesul intentat acesteia de către revoluționari. La 16 octombrie 1793, regina Maria Antoaneta a fost ghilotinată. Izolat complet singur într-o celulă secretă timp de 6 luni, după rechemarea lui Simon la municipalitate în ianuarie 1794, fiul ei, micul Ludovic al XVII-lea, cum îl numeau monarhiștii, s-a stins de tuberculoză, într-un mister sordid în iunie 1795, la vârsta de numai 10 ani.[1]

La autopsie, corpul micului Louis Charles arăta subțire și osos de la subnutriție, fiind acoperit de numeroase tumori și râie. Cu această ocazie, inima lui Louis Charles a fost prelevată pe ascuns. Ea este azi păstrată în catedrala Saint-Denis de lângă Paris, alături de rămășițele pământești ale părinților săi și ale tuturor regilor Franței, profanate si amestecate în gropi comune la Revoluția franceză. O recentă analiză ADN a demonstrat că inima a aparținut unui copil al reginei Maria Antoaneta[2], punând, astfel, capăt speculațiilor celor care cred că Ludovic al XVII-lea ar fi fost eliberat pe ascuns[3] și că descendenții săi sunt pretendenții legitimi la tronul Franței[4]. Corpul său, îngropat de revoluționari în groapa comună de la cimitirul Sainte-Marguerite din Paris, alături de atâtea altele ale victimelor Revoluției franceze, nu a mai putut fi identificat ulterior.

Unii văd în reeducarea micului Ludovic al XVII-lea prima încercare de reeducare în stil comunist, asemănătoare Experimentului Pitești[1].

Arbore genealogic[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b "Reeducarea Delfinului" de Mircea Platon, Convorbiri Literare, mai 2004
  2. ^ "Inima lui Ludovic al XVII-lea va fi inhumata cu onoruri regale", Ziua, 8 iunie 2004
  3. ^ fr NAUNDORFF-LOUIS XVII, situl Louis XVII, la data de 16 decembrie, 2007
  4. ^ fr Există, de fapt, survivantiști?, Forumul "Vive le Roy" la data de 16 decembrie, 2007

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]



Predecesor:
Ludovic al XVI-lea
Regele Franței (conform succesiunii dinastice)
17931795

Succesor:
Ludovic al XVIII-lea