Ioan al II-lea al Franței

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Ioan al II-lea
Portret al regelui Ioan, pictură pe lemn, ca. 1350, Muzeul Luvru.
Portret al regelui Ioan, pictură pe lemn, ca. 1350, Muzeul Luvru.
Rege al Franței
Domnie 22 august 1350 – 8 aprilie 1364
Încoronare 26 septembrie 1350
Predecesor Filip al VI-lea
Succesor Carol al V-lea
Căsătorit(ă) cu Bonne de Boemia
Ioana I, Contesă de Auvergne
Urmași
Carol al V-lea al Franței
Ludovic I de Neapole
Ioan, Duce de Berry
Filip al II-lea, Duce de Burgundia
Ioana, regină a Navarei
Isabela, Contesă de Vertus
Casa regală Casa de Valois
Tată Filip al VI-lea al Franței
Mamă Ioana de Burgundia
Naștere 16 aprilie 1319(1319-04-16)
Le Mans, Franța
Deces 8 aprilie 1364 (44 ani)
Palatul Savoia, Londra, Anglia
Înmormântare Biserica Saint Denis

Ioan al II-lea (16 aprilie 13198 aprilie 1364), numit Ioan cel Bun (franceză Jean le Bon), a fost rege al Franței din 1350 până la moartea sa. A fost al doilea suveran al Casei de Valois și probabil este cel mai bine cunoscut ca regele care a fost învins în Bătălia de la Poitiers și luat prizonier în Anglia.

Francul francez[modificare | modificare sursă]

Numele lui Ioan al II-lea este legat și de apariția francului, ca monedă a Statului Francez.

Capturat de englezi, la 19 septembrie 1356, dupa Bătălia de la Poitiers, Regele Franței a trebuit răscumpărat. Suma solicitată drept răscumparare a fost una enormă, 4 milioane de scuzi (ecus).

Nobilimea franceză a subscris, varsând în acest scop importante cantități de aur.

Noua monedă a fost denumită franc, liber în limba franceză veche, destinația ei fiind aceea de a-l elibera pe rege (franceză affranchir le Roi). Expresiile legate de cuvinte cu această etimologie se păstrează în franceza modernă.

Primii franci au fost bătuți la Compiègne, pe 5 decembrie 1360. O monedă avea 3,87 grame de aur, echivalentul unei livre. 63 de monede de un franc reprezentau o marcă de aur, adică 244,75 grame.

Reprezentarea Regelui pe monedă este ecvestră, cu heraldica tradițională.

Ioan al II-lea scria într-una din cele trei ordonanțe emise la 5 decembrie 1360: „Am fost eliberat pe deplin din temniță și suntem franc și eliberat pururi.”[1]

Starea economiei Regatului, și așa precară, serios afectată de război, a fost puternic încercată de acest efort financiar.

Monarh cu sănătate fragilă, încercat de vremurile tulburi, Ioan al II-lea a murit la Londra, unde a mers să renegocieze cu Anglia, la 8 aprilie 1364. Trupul său a fost restituit Franței. A fost înmormântat în Basilica Saint-Denis. Cripta sa a fost profanată de revoluționari în octombrie 1793.

A fost urmat la tron de fiul sau, Carol al V-lea.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Julie Claustre, Les prisonniers „desconfortés”: les littératures de la prison au bas Moyen Âge, Université Paris 1 Panthéon-Sorbonne, UMR 8589-LAMOP

Bibliografie[modificare | modificare sursă]