Antoine de Navara

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Antoine
Antoine-de-bourbon.jpg
Rege al Navarei
Domnie 25 mai 1555–17 noiembrie 1562
Predecesor Henric II
Succesor Ioana III
Căsătorit(ă) cu Ioana a III-a de Navara
Urmași
Henric al IV-lea al Franței
Ecaterina, Ducesă de Lorena
Casa regală Casa de Bourbon
Tată Charles de Bourbon, Duce de Vendôme
Mamă Françoise de Alençon
Naștere 22 aprilie 1518
La Fère, Picardie, Franța
Deces 17 noiembrie 1562 (44 ani)
Les Andelys, Eure

Antoine de Bourbon, Duce de Vendôme (22 aprilie 151817 noiembrie 1562) a fost Șeful Casei de Bourbon din 1537 până în 1562, și jure uxoris rege al Navarei din 1555 până în 1562.

Familie[modificare | modificare sursă]

S-a născut la La Fère, Picardie, Franța, ca al doilea fiu al lui Charles de Bourbon, Duce de Vendôme (1489–1537) și a soției acestuia, Françoise de Alençon (d. 1550).[1] A fost fratele mai mare a lui Ludovic I de Bourbon Prinț de Condé. La 25 martie 1537, la moartea tatălui său i-a succedat acestuia ca Duce de Vendôme.

Căsătorie[modificare | modificare sursă]

La 20 octombrie 1548, la Moulins, s-a căsătorit cu Ioana a III-a regină a Navarei, fiica regelui Henric al II-lea de Navara și a Margaretei de Angoulême (sora regelui Francisc I al Franței).[2] După moartea socrului său, la 25 mai 1555, el a devenit rege al Navarei. Ca șef al Casei de Bourbon, el a fost primul prinț de sânge.

Prin căsătorie a devenit conte de Foix, de Bigorre, de Armagnac, de Périgord și viconte de Béarn. S-a spus că Ioana a fost foarte îndrăgostită de el,[3] însă acțiunile lui ulterioare au dovedit o loialitate mică față de ea. Regatul Navarei era ocupat de spanioli din 1512 iar Antoine a încercat rdstabilirea acestui lucru. A fost gata de orice sacrificiu pentru interesele sale politice.

Fără veritabile convingeri religioase, el a oscilat de mai multe ori între catolicism și protestantism.

Fratele său Louis de Bourbon a devenit șeful protestanților în timp ce Ecaterina de Medici, regentă în numele fiului ei Carol al IX-lea l-a numit locotenent general al regetului (1561).

A fost rănit mortal în asediu de la Rouen la 13 noiembrie 1562.[2] A murit patru zile mai târziu, la vârsta de 44 de ani.

Copii[modificare | modificare sursă]

Împreună cu soția sa Ioana a III-a a avut următorii copii:

Cu metresa sa, Louise de La Béraudière de l'Isle Rouhet, a avut:

  • Charles de Bourbon, arhiepiscop de Rouen (1554–1610)[4][5][6]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Dupuy, Trevor, Curt Johnson and David L. Bongard, The Harper Encyclopedia of Military Biography, (Castle Books: Edison, 1992), 98.
  2. ^ a b Dupuy, Trevor, 98.
  3. ^ Robin, Larsen and Levin. p. 2 
  4. ^ Bergin, Joseph, The making of the French episcopate, 1589-1661, (St. Edmundsbury Press Ltd., 1996), 581.
  5. ^ Dussieux, Louis, Généalogie de la maison de Bourbon: de 1256 à 1871, (Lecoffre et Fils, 1872), 81.
  6. ^ Achaintre, Nicolas Louis, Histoire généalogique et chronologique de la maison royale de Bourbon, Vol. 2, (Publisher Mansut Fils, 4 Rue de l'École de Médecine, Paris, 1825), 26.