Élisabeth Charlotte de Orléans

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Élisabeth Charlotte d'Orléans
Ducesă de Lorena, Bar și de Teschen
Elisabeth Charlotte de Orleans.jpg
Căsătorit(ă) cu Leopold de Lorena, Duce de Lorena
Urmași
Francisc I, Împărat romano-german
Élisabeth Thérèse, regină a Sardiniei
Prințul Charles Alexander de Lorena
Prințesa Anne Charlotte de Lorena
Casa regală Casa de Orléans
Tată Filip I, Duce de Orléans
Mamă Elizabeth Charlotte, Prințesă Palatină
Naștere 13 septembrie 1676(1676-09-13)
Castelul Saint-Cloud, Franța
Deces 23 decembrie 1744 (68 de ani)
Castelul de Commercy, Lorraine, Franța

Elisabeth Charlotte d'Orléans, Ducesă de Lorena, Bar și Teschen (13 septembrie 167623 decembrie 1744), a fost prințesă franceză prin naștere. A fost cel mai mic copil al Filip I, Duce de Orléans, care era fratele regelui Ludovic al XIV-lea al Franței. S-a căsătorit în 1698 cu Ducele de Lorena.

Familie[modificare | modificare sursă]

Élisabeth Charlotte s-a născut la Castelul Saint-Cloud în afara Parisului. A fost fiica lui Filip I, Duce de Orléans, Monsieur și a celei de-a doua soții, Elizabeth Charlotte, Prințesă Palatină, Madame. Tatăl ei era singurul frate al regelui Ludovic al XIV-lea al Franței. La naștere a primit titlul de Mademoiselle de Chartres.

După ce cele două surori vitrege mai mari Maria Luiza și Anne Marie s-au căsătorit, ea a fost cunoscută sub titlul de Madame Royale. Copil fiind a fost descrisă de mama sa ca fiind "groaznic de sălbatică" și "dură ca un băiat".[1] Spre nemulțumirea tatălui ei, ea a moștenit opiniile sincere ale mamei sale.

Căsătorie[modificare | modificare sursă]

Mademoiselle de Chartres

Mama ei își dorea pentru ea o căsătorie la același nivel al căsătoriilor surorilor ei mai mari. Când soția vărului ei, Delfina a sugerat o căsătorie cu fratele mai mic al Delfinei, Joseph Clemens de Bavaria, Élisabeth Charlotte a spus:

Nu sunt născută, madame, pentru fiul cel mic[2]

Cum mama ei disprețuia copii nelegitimi ai regelui, șansele unei astfel de alianțe s-au îndepărtat; totuși, în 1692, spre oroarea Ducesei de Orléans o astfel de alianță a avut loc atunci când fiul ei, Ducele de Chartres, s-a căsătorit cu Françoise Marie de Bourbon fiica cea mică nelegitimă a regelui Ludovic al XIV-lea și a metresei sale, Madame de Montespan.

Inițial, mama Elisabetei a dorit ca fiica ei să se căsătorească cu regele William al III-lea al Angliei care rămăsese văduv după decesul reginei Maria a II-a a Angliei însă din cauza diferențele religioase dintre cei doi planul nu s-a materializat. Alți candidați luați în considerare au fost Iosif I, Împărat romano-german [3], vărul ei primar care era văduv, Marele Delfin, fiul acestuia, Micul Delfin și un alt văr Louis-Auguste de Bourbon, duce du Maine, fiul cel mare al regelui Ludovic al XIV-lea și al metresei sale, Madame de Montespan.

În cele din urmă, Élisabeth Charlotte s-a căsătorit la 13 octombrie 1698 la Palatul Fontainebleau cu Leopold, Duce de Lorena, fiu al lui Carol al V-lea de Lorena și al Arhiducesei Eleonora Maria Josefa de Austria.

Căsătoria a fost rezultatul Tratatului de la Ryswick, una dintre condițiile sale a fost că ducatul de Lorena, care a fost deținut de francezi timp de mulți ani, să fie restituit lui Leopold Joseph, fiul lui Carol al V-lea de Lorena. Mama Elisabetei și-a numit fiica "o victimă a războiului".

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Antonia Fraser: Love and Louis XIV, p.189
  2. ^ je ne suis pas faite, madame, pour un cadet.
  3. ^ Joseph was suggested by Pope Innocent XII himself