Napoleon al II-lea al Franței

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Napoleon al II-lea
80 Napoleon II.jpg
Împărat al Franței
Domnie 22 iunie 1815 - 7 iulie 1815
Predecesor Napoleon I
ca împărat al francezilor; Succesiunea lui Napoleon al II-lea nu a fost proclamată oficial așa cum restaurarea bourbonilor a fost proclamată imediat după abdicarea lui Napoleon I.
Succesor Ludovic al XVIII-lea
ca rege bourbon al Franței
Duce de Reichstadt
Domnie 1818-1821
Predecesor Ferdinand, Duce de Parma
Succesor Jean Jacques Régis de Cambacérès
Nume complet
Napoléon François Joseph Charles Bonaparte
Casa regală Casa de Bonaparte
Tată Napoleon I
Mamă Marie Louise, ducesă de Parma
Naștere 20 martie 1811(1811-03-20)
Palatul Tuileries, Paris, Franța
Deces 22 iulie 1832 (21 ani)
Palatul Schönbrunn, Viena, Austria

Napoléon François Joseph Charles (Bonaparte), Duce de Reichstadt (20 martie 1811 - 22 iulie 1832), a fost fiul împăratului Napoleon I al Franței și a celei de-a doua soții Marie Louise de Austria. Prin Titlul III, articolul 9 al Constituției franceze din acel timp, a fost numit Prinț Imperial, dar a fost cunoscut de la naștere ca rege al Romei. Tatăl său a abdicat în favoarea sa, transferându-i titlu de împărat al Franței în 1815.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Napoléon-François-Charles-Joseph Bonaparte, c. 1818
Napoleon al II-lea.

Napoléon François Joseph Charles s-a născut la Palatul Tuileries în Paris, fiul împăratului Napoleon I și al celei de-a doua soții, Marie Louise de Austria în 1811. Fiind cel mai mare fiu legitim al lui Napoléon I, constituțional el era Prinț Imperial și moștenitor, însă împăratul i-a acordat fiului său și titlul de rege al Romei. Trei ani mai târziu, Primul Imperiu Francez - pe care trebuia să-l moștenească, s-a prăbușit. Napoleon a vrut să abdice în favoarea fiului lui însă puterile aliate, la insistența împăratului Alexandru I al Rusiei, au refuzat.

La 29 martie 1814, acompaniată de suita ei, împărăteasa a părăsit Palatul Tuileries cu fiul ei. S-au oprit prima dată la Castelul Rambouillet; apoi, temându-se că trupele inamice avansează, au continuat spre Castelul Blois. La 13 aprilie, cu suita mult diminuată, Marie-Louise și regele Romei în vârstă de trei ani s-au întors la Rambouillet unde s-au întâlnit cu tatăl ei, împăratul Francisc al II-lea al Austriei și cu împăratul Alexandru I al Rusiei. La 23 aprilie, escortați de un regiment austriac, mama și fiul au părăsit Rambouillet și Franța pentru totdeauna, pentru exilul lor în Austria.[1]

În 1815, după înfrângerea de la Waterloo, Napoleon a abdicat în favoarea fiului său, pe care nu l-a mai văzut de la exilul pe insula Elba. A doua zi după abdicarea lui Napoleon, o comisie guvernamentală de cinci membri a preluat conducerea Franței,[2] în așteptarea întoarcerii regelui Ludovic al XVIII-lea care era la Castelul Cambresis.[3] Comisia a deținut puterea timp de două săptămâni iar Napoleon al II-lea nu a fost chemat ca împărat niciodată.
Următorul Bonaparte care a venit pe tronul Franței (în 1852) a luat numele de Napoleon al III-lea, în respectul pentru domnia teoretică a vărul său.

După 1815, tânărul prinț, cunoscut acum drept "Franz" (după bunicul matern, împăratul Francisc al Austriei), a locuit în Austria cu mama sa. A fost distins cu titlul de Duce de Reichstadt în 1818. După decesul tatălui vitreg și revelația că mama sa a născut doi copii nelegitimi înainte de căsătorie, Franz i-a spus prietenului său, Prokesch von Osten, "Dacă Josephine ar fi fost mama mea, tatăl meu nu ar fi fost îngropat la Sfânta Elena și eu nu ar trebuit să fiu la Viena. Mama mea este bună dar slabă; nu a fost soție pe care tatăl meu a meritat-o".[4]

A fost foarte apropiat de Prințesa Sofia de Bavaria și s-a sugerat că el ar fi fost tatăl fiului ei, viitorul împărat Maximilian I al Mexicului[5], dar sugestia nu a fost acceptată.

A murit de tuberculoză la Palatul Schönbrunn din Viena la 22 iulie 1832.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ G. Lenotre, le Château de Rambouillet, six siècles d'histoire, ch. L'empereur, Éditions Denoël, Paris, 1984 (1930 reedition), pp. 126-133, ISBN 2-207-23023-6.
  2. ^ Act of settlement of the Commission, June 23. fr
  3. ^ Proclamation of the king, June 25. fr
  4. ^ Markham, Felix, Napoleon, p. 249
  5. ^ Maximilian and Carlota by Gene Smith, ISBN 0-245-52418-5, ISBN 978-0-245-52418-9