Marie Louise Élisabeth de Orléans

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Pentru alte persoane numite Prințesa Marie Louise, vedeți Prințesa Marie Louise (dezambiguizare).
Louise Élisabeth
Ducesă de Berry

Louise Élisabeth, Ducesă de Berry, de Pierre Gobert, c. 1715
Date personale
Nume la naștereMarie Louise Élisabeth d'Orléans
PoreclăJoufflotte Modificați la Wikidata
Născută20 august 1695(1695-08-20)
Palatul Versailles, Franța
Decedată (23 de ani)
Castelul Muette, Franța
Înmormântată24 iulie 1719
Biserica Saint Denis, Franța
Cauza decesuluisindrom puerperal[*] Modificați la Wikidata
PărințiFilip al II-lea, Duce de Orléans
Françoise-Marie de Bourbon
Frați și suroriLouis d'Orléans, Duce de Orléans
Louise Elisabeth de Orléans
Louise Adélaïde de Orléans
Philippine Élisabeth de Orléans
Louise Diane de Orléans
Charlotte Aglaé de Orléans
Angélique de Froissy[*][[Angélique de Froissy (18th-century French noblewoman)|​]] Modificați la Wikidata
Căsătorită cuCharles al Franței, Duce de Berry
CopiiCharles d'Alençon
Marie Louise Élisabeth d'Alençon
Ocupațiearistocrat[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[1] Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Titluriduce
prințesă
Familie nobiliarăCasa de Orléans
Semnătură

Marie Louise Élisabeth d'Orléans, Ducesă de Berry (20 august 169521 iulie 1719) a fost membră a Casei de Orléans și prințesă de sânge. După căsătoria cu vărul ei, ducele de Berry, a devenit petite-fille de France.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Marie Louise Élisabeth d'Orléans, fiica favorită a lui Filip al II-lea, Duce de Orléans și a soției lui Françoise-Marie de Bourbon.

Marie Louise Élisabeth d'Orléans s-a născut la Palatul Versailles. A fost cel mai mare copil supraviețuitor al Ducelui de Chartres, viitorul Duce de Orléans și Regent al Franței, și a soției lui Françoise-Marie de Bourbon, fiica recunoscută a regelui Ludovic al XIV-lea al Franței și a metresei lui, Madame de Montespan.

Mademoiselle de Valois, sora sa mai mare, murise cu un an mai înainte de nașterea Louisei Élisabeth, care a primit titlul de Mademoiselle d'Orléans. După căsătorie titlul a fost acordat surorii sale mai mici Louise Adélaïde d'Orléans. Frații ei erau:

A fost botezată la Saint-Cloud la 29 iulie 1696[2].

Louise Élisabeth a crescut la Palatul Regal, reședința pariziană a familiei Orléans, care, în momentul căsătoriei părinților ei a fost dăruit de Ludovic al XIV-lea Ducelui și Ducesei de Orléans, părinții Ducelui de Chartres. La vârsta de șase ani, după ce s-a vindecat de o boală aproape fatală, a devenit apropiată de tatăl ei, care a îngrijit-o zi și noapte pentru a o salva,[3], și a rămas fiica iubită și favorită până la moartea timpurie a lui Louise Élisabeth.

la vârsta de zece ani, Louise Élisabeth, s-a îmbolnăvit de variolă iar bunica paternă, Elisabeth Charlotte, Prințesă Palatină, a scris în memoriile sale că probabil Mademoiselle d'Orléans va muri peste șase ore.[4] La o perioadă de timp după vindecare, a avut onoarea de a lua masa cu regele (bunicul matern), un privilegiu rezervat pentru Copiii și nepoții Franței. Se spune că acest lucru a crescut nivelul de animozitate dintre familiile înrudite Orléans și Condé.

Căsătorie[modificare | modificare sursă]

Charles al Franței, soțul ei

Discuția căsătoriei Louisei Élisabeth a apărut când verișoara sa, frumoasei Louise Élisabeth de Bourbon, fiica Ducesei de Bourbon, i s-a sugerat că ar putea fi soția lui Charles al Franței, Duce de Berry, al treilea și cel mai mic fiu al Marelui Delfin (singurul fiu legitim al regelui Ludovic al XIV-lea) și a soției lui, Ducesa Maria Anna de Bavaria. Mamele Louisei Élisabeth d'Orléans și Louise Élisabeth de Bourbon erau surori, ambele fiind fiice ale lui Ludovic al XIV-lea și a metresei lui, Madame de Montespan, și rivale timp de ani de zile.

S-a decis, cu ajutorul Mariei Adélaïde, Ducesă de Burgundia, viitoarea ei cumnată, că Louise Élisabeth se va căsători cu Ducele de Berry.

Dispensa papală a sosit pe 5 iar căsătoria a avut loc la 6 iulie 1710 la Palatul Versailles. Episcopul care a oficiat căsătoria a fost cardinalul de Janson. Ca o ironie, Mademoiselle de Bourbon a avut onoarea să poarte trena Madame de Berry. Banchetul care a urmat ceremoniei a fost găzduit de către Ducesa de Burgundia și a fost urmat de festivități pentru membrii Curții. Devenind nepoată a Franței, Louise Élisabeth avea dreptul la propria ei curte, un privilegiu de care nu se bucura ca prințesă de sânge. Poziția de doamnă de onoare a fost acordată Mariei Gabrielle de Durfort de Lorges, soția Ducelui de Saint-Simon, în timp ce vara sa primară Marie Anne de Bourbon a devenit domnișoară de onoare, post din care mai târziu Marie Anne a demisionat din cauza naturii nestăpânite a verișoarei ei.

La început căsătoria a fost una fericită, însă curând, cuplul a început să se certe în public, spre disperarea bunicului Ludovic al XIV-lea. În iulie 1711, tânăra ducesă a născut primul ei copil, o fată, la Palatul Fontainebleau. Fiica a trăit numai două zile iar de moartea ei a fost acuzat regele care a determinat-o pe Louise Élisabeth să călătorească cu Curtea la Fontainebleau în ciuda sfaturilor medicilor să stea la Versailles sau la Palatul Regal din cauza sarcinii avansate. Louise Élisabeth aproape că și-a pierdut viața[5] însă ducesa și-a revenit repede.

La 26 martie 1713, la Versailles, Ducesa de Berry a născut un fiu, care a primit titlul de Duce de Alençon. După câteva atacuri severe și convulsii, copilul a murit la Versailles la 16 iunie.

Ducesa văduvă[modificare | modificare sursă]

Marie Louise Élisabeth de Orléans, Ducesă de Berry, în doliu după soțul ei.

La 5 mai 1714, soțul ei a murit de răni provocate într-un accident de vânătoare. La 16 iunie 1714, la șapte săptămâni după moartea soțului ei, a născut la Versailles o fiică care a murit ziua următoare. Moartea Ducelui de Berry l-a determinat pe Ludovic al XIV-lea, care nu dorea ca regența să fie controlată de tatăl acestuia Filip d'Orléans, să mărească puterea fiilor lui nelegitimi Louis Auguste, Duce de Maine și Louis Alexandre, Conte de Toulouse, făcându-i prinți de sânge, deci punându-i în linia de succesiune la tron. Cu toate acestea, la o săptămână după moartea regelui în 1715, Parlamentul din Paris l-a confirmat pe Filip al II-lea de Orléans ca regent pentru minorul de cinci ani, Ludovic al XV-lea.

În timpul regenței, Louise Élisabeth a primit un venit anual de 600.000 de livre. În plus față de reședințele Orléans, i-a fost dat spre folosință Castelul Meudon după ce a dat înapoi coroanei Castelul d'Amboise, care a fost reședința oficială din provincie a Ducelui de Berry .

Sănătatea ei s-a deteriorat după ce a născut o fată care a murit în martie 1719. Tatăl copilului era Sicaire Antonin Armand Auguste Nicolas d'Aydie, cu care s-a măritat în secret. A murit la 21 iulie 1719 la vârsta de 23 de ani.

Luni 24 iulie 1719 a fost înmormântată la biserica Saint-Denis.[6]. Funerariile au fost organizate de Saint-Simon.[7].

În timpul vieții, Louise Élisabeth și-a câștigat reputația de înclinație spre scandal. Ca o ironie, următoarea ducesă de Berry, Prințesa Caroline Ferdinande a celor Două Sicilii, a fost de asemenea cunoscută pentru comportamentul scandalos.

Arbore genealogic[modificare | modificare sursă]

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
16. Henric al IV-lea al Franței
 
 
 
 
 
 
 
8. Ludovic al XIII-lea al Franței
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
17. Marie de' Medici
 
 
 
 
 
 
 
4. Filip I, Duce de Orléans
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
18. Filip al III-lea al Spaniei
 
 
 
 
 
 
 
9. Anna de Austria
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
19. Margareta de Austria
 
 
 
 
 
 
 
2. Filip al II-lea, Duce de Orléans
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
20. Frederick al V-lea, Elector Palatin
 
 
 
 
 
 
 
10. Charles I Louis, Elector Palatin
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
21. Elizabeth Stuart
 
 
 
 
 
 
 
5. Elizabeth Charlotte, Prințesă Palatină
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
22. William V, Landgrave de Hesse-Kassel
 
 
 
 
 
 
 
11. Landgravine Charlotte de Hesse-Kassel
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
23. Amalie Elisabeth de Hanau-Münzenberg
 
 
 
 
 
 
 
1. Marie Louise Élisabeth d'Orléans
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
24. Henric al IV-lea al Franței =16
 
 
 
 
 
 
 
12. Ludovic al XIII-lea al Franței =8
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
25. Marie de' Medici =17
 
 
 
 
 
 
 
6. Ludovic al XIV-lea al Franței
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
26. Filip al III-lea al Spaniei =18
 
 
 
 
 
 
 
13. Anna de Austria =9
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
27. Margareta de Austria =19
 
 
 
 
 
 
 
3. Françoise-Marie de Bourbon
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
28. Gaspard de Rochechouart, marchiz de Mortemart
 
 
 
 
 
 
 
14. Gabriel de Rochechouart, Duce de Mortemart
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
29. Louise de Maure, Contesă de Maure
 
 
 
 
 
 
 
7. Françoise-Athénaïs, marchiză de Montespan
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
30. Jean de Grandseigne, marchiz de Marsillac
 
 
 
 
 
 
 
15. Diane de Grandseigne
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
31. Catherine de La Béraudière, Lady de Villenon
 
 
 
 
 
 

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ Boudet. Antoine, Dictionnaire de la noblesse, seconde édition, [French], Paris, 1776, p.107
  3. ^ Dufresne, Claude, les d'Orléans, CRITERION, Paris, 1991, p. 94 (French)
  4. ^ The Orléans Daughter Accessed 20 May 2009
  5. ^ Lady Antonia Fraser, Love and Louis XIV
  6. ^ The Memoirs of the Duke of Saint-Simon p. 219.
  7. ^ The Memoirs of the Duke of Saint-Simon