Carol al VIII-lea al Franței

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Carol al VIII-lea
Rege al Franței, Duce de Britania, Conte de Provence
Carol al VIII-lea, Școala franceză, sec. XVI, Muzeul Condé.
Carol al VIII-lea, Școala franceză, sec. XVI, Muzeul Condé.
Domnie 30 august 1483 – 7 aprilie 1498(&&&&&&&&&&&&&&14.&&&&&014 ani, &&&&&&&&&&&&&220.&&&&&0220 zile)
Încoronare 30 mai 1484, Reims
Predecesor Ludovic al XI-lea
Succesor Ludovic al XII-lea
Căsătorit(ă) cu Anne, Duesă de Britania
Casa regală Casa de Valois
Tată Ludovic al XI-lea al Franței
Mamă Charlotte de Savoia
Naștere 30 iunie 1470(1470-06-30)
Castelul d'Amboise, Franța
Deces 7 aprilie 1498 (27 ani)
Castelul d'Amboise, Franța

Carol al VIII-lea al Franței (franceză Charles VIII de Valois supranumit "L'Affable" (cel Prietenos) (30 iunie 1470 - 7 aprilie 1498) a fost rege al Franței din dinastia Valois, a domnit din anul 1483 și până la moartea sa. Invadând Italia a inițiat o lungă serie de războaie franco-italiene care s-au desfășurat în prima jumătate a veacului al XVI-lea.

Copilăria și tinerețea[modificare | modificare sursă]

Carol s-a născut la Castelul Amboise, Franța, singurul fiu supraviețuitor al regelui Ludovic al XI-lea și al celei de-a doua soții, Charlotte de Savoia. Carol a urcat pe tronul Franței la 30 august 1483, la vârsta de 13 ani. Starea lui de sănătate a fost precară. În conformitate cu dorințele lui Ludovic al XI, domnia regatului a fost acordată surorii mai mari a lui Charles, Anne, o femeie inteligentă și perspicace, descrisă de tatal ei ca fiind "cea mai puțin nebună femeie din Franța". Ea a domnit ca regent alături de soțul ei, Ducele de Bourbon Petru al II-lea, până în anul 1491.

Căsătorie[modificare | modificare sursă]

Carol a fost logodit în 1482 cu Margareta de Austria, fiica împăratului Maximilian I și a soției lui, Maria, Ducesă de Burgundia. Căsătoria a fost aranjată de Ludovic al XI-lea, Maximilian și de statele din Țările de Jos, ca parte a păcii de la Arras între Franța și Burgundia. Margareta ar fi adus Franței comitatele Artois și Burgundia ca zestre și ea a fost privită la curtea franceză ca o viitoare regină.

În 1488, Francisc al II-lea Duce de Bretania a murit într-un accident de călărie, lăsând-o moștenitoare pe fiica sa în vârstă de 11 ani, Anne de Bretania. Anne, care se temea pentru independența ducatului ei în fața ambițiilor Franței, și-a aranjat propria căsătorie cu Maximilian I, care fusese căsătorit cu Maria de Burgundia în circumstanțe asemănătoare în 1477. Bretania a fost invadată de armata franceză, Maximilian nu a putut să ajute și Anne de Bretania a fost nevoit să renunțe la Maximilian (cu care a avut numai o căsătorie prin procură) și a fost de acord să se căsătorească cu Carol al VIII-lea.

La 19 decembrie 1491, la Castelul Langeais, Carol s-a căsătorit cu Anne de Bretania. Ducesa în vârstă de 14 ani n-a fost mulțumită de această căsătorie aranjată. Căsătoria i-a adus lui Carol independența de familia sa. Regina Anne a trăit la Clos Lucé în Amboise.