Ludovic al XVIII-lea al Franței

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Ludovic al XVIII-lea
Rege al Franței și al Navarei
Louis XVIII2.jpg
Domnie De jure 8 iunie 1795 –
16 septembrie 1824
De facto 6 aprilie 1814 –
20 martie 1815; apoi
8 iulie 1815 –
16 septembrie 1824
Nume complet Louis-Stanislas-Xavier de France
Născut 17 noiembrie 1755(1755-11-17)
Palatul Versailles, Franța
Decedat 16 septembrie 1824 (68 ani)
Paris, Franța
Predecesor De facto Napoleon al II-lea
De jure Ludovic XVII
Succesor De jure Carol X
Căsătorit cu Marie Josephine Louise de Savoia
Casa Regală Casa de Bourbon
Tată Ludovic, Delfin al Franței
Mamă Marie-Josèphe de Saxonia
Înmormântat Biserica Saint Denis, Franța

Ludovic al XVIII-lea (17 noiembrie 1755 - 16 septembrie 1824) a fost regele Franței și al Navarei în 1814 și apoi în perioada 1815 - 1824.

Primii ani[modificare | modificare sursă]

Contele de Provence şi fratele său, Ludovic Auguste, de François-Hubert Drouais, 1757.

Louis Stanislas Xavier, Conte de Provence, s-a născut la 17 noiembrie 1755 la Palatul Versailles, ca fiu al lui Ludovic, Delfin al Franței și al soției sale, Marie-Josèphe de Saxonia. Ludovic a fost nepot al regelui Ludovic XV.

La naștere, era al treilea în linia de succesiune la tronul Franței, după tatăl său, Delfinul, și după fratele său mai mare, Ludovic Auguste. În martie 1765 tatăl său moare iar după ce la 10 mai 1774 bunicul său, regele Ludovic al XV-lea, moare, urmează la tronul Franței fratele său Ludovic al XVI-lea. Contele de Provence devine succesorul prezumtiv al tronului este desemnat cu titlul de Monsieur, titlu sub care era cunoscut fratele mai mic al regelui.

La 17 mai 1771 Ludovic s-a căsătorit cu Marie Josephine Louise de Savoia, prințesă a Sardiniei și a Piedmontului însă cuplul n-a avut copii.

Exilul[modificare | modificare sursă]

În ianuarie 1792, Adunarea Legislativă a declarat toți prinții emigranți, trădători ai Franței. Proprietățile și titlurile lor au fost confiscate.[1] Monarhia franceză a fost abolită de Convenția Națională la 21 septembrie 1792.[2]

Ludovic al XVI-lea a fost executat în ianuarie 1793 iar prinții din exil l-au proclamat pe fiul său, Louis Charles, rege sub numele de Ludovic al XVII-lea al Franței. Contele de Provence aflat în Țările de Jos s-a autoproclamat regent pentru nepotul său care era prea tânăr pentru domnie. De vreme ce monarhia fusese abolită de câteva luni, Ludovic al XVII-lea de fapt n-a domnit niciodată.

Tânărul Ludovic XVII moare în iunie 1795 iar la 16 iunie prinții din exil îl proclamă pe Contele de Provence rege sub numele de Ludovic al XVIII-lea. Regele acceptă declarația lor câteva zile mai târziu, de la Verona, noul său exil.[3]

Ludovic XVIII negociază eliberarea din închisoare a nepoatei sale, Marie-Thérèse-Charlotte a Franței în 1795. În primăvara anului următor Ludovic al XVIII-lea este forțat să părăsească Verona deoarece Napoleon Bonaparte invadase Veneția și ocupase orașul.[4]

1796 - 1807[modificare | modificare sursă]

Palatul Jelgava, casa lui Ludovic al XVIII-lea în perioada 1798 - 1801, 1804 - 1807.

După plecarea din Verona, Ludovic se mută la Blankenburg în Prusia. Trăiește modest într-un apartament cu două dormitoare.[5] După moartea regelui Frederick William al II-lea al Prusiei i se cere să părăsească orașul Blankenburg.

În 1798, Paul I al Rusiei îi oferă lui Ludovic să locuiască la Palatul Jelgava din Courland (acum Letonia). De asemenea, Paul I îi garantează securitatea și îi acordă o pensie generoasă.[6] În iarna 1798 - 1799 Ludovic scrie o biografie a Mariei Antoaneta.[7]

Nepoata sa, Marie-Thérèse se căsătorește cu verișorul ei, Louis Antoine, la 9 iunie 1799 la Palatul Jelgava. Ludovic al XVIII-lea a încercat din răsputeri să afișeze în fața lumii o familie unită. Soția sa, regina Marie Joséphine locuia departe de soțul ei, la Kiel. Ludovic știa că nepotul lui, Louis Antoine, nu era compatibil cu Marie-Thérèse. Totuși, a insistat ca nunta să aib loc. Mariajul lor a fost nefericit și nu a produs copii.[8] Ludovic a încercat să recreeze la Jelgava atmosfera curții de la Versailles.

Domnia[modificare | modificare sursă]

După căderea lui Napoleon în 1814, a fost restaurat în Franța regimul monarhic, deși Vechiul Regim, care a existat înaintea Revoluției, nu a mai putut fi restaurat. Constituția octroaiată [9] de Ludovic al XVIII-lea a aplicat un sistem limitat de monarhie parlamentară.

Ludovic al XVIII-lea a dus o politică internă conformă intereselor aristocrației funciare emigrate în timpul Revoluției peste hotare și care a revenit în urma Restaurației. Deși a încercat să aducă reconcilierea între francezi, s-a confruntat deseori cu opoziția fanatică a ultraregaliștilor, nostalgici ai Vechiului Regim, care au triumfat în 1824, o dată cu venirea pe tronul Franței a regelui Carol al X-lea.

Ludovic al XVIII-lea a fost supranumit Regele emigranților. În 1823 a intervenit în Spania și a înăbușit revoluția care izbucnise.

Decesul[modificare | modificare sursă]

Ludovic al XVIII-lea suferea de gută, boală care s-a agravat în ultimii ani. La sfârșitul vieții sale, regele era obligat de cele mai multe ori să folosească scaunul cu rotile. A murit la data de 16 septembrie 1824 la Palatul Tuileries din Paris, după o agonie dureroasă de câteva zile, ca urmare a unei gangrene la ambele picioare.

Fratele lui Ludovic, contele d'Artois, a devenit rege al Franței sub numele de Carol al X-lea.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Nagel, 118
  2. ^ Christopher Hibbert – “The French Revolution” – ISBN 978-0-14-004045-9, page 180
  3. ^ Nagel, 152 – 153
  4. ^ Nagel 190
  5. ^ Nagel, 203
  6. ^ Nagel 203
  7. ^ Nagel, 213
  8. ^ Nagel, 208
  9. ^ fr Duverger, Maurice (1957). Constitutions et documents politiques. Paris: Presses Universitaires de France 

Arbore genealogic[modificare | modificare sursă]

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
16. Ludovic, Delfin al Franței
 
 
 
 
 
 
 
8. Ludovic, Delfin al Franței și Duce de Burgundia
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
17. Maria Anna de Bavaria
 
 
 
 
 
 
 
4. Ludovic al XV-lea al Franței
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
18. Victor Amadeus al II-lea al Sardiniei
 
 
 
 
 
 
 
9. Prințesa Marie-Adélaïde de Savoia
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
19. Anne Marie de Orléans
 
 
 
 
 
 
 
2. Ludovic, Delfin al Franței
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
20. Rafał Leszczyński
 
 
 
 
 
 
 
10. Stanisław Leszczyński
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
21. Anna Jabłonowska
 
 
 
 
 
 
 
5. Maria Leszczyńska
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
22. Jean-Charles Opaliński
 
 
 
 
 
 
 
11. Katarzyna Opalińska
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
23. Catherine-Sophie-Anne Czarnkowska
 
 
 
 
 
 
 
1. Ludovic al XVIII-lea al Franței
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
24. John George III, Elector de Saxonia
 
 
 
 
 
 
 
12. Augustus al II-lea al Poloniei
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
25. Anne Sophie a Danemarcei
 
 
 
 
 
 
 
6. Augustus al III-lea al Poloniei
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
26. Christian Ernst, Marcgraf de Brandenburg-Bayreuth
 
 
 
 
 
 
 
13. Christiane Eberhardine de Brandenburg-Bayreuth
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
27. Sofie Luise de Württemberg
 
 
 
 
 
 
 
3. Prințesa Marie-Josèphe de Saxonia
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
28. Leopold I, Împărat Roman
 
 
 
 
 
 
 
14. Joseph I, Împărat Roman
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
29. Eleonore-Magdalena de Neuburg
 
 
 
 
 
 
 
7. Arhiducesa Maria Josepha a Austriei
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
30. Ioan Frederic, Duce de Braunschweig-Lüneburg
 
 
 
 
 
 
 
15. Wilhelmina Amalia de Braunschweig
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
31. Benedicta-Henrietta de Simmern
 
 
 
 
 
 

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Ludovic al XVIII-lea al Franței
Naștere: 17 noiembrie 1755 Deces: 16 septembrie 1824
Titluri regale
Predecesor:
Napoléon I
Împărat al Franței și al Navarei
6 aprilie 1814 – 20 martie 1815
Succesor:
Napoléon I
ca Împărat al Franței
Predecesor:
Napoléon I
Rege al Franței și al Navarei
8 iulie 1815 – 16 septembrie 1824
Succesor:
Carol al X-lea
Nobilimea franceză
Vacant
Ultimul titlu deținut de
Philippe, duce de Anjou
Duce de Anjou
1771 – 1790
Vacant
Următorul titlu deținut de
Jacques
Titluri pretendente
Predecesor:
Ludovic XVII
— TITULAR —
Rege al Franței și al Navarei
8 iunie 1795 – 6 aprilie 1814
Motivul eșecului succesiunii:
Revoluția franceză
a devenit rege
Titlu nou
— TITULAR —
Rege al Franței și al Navarei
20 martie – 8 iulie 1815
Motivul eșecului succesiunii:
Domnia celor o sută de zile
a redobândit titlu
Titluri regale
Predecesor:
Philippe de France
Monsieur
1774-1793
Succesor:
Charles-Philippe de Bourbon