Lysithea (satelit)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Lysithea
Lysithea.jpg

Satelitul Lysithea
Numit după Lysithea
Date generale
Descoperire S. B. Nicholson
6 iulie 1938[1]
Caracteristicile orbitei
Semiaxa mare 11,720,000 km[2]
Excentricitatea 0.11[2]
Perioada siderală 259,20 zile (0,69 ani)[2]
Viteza medie pe orbită 3.29 km/s
Înclinarea față de ecliptică 28.30°[2]
Înclinarea față de ecuator 25.77° (la ecuatorul lui Jupiter)[2]
Date fizice
Raza medie 18 km[3]
Aria suprafeței ~4100 km2
Volumul ~333,000 ~24,400 km3
Masa 6.3×1016 kg
Densitatea medie 2.6 g/cm3 (presupusă)[3]
Accelerația gravitațională la suprafață ~0.013 m/s2 (0.001 g)
Viteza de eliberare ~0.022 km/s
Albedo 0.04 (presupusă)[3]
Temperatura la suprafață ~124 K

Lysithea (greacă: Λυσιθέα) este un satelit, neregulat al lui Jupiter. El a fost descoperit de Seth Barnes Nicholson în 1938 la Observatorul Mount Wilson[1] și denumit în cinstea lui Lysithea, fiica lui Oceanus și una din iubitele lui Zeus.[4]

Denumirea actuală i s-a atribuit satelitului în 1975; până atunci, el era cunoscut sub numele simplu de Jupiter X. El uneori era numit "Demeter"[5] din 1955 până în 1975.

Lysithea face parte din Grupul Himalia, cinci sateliți care orbitează între 11 și 13 Gm de la Jupiter la o înclinație de aproximativ 28.3°.[2] Elementele sale orbitale sunt cunoscute din ianuarie 2000. Ele sunt în continuă schimbare din cauza Soarelui și perturbațiilor planetare.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Nicholson, S.B. (1938). „Two New Satellites of Jupiter”. Publications of the Astronomical Society of the Pacific 50: 292–293. doi:10.1086/124963. Bibcode1938PASP...50..292N. http://adsabs.harvard.edu//full/seri/PASP./0050//0000292.000.html. 
  2. ^ a b c d e f Jacobson, R.A. (2000). „The orbits of outer Jovian satellites”. Astronomical Journal 120 (5): 2679–2686. doi:10.1086/316817. Bibcode2000AJ....120.2679J. 
  3. ^ a b c Planetary Satellite Physical Parameters”. JPL (Solar System Dynamics). 24 octombrie 2008. http://ssd.jpl.nasa.gov/?sat_phys_par. Accesat la 12 decembrie 2008. 
  4. ^ Marsden, B. G. (7 octombrie 1974). „Satellites of Jupiter”. IAUC Circular 2846. http://cfa-www.harvard.edu/iauc/02800/02846.html. 
  5. ^ Payne-Gaposchkin, Cecilia; Katherine Haramundanis (1970). Introduction to Astronomy. Englewood Cliffs, N.J.: Prentice-Hall. ISBN 0-13-478107-4 

Legături externe[modificare | modificare sursă]