Ananke (satelit)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Ananke
Numit după Ananke
Date generale
Descoperire S. B. Nicholson
28 septembrie 1951
Caracteristicile orbitei
Semiaxa mare 21,280,000 km[1]
Excentricitatea 0.24[1]
Perioada siderală 610,45 zile (1,680 ani)[1]
Viteza medie pe orbită 2.367 km/s
Înclinarea față de ecliptică 148.89°[1]
Înclinarea față de ecuator 149.9° (la ecuatorul lui Jupiter)[1]
Date fizice
Raza medie 14 km[2]
Aria suprafeței ~2500 km2
Volumul ~11,500 km3
Masa 3.0×1016 kg
Densitatea medie 2.6 g/cm3 (presupusă)
Accelerația gravitațională la suprafață 0.010 m/s2 (0.001 g)
Viteza de eliberare ~0.017 km/s
Albedo 0.04 (presupus)[2]
Temperatura la suprafață ~124 K

Ananke (greacă: Ανάγκη) este un satelit neregulat, natural a lui Jupiter. El a fost descoperit de Seth Barnes Nicholson la Observatorul Mount Wilson în 1951[3] și denumit în cinstea lui Ananke, iubita lui Zeus și mama lui Moirai.

Denumirea actuală[4] i s-a atribuit satelitului în 1975;[5] până atunci, el era cunoscut sub numele simplu de Jupiter XII. El uneori era numit "Adrastea"[6] între 1955 și 1975 (Adrastea este acum denumirea unui alt satelit a lui Jupiter).

Grupul Ananke este denumit în cinstea acestui satelit. Un grup de sateliți neregulați retrograzi cae orbitează în jurul lui Jupiter între 19.3 și 22.7 Gm, la înclinații de aproximativ 150°.[2]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d e Jacobson, R. A. (2000). „The Orbits of Outer Jovian Satellites”. Astronomical Journal 120 (5): 2679–2686. doi:10.1086/316817. Bibcode2000AJ....120.2679J. 
  2. ^ a b c Sheppard, S. S., Jewitt, D. C., Porco, C.; Jupiter's Outer Satellites and Trojans, in Jupiter: The Planet, Satellites and Magnetosphere, edited by Fran Bagenal, Timothy E. Dowling, William B. McKinnon, Cambridge Planetary Science, Vol. 1, Cambridge, UK: Cambridge University Press, ISBN 0-521-81808-7, 2004, pp. 263-280
  3. ^ Nicholson, S. B. (1951). „An unidentified object near Jupiter, probably a new satellite”. Publications of the Astronomical Society of the Pacific 63 (375): 297–299. doi:10.1086/126402. Bibcode1951PASP...63..297N. http://adsabs.harvard.edu//full/seri/PASP./0063//0000297.000.html. 
  4. ^ Nicholson, S.B. (1 aprilie 1939). „S. B. Nicholson declines to name the satellites of Jupiter he has discovered”. Publications of the Astronomical Society of the Pacific 51 (300): 85–94. doi:10.1086/125010. Bibcode1939PASP...51...85N. http://adsabs.harvard.edu//full/seri/PASP./0051//0000093.000.html. 
  5. ^ Marsden, B. G. (7 octombrie 1974). „Satellites of Jupiter”. IAUC Circular 2846. http://www.cbat.eps.harvard.edu/iauc/02800/02846.html. 
  6. ^ Payne-Gaposchkin, Cecilia; Katherine Haramundanis (1970). Introduction to Astronomy. Englewood Cliffs, N.J.: Prentice-Hall. ISBN 0-13-478107-4 

Legături externe[modificare | modificare sursă]