Elara (satelit)
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Elara | |
 Elara lângă raza luminoasă - Jupiter
|
|
| Numit după | Elara |
|---|---|
| Date generale | |
| Descoperire | C. D. Perrine 2 ianuarie 1905[1][2] |
| Caracteristicile orbitei | |
| Semiaxa mare | 11,740,000 km (0.07810 UA)[3] |
| Excentricitatea | 0.22[3] |
| Perioada siderală | 259,64 zile (0,708 ani)[3] |
| Viteza medie pe orbită | 3.27 km/s[3] |
| Înclinarea față de ecliptică | 26.63°[3] |
| Înclinarea față de ecuator | 30.66° (la ecuatorul lui Jupiter)[3] |
| Date fizice | |
| Raza medie | 43 km[4] |
| Aria suprafeței | ~23,200 km2 |
| Volumul | ~333,000 km3 |
| Masa | 8.7×1017 kg |
| Densitatea medie | 2.6 g/cm3 (presupusă)[4] |
| Accelerația gravitațională la suprafață | ~0.031 m/s2 (0.003 g) |
| Viteza de eliberare | ~0.052 km/s |
| Perioada rotației siderale | ~0.5 zile (12 ore) |
| Albedo | 0.04 (presupusă)[4] |
| Temperatura la suprafață | ~124 K |
| Magnitudine aparentă | 16.3[4] |
modifică  |
|
Elara (greacă: Ελάρα) este un satelit neregular, natural a lui Jupiter. El a fost descoperit de Charles Dillon Perrine la Observatorul Lick în 1905.[1][2] El este a optulea cel mai mare satelit a lui Jupiter și denumit în cinstea Elarei, una dintre iubitele lui Zeus și mama gigantului Tityos.[5]
Denumirea actuală i s-a atribuit satelitului în 1975; până atunci, el era cunoscut sub numele simplu de Jupiter VII. El uneori era numit "Hera"[6] între 1955 și 1975.
Elara face parte din Grupul Himalia, cinci sateliți care orbitează între 11 și 13 Gm de la Jupiter la o înclinație de aproximativ 27.5°.[3] Elementele sale orbitale sunt cunoscute din ianuarie 2000. Ele sunt în continuă schimbare din cauza Soarelui și perturbațiilor planetare.
Note [modificare]
- ^ a b Perrine, C. D. (27 februarie 1905). „Satellites of Jupiter”. Harvard College Observatory Bulletin 178. http://adsabs.harvard.edu//full/seri/BHarO/0178//0000001.000.html.
- ^ a b Perrine, C. D. (1905). „The Seventh Satellite of Jupiter”. Publications of the Astronomical Society of the Pacific 17 (101): 62–63. http://adsabs.harvard.edu//full/seri/PASP./0017//0000062.000.html.
- ^ a b c d e f g Jacobson, R. A. (2000). „The orbits of outer Jovian satellites”. Astronomical Journal 120 (5): 2679–2686. doi:. Bibcode: 2000AJ....120.2679J.
- ^ a b c d „Planetary Satellite Physical Parameters”. JPL (Solar System Dynamics). 3 aprilie 2009. http://ssd.jpl.nasa.gov/?sat_phys_par. Accesat la 10 august 2009.
- ^ Marsden, B. G. (7 octombrie 1974). „Satellites of Jupiter”. IAUC Circular 2846. http://cfa-www.harvard.edu/iauc/02800/02846.html.
- ^ Payne-Gaposchkin, Cecilia; Katherine Haramundanis (1970). Introduction to Astronomy. Englewood Cliffs, N.J.: Prentice-Hall. ISBN 0-13-478107-4
Legături externe [modificare]
- en Elara pe 1998-08-15 03:21 UTC (Crédit : OHP/IMCCE/CNRS)
- en SkyView 23 47 09 -02 40 46
- en HORIZONS Web-Interface
- en Profilul lui Elara la NASA's Solar System Exploration
- en Paginile lui David Jewit
- en Sateliții Cunoscuți a lui Jupiter (de Scott S. Sheppard)
- en Doi Sateliți Neregulari a lui Jupiter (Himalia & Elara : Observatorul Remanzacco : 23 noiembrie 2012)
|
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
